Obligație de a face. Decizia 967/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6513/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 967/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5022/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14213/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14213/3/AS/2008, reclamanta Leven țu a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie conform tuturor veniturilor de care a beneficiat pe perioada derulării raporturilor de muncă pentru care s-au plătit toate cotele de asigurări sociale și pensii, retroactiv, de la data de 01.12.2005, să calculeze majorările, indexările acordate din luna decembrie 2005 și până în prezent la noul cuantum al pensiei, să emită decizie de pensionare și să-i comunice această decizie de pensionare cu toate actele anexă.
Prin sentința civilă nr.5022/17.06.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta Leven țu și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.2695/01.10.2004 emisă de SA, începând cu data de 01.12.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens, ținând cont de majorările valorii punctului de pensie, procedând la comunicarea deciziei și a anexelor care stau la baza emiterii acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/14.07.1999 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4, reclamantei i-a fost stabilită pensia pentru invaliditate, începând cu 01.07.1999.
Tribunalul a reținut că pârâta a respins cererea formulată de reclamantă la 08.03.2007 înregistrată sub nr.5530 prin care s-a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate de către aceasta în perioada 1977-1998, menționate în adeverințele nr.2528/17.09.2004 și nr.2695/01.10.2007 emise de SA, pentru care s-au reținut și virat în totalitate CAS, încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e și art.155 din Legea nr.19/2000.
S-a apreciat incidența în cauză a ar 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 ce stipulează că: "unctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice". Reținând și refuzul nejustificat de valorificare a acestor venituri, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 17.07.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 18.08.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 și art. 3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Arată recurenta că în mod greșit a fost obligată la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei prin care să fie luate în considerare sporurile de acord deoarece acestea nu fac obiectul OUG nr. 4/2005. Cu privire la perioada în care reclamanta a lucrat în acord global, se precizează că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificată și completată prin art. 10 din Legea nr. 49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Menționează recurenta dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord etc.
În fine, precizează recurenta că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a respectat principiul egalității, în sensul că s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
La data de 02.02.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, însă nu se arată în concret în ce fel s-a încălcat legea în vigoare.
Susține în esență recurenta că s-au nesocotit dispozițiile OUG nr.4/2005, precum și Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care prevăd modul de stabilire a punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu excluderea sumelor reprezentând spor de acord.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în baza OUG nr.4/2005, a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatei-reclamante, instituția recurentă a fost ținută să respecte dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratei și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de reclamantă și la care s-au determinat și plătit contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art.4 din Legea nr.2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SC SA în adeverințele nr. 2695/01.10.2004 și nr. 2528/17.09.2004, adeverințe care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie
Referitor la susținerea recurentei asupra respectării principiului egalității în stabilirea drepturilor de pensie între persoanele care depășeau producția planificată și cele care nu o depășeau, cu consecința diminuării retribuției tarifare, Curtea arată că principiul egalității înscris în art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000 nu a fost deloc respectat de Casa de Pensii a Municipiului Acest principiu asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Ori, intimata-reclamantă are dreptul la tratament egal și nediscriminatoriu față de persoanele care au deschise drepturile de pensie ulterior datei de 1.04.2001 și al căror cuantum al pensiei este determinat prin raportare la veniturile brute asigurate. Intimata-reclamantă, după cum s-a arătat anterior, a obținut venituri suplimentare, cu caracter permanent, a plătit contribuții de asigurări sociale și are dreptul la recalcularea pensiei în funcție de veniturile reale încasate, iar nu de retribuția tarifară. A accepta argumentația recurentei-pârâte ar însemna prejudicierea drepturilor intimatei-reclamante, ceea ce nu poate fi primit.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5022/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14213/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /tehn.
2 ex./19.03.2009
Judecători Tribunalul București
,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie