Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 924/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 6603/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.924/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.2807 din data de 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.760/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimații: și,având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat reprezentând intimații, ce depune împuternicire avocațială nr.-/13.02.2009, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimaților cuvântul în combaterea recursului.
Avocatul intimaților pune concluzii de respingere a recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond a apreciat corect asupra probelor administrate, expertul care a efectuat expertiza contabilă în cauză nu a fost niciodată recuzat de Casa de Pensii a Municipiului B și nici nu s-au formulat obiecțiuni. Se solicită cheltuieli de judecată, în sumă de 300 lei, potrivit chitanței nr.329/13.02.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2807/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale a fost admisă in parte cererea principala si in totalitate cererea conexa formulate de reclamantii si în contradictoriu cu parata Casa de Pensii a Municipiului B, au fost anulate deciziile de pensie nr. -/09.11.2006 si nr. -/15.03.2007 și obligată parata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite defunctului, incepand cu 22.06.2006, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,15308 puncte, sa plateasca reclamantilor suma de 275 lei, reprezentand diferente de pensie aferente perioadei 22.06.-28.10.2006. Totodata, parata a fost obligata la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei de urmas in favoarea reclamantului, incepand cu data de 01.11.2006, in raport de 50% din punctajul mediu anual de 2,15308 puncte si sa plateasca acestuia suma de 399 lei, reprezentand diferente de pensie aferente perioadei 01.11.2006-01.12.2007 si in continuare la zi. A fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea privind emiterea deciziei de pensie de urmas.
În considerente a reținut că prin decizia de stabilire a pensiei pentru limita de varsta cuvenita defunctului s-a luat in considerare in mod corect numai stagiul de cotizare realizat pana la data depunerii cererii de pensionare si ca, in lipsa unei cereri de recalculare a pensiei (prin care sa se solicite adaugarea stagiului de cotizare realizat de defunct dupa depunerea cererii de pensionare si pana la data decesului), acesta nu putea fi avut in vedere de parata.
Mai retine instanta de fond ca decizia este nelegala sub alt aspect, si anume acela al omiterii veniturilor suplimentare evidentiate in adeverinta nr. 3283/01.07.2005 emisa de SC SA, realizate in sistemul de retribuire in acord global. Se arata in continuare ca aceste venituri au fost incluse în baza de calcul pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972 si trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Neluarea în calcul a acestor venituri suplimentare permanente ar avea drept consecinta incalcarea principiului contributivitatii, precum si crearea unei discriminari intre persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
In fata primei instante a fost administrata proba prin raportul de expertiza judiciara contabila, iar Tribunalul si-a insusit concluziile ultimului raspuns formulat de expert, si anume cel care determina un punctaj mediu anual de 2,15308 puncte, pentru stagiul de cotizare realizat de defunctul si, prin urmare, a anulat decizia nr. -/09.11.2006 de stabilire a pensiei pentru limita de varsta, intrucat in cuprinsul acesteia parata determinase un punctaj mediu anual inferior. Intrucat pe parcursul cercetarii judecatoresti parata a emis si decizia nr. -/15.03.2007 de stabilire a pensiei de urmas in favoarea reclamantului, ca fiind 50% din pensia pentru limita de varsta cuvenita defunctului, prima instanta a dispus si anularea acestei decizii, la randul sau nelegala, fiind direct influentata de punctajul mediu anual stabilit prin decizia din 09.11.2006.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, la data de 02.07.2008 a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- la data de 20.08.2008, prin care a susținut că instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti si ca sentinta este data cu incalcarea legii.
Arata recurenta ca stabilirea cuantumului si a punctajului pensiei de catre instanta de judecata reprezinta o imixtiune in activitatea, intrucat aceasta activitate este specifica acestei institutii, si nu instantelor de judecata. este singurul organ cu atributii privind aplicarea legislatiei de protectie sociala si implementarea programelor informatice de calcul al drepturilor de asigurari sociale. Un raport de expertiza nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei, ci poate cel mult sa precizeze ce anume nu s-a luat in calcul, unde s-a gresit, etc. fiind doar un reper pentru instanta.
Referitor la perioada in care defunctul a lucrat in acord global, recurenta arata ca sistemul de retribuire în acord global era reglementat de art.4-5 din Legea nr.2/1983 și presupunea obținerea unor venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției personalului muncitor.
Prin urmare, veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel că nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, conform art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr. 3/1977).
A mai susținut că la calculul drepturilor de pensie întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării acesteia, astfel că la calculul pensiei s-a luat în considerare numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
În drept, a invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă si art. 304 pct. 9.proc.civ.
Cercetând recursul declarat în limita criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs privind gresita valorificare a veniturilor realizate in acord global, prevazut de art. 304 pct. 9.proc.civ. este neintemeiat.
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite defunctului si, ulterior, urmasului reclamant, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global și nici alte venituri suplimentare, înscrise în adeverința nr. 3283/01.07.2005 eliberata de SC SA.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 si 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportareasalariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile,sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 al. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru ca "sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite". Pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
In prezenta acestei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Asadar, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusa la dosar, trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie.
C de-al doilea motiv de recurs, prevazut de art. 304 pct. 4.proc.civ. si anume cel referitor la depasirea de catre instanta de fond a atributiilor puterii judecatoresti, este nefondat.
Prin stabilirea de catre instanta de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de catre un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depasesc atributiile puterii judecatoresti, intrucat toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Egalitatii de si Familiei, cu atributii in aplicarea legislatiei de protectie sociala, sunt supuse controlului instantelor judecatoresti, in acest sens fiind dispozitiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Susținând că stabilirea punctajului și cuantumului pensiei sunt atribuții exclusive ale Casei de Pensii, recurenta principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
Retinand ca sunt neintemeiate toate criticile aduse sentintei recurate, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 274.proc.civ. Curtea va obliga recurenta, in calitate de parte cazuta in pretentii, la plata sumei de 300 lei catre intimati, cu titlu de cheltuieli de judecata-onorariu avocat, conform chitantei nr. 329/13.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-parată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.2807 din data de 01.04.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatii-reclamanti și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Constanta
GREFIER
Red. / tehnored. /2 ex./ 26.02.2009
Tribunalul
Judecători fond,
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
