Obligație de a face. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6903/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 969/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5189/24.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14.344/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.09.2008, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.19/12.02.2009, pe care o depune la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5189/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatorul G în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr. -/05.12.2007 emisă de 5.
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare, procedând la calcularea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 01.09.2005, a obligat intimata la plata diferențelor de pensie cuvenite, conform prezentei sentințe, începând cu 01.09.2005 la zi.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în valoare de 500 lei, onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
În considerente a reținut că reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie în data de 01.04.1992, conform mențiunilor din copia deciziei nr. -/05.12.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 5.
Prin urmare, contestatorul este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin OUG nr. 4/2005, începând cu data de 1.09.2005, conform HG nr. 733/2005.
Prin decizia nr.-/05.12.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 5, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 733/2005, începând cu data de 1.09.2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 1,33958 puncte.
Punctajul mediu anual determinat în procedura de recalculare a fost calculat prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum rezultă din copia buletinului de calcul, anexă a deciziei de recalculare deși, conform mențiunilor din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. -/1.04.1992, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă o perioadă 20 ani, 9 luni și 6 zile.
Pentru a reține că stagiul complet de cotizare utilizat nu este corect, se are în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Din copia deciziei de pensionare nr.-/1.04.1992, rezultă că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 "persoanelor care lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa a-II-a de munca.
Pe aceasta bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile. Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 ani bărbații sau 50 de ani, femeile din grupa II de muncă".
Întrucât, în speță, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă o perioadă de 20 ani, 9 luni și 6 zile, întrucât dispozițiile art. 2 alin.3 din anexa HG nr. 1550/2004 fac trimite la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977 și nu impun să fie valorificat doar un anumit stagiu dintre cele la care actul normativ face referire, făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, Tribunalul a considerat că la calcularea punctajului mediu anual, trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani.
În ceea ce privește cererea referitoare la valorificarea sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru aferent lunii aprilie 1982 cuprins în adeverința nr.1188/28.09.2007 eliberată de SA, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată, deoarece din anexele deciziei de recalculare, conținând date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual, rezultă că acesta a fost avut în vedere la calcularea punctajului mediu anual. Aceeași situație rezultă și în privința celorlalte sporuri la care se face referire în cererea introductivă, care nu au mai fost evidențiate în cererea precizatoare, anexele deciziei contestate confirmând valorificarea lor în calculul punctajului mediu anual, cu precizarea că pentru activitatea desfășurată în timpul nopții prezintă relevanță procentul mediu, ce a și fost valorificat de intimată, întrucât punctajul se calculează lunar, astfel, acțiunea fiind admisă în parte.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, s-a dispus anularea deciziei nr. -/5.12.2007 emise de Casa de Pensii Sector 5 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare, procedând la calcularea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.09.2005.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligarea intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e) din HG nr. 13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 4/2005, a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi cuvenite conform prezentei sentințe, începând cu 1.09.2005 la zi.
În baza art. 274. pr. civ. a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în valoare de 500 lei, onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a admis contestația formulată de G, prin care obligă la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului, prin valorificarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
În fapt, reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie în temeiul OUG nr. 4/2005, luându-i-se în calcul un stagiu de cotizare de 30 ani (conform Legii nr. 19/2000).
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale.
În mod eronat instanța de fond a reținut că reclamantul a lucrat în condiții ce se pot încadra în acte normative cu caracter special, care s-au putut pensiona după minimum 20 de ani în grupa I de muncă, la vârsta de 50 de ani.
În speță nu există o situație identică cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod special situația.
Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea 3/1977: "Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe:
a)un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b)un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Având în vedere cele expuse mai sus și faptul că reclamantului i se aplică prevederile Legii nr. 3/1977, care nu prevede reducerea vârstei standard de pensionare, fapt ce a fost respectat, petentului reducându-i se vârsta standard de pensionare conform legii, a arătat că drepturile sale de pensie au fost corect calculate.
În ceea ce privește sporurile din adeverința nr. 1188/28.09.2007 emisă de SC SA, acestea nu au fost luate în calcul deoarece nu fac obiectul OUG nr. 4/2005, neavând caracter permanent.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.5189 pronunțate în data de 24.06.2008, în sensul respingerii acțiunii.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Sub primul aspect, stagiul complet de cotizare in situația reclamantului este cel reglementat de dispozițiile Legii nr. 3/1977, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei cu vechime integrală, al persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în locurile de muncă încadrate în grupa I, situația în speță, având în vedere că reclamantul-intimat a lucrat în grupa Iop erioadă de 20 de ani, 9 luni și 6 zile.
Se reține totodată și incidența în speță a prevederilor HG nr. 406/1990, care dispune că personalul care a lucrat la SC SA, cazul reclamantului, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități de minimum 20 de ani în grupa I și are vârsta de 45 de ani, rezultând din toate dispozițiile enumerate, fără echivoc, că vechimea necesară și suficientă pentru deschiderea dreptului la pensie pentru vechime integrală și implicit, stagiul complet de cotizare în cazul reclamantului, este de 20 de ani.
În ceea ce privește motivul legat de valorificarea sporurilor menționate în adeverința nr. 1188/28.05.200, recursul este lipsit de interes sub acest aspect, întrucât instanța fondului a respins capătul de cerere cu acest obiect, constatând că sporurile în discuție au fost valorificate corespunzător la calculul punctajului anual.
Se constată așadar, pe baza celor expuse, că hotărârea primei instanțe e temeinică și pronunțată cu aplicarea corectă a legii, astfel că recursul formulat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5189/24.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14344/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./19.02.2009
Jud. fond: /
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
