Obligație de a face. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6799/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.976/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4295 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11665/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.02.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.01.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4295 din data de 21.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost precizată; s-a obligat pârâta să emită o nouă deciziei, în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 1.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Prin aceeași sentință, s-a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, s-au deschis în anul 2000, și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensie în temeiul nr.OUG4/2005 s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977.
S-a mai reținut din decizia de stabilire inițială a drepturilor de pensie că, la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977 petentul avea vârsta de 50 ani și desfășurase 21 ani, 5 luni și 26 zile activitate în grupa
S-a apreciat că, potrivit art.1 din HG nr.406/1991, "aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.478 din 5 mai 1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din întreprinderea "" B și întreprinderea de Produse Electrotehnice (Fabrica de ) B ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și condițiile de pensionare, se extinde și la Combinatul de Copșa, întreprinderea de și întreprinderea ""
Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din HG nr.478/1990 personalul din SC SA, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
S-a constatat că, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și în decizia inițială de stabilire a drepturilor de pensie, reclamantul a desfășurat activități în grupa I de muncă la SC SA o perioadă de 21 ani, 5 luni și 26 zile și a fost pensionat la vârsta de 50 ani.
Față de toate dispozițiile legale mai sus amintite, tribunalul a considerat că în determinarea punctajului mediu anual pârâta trebuie să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005.
S-a menționat că, în buletinul de calcul nr.-/22.09.2005, pârâta recunoaște dreptul reclamantului la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dar nu îi dă eficiența cuvenită prin emiterea unei decizii. Buletinul de calcul menționat nu este aferent vreunei decizii de pensionare, singura care produce efecte juridice, motiv pentru care instanța apreciază că se impunea obligarea pârâtei la emiterea unei astfel de decizii.
În ceea ce privește, cererea de recalculare a pensiei pe baza adeverinței nr.294/04.06.2007, emisă de SC SA, instanța a respinsă, ca neîntemeiata, întrucât, din buletinul de calcul nr.-/22.09.2005, a rezultat că pârâta a luat în considerare sporul pentru muncă în condiții deosebite, obținut de reclamant în perioada 1977-1982, evidențiat în aceasta adeverința. motiv
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond a analizat greșit probele administrate și a aplicat greșit prevederile legale în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în raport de stagiul complet de cotizare al acestuia.
S-a mai arătat că, locurile de muncă erau încadrate, potrivit Legii nr.3/1977, în grupe de muncă, respectiv grupa I și grupa a II-a de muncă, art.14 din Legea nr.3/1977 stipulând: Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă".
Prin întâmpinare, intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea următoarele:
Prin decizia nr.-/24.05.2000 de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului contestator, în baza Legii nr.3/1977, menționându-se că acesta a lucrat în grupa I de muncă 21 ani, 5 luni și 26 zile.
Recalcularea pensiei conform OUG 4/2005 se face în raport de prevederile HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
De asemenea, cu titlu de excepție, actul normativ invocat face trimitere în art. 1 alin. 4 la aplicarea unor dispoziții din legile speciale care prevăd condiții distincte de pensionare pentru persoane care au lucrat în unități nominalizate expres în acele acte normative speciale, iar, pe de altă parte, și Legea nr. 3/1977 face referire la anumite categorii profesionale cu o limită specială a vârstei de deschidere a drepturilor de pensie.
În speță, contestatorul a lucrat în perioada 1977-1998, la SC SA - unitate menționată expres în nr.HG 406/1991 care extinde aplicarea prevederilor nr.HG 478/1990 privind condițiile speciale de pensionare, în sensul că vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie este de 20 de ani, iar vârsta minimă de 45 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă la SC SA.
Instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu aplicabilitate obligatorie pentru instanțe. Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977 și ca urmare a incidenței unor norme speciale la care art. 1 alin.4 din Anexa 1 HG nr. 1550/2004 face trimitere respectiv nr.HG 406/1991 raportat la HG nr. 478/1990.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 din pr.civ. Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească reclamantului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului, achitat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.4295 din data de 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11665/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.: Dact.: /2ex.26.02.2009,Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
