Obligație de a face. Decizia 917/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(Număr în format vechi 6812/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.917/

Ședința publică din 16.02.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea

JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5283 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata prin avocat I cu împuternicire avocațială nr.-/16.12.2009 aflată la fila 11 dosar, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 22.12.2008, de către avocatul intimatei, întâmpinare în dublu exemplar.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei cuvântul în combaterea recursului.

Intimata prin avocat solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Se solicită cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON conform chitanței nr.84/13.01.2009, pe care o depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5283/25.06.2008 pronunțată în dosarul nr.14543/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.428 A/01.11.2007.10.2004 emisă de Compania de Construcții SA, a respins ca neîntemeiată cererea de recalculare a pensiei începând cu data de 21.02.2007.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/10.10.2007, reclamantei i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă, începând cu 21.02.2007.

La determinarea drepturilor de pensie, pârâta nu a valorificat veniturile prevăzute în adeverința nr.428/A/01.11.2007 emisă de Compania de Construcții SA, ce face dovada sumelor suplimentare primite în perioada 1973-1982 pentru aceste venituri cu caracter permanent plătindu-se lunar cotele CAS, încălcând astfel principiul contributivității, prevăzut de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000.

Având în vedere că dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, stipulează că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, numărul de puncte realizat în fiecare lună calculându-se prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Comisia Națională pentru Statistică, tribunalul a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2007, cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.428/A/01.11.2007 emisă de Compania de Construcții SA. A respins ca neîntemeiată cererea de recalculare a pensiei, începând cu 21.02.2007, întrucât adeverința nr. 428/A/01.2007 a fost depusă la Casa Locală de Pensii Sector 2 sub nr. -/13.11.2007, iar potrivit art. 95 al.3 din Legea nr. 19/2000 pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, în speță 01.12.2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983, care reglementează lucru în acord global, la calculul drepturilor de pensie s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut la art.2 lit.b din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată cât și în situația nerealizării producției planificate, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin carnetul de muncă.

Susține recurenta că potrivit anexei VI din OUG nr.4/2005, formele de retribuire în acord global nu reprezintă venituri cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992, nefiind luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.736/24.10.2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.

Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Adeverința nr.428/A/01.11.2007 emisă de Compania de Construcții SA, atestă veniturile suplimentare realizate de intimatul-contestator, venituri ce au fost incluse în baza de calcul lunar a contribuției de asigurări sociale, conform Decretului nr.389/1972.

Chiar dacă veniturile în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, aceste sume se impun a fi valorificate, instanța de fond dând eficiență în mod corect dispozițiile art.78 din legea nr.19/2000și principiului contributivității reglementând art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie și dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000.

Principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale. Normele legale se interpretează în mod sistematic și cum dispozițiile art.2 lit.e au valoare de principiu, acestea trebuie să aibă întâietate față de celelalte norme juridice, soluția contrară ducând la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv s-ar crea o stare de discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.

De altfel, chiar OUG nr.4/2005, stabilește la art.2, că recalcularea pensiilor din sistemul public stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, deci inclusiv cu respectarea principiului contributivității.

Față de cele reținute anterior, referirile recurentei-intimate la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementau lucrul în acord global, nu justifică susținerile acesteia în sensul că veniturile obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nefiind sporuri permanente. Totodată, principiul egalității la care face referire recurenta nu exclude principiul contributivității, întrucât cel dintâi nu conduce la uniformizarea drepturilor de pensie ci asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, cu respectarea însă a proporționalității între contribuțiile plătite de participanții la sistemul public de pensii și drepturile cuvenite acestora.

În ceea ce privește Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, invocată de către recurentă, Curtea reține că aceasta se referă la dreptul legiuitorului, în exclusivitate, de a decide condițiile și criteriile de acordare a drepturilor pentru asigurări și asistență socială, dar, în ceea ce privește verificarea încasării contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, iar soluționarea revine în competență exclusivă a instanțelor judecătorești.

Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă. va respinge recursul ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5283 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata .

Obligă recurenta pârâtă la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex./05.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Adela Cosmina Bodea
Judecători:Adela Cosmina Bodea, Mariana Constanța Anastasiei

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 917/2009. Curtea de Apel Bucuresti