Obligație de a face. Decizia 997/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 997/2009
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 428/LM din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar au fost înregistrate Precizări din partea reclamantului recurent.
Instanța, având în vedere motivele de recurs și notele scrise depuse pentru acest termen la dosar prin care recurentul precizează că nu a invocat dispozițiile art. 180-184 din Legea nr. 19/2000, ci disp. art. 180-184 din Codul d e Procedură Civilă, care se referă la fals, solicită recurentului să indice care acte în concret le declară a fi false.
De asemenea, instanța pune în vedere recurentului să precizeze dacă a formulat plângere penală în vederea începerii urmăririi penale și când s-a adresat organelor de poliție pentru constatarea falsului.
Reclamantul recurent consideră că prima decizie de pensie este falsă, conform art. 180, 184 Cod procedură civilă.
Precizează că a formulat plângere penală la Poliția D în urmă cu 2,3 ani, imediat după ce a constatat falsul, poliția comunicându-i că plângerea a fost soluționată în sensul că nu există o faptă penală.
Reclamantul recurent precizează că s-a adresat din nou instanței în vederea constatării falsului, întrucât acțiunea penală este prescrisă.
Prezintă spre vedere instanței două citații emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în litigiu cu Guvernul României, pentru anulare act administrativ, următorul termen fiind la 25.11.2009.
Instanța, având în vedere susținerile recurentului, constată că plângerea penală formulată de acesta pentru constatarea falsului primei decizii de pensie a primit rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, considerent pentru care falsul nu mai poate fi cercetat de instanța civilă. Solicitarea de a se constata ca prescrisă acțiunea în scopul cercetării falsului de către instanța civilă nu poate fi primită de asemenea în absența unei rezoluții din partea parchetului, din care să rezulte că a intervenit prescrierea.
Reținând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent susține motivele de recurs astfel cum au fost în scris formulate, solicitând a i se menține punctajul determinat la data de 01.04.2001 și a se constata că beneficiază de punctajul mediu estimat. Cu privire la deciziile de pensie nr. - din 20.03.2006 și din 22.08.2006 precizează că le contestă, sesizând în acest sens și Casa Națională de Pensii Invocă dispozițiile Hot. Guv. nr. 1550/2004 care statuează că un drept câștigat nu mai poate fi luat, în raport de care înțelege că punctajul nu se diminuează, ci se adaugă, astfel că solicită a se constata corect calculat punctajul în anul 2001.
În susținerea concluziilor sale, recurentul depune la dosar două cupoane - adeverințe de pensie pentru lunile ianuarie 2002 și august 2002 și trei întâmpinări formulate de Casa Județeană de Pensii către Tribunalul Hunedoara -dosar nr-, termen 27.11.2007, Curtea de APEL ALBA IULIA - dosar -, termen 25.06.2007 și Tribunalul Hunedoara - dosar -, termen 12.01.2007.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță, 120 lei/drum, conform biletului pe care îl depune la dosar.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în susținerea recursului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând obligarea acesteia să-i comunice răspunsul la cererile 30539 și 43184 din 19.09.2006, respectiv 25.10.2006.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii ca lipsită de obiect atâta vreme cât i s-a răspuns la solicitările adresate.
Prin sentința civilă nr. 167/CA/2007 acțiunea reclamantului a fost respinsă cu motivarea că pârâta i-a furnizat acestuia informațiile solicitate, chiar dacă răspunsul a fost redactat cu întârziere.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamatul solicitând modificarea sentinței întrucât au fost încălcate și aplicate greșit prevederile Legii nr. 554/2004 și 544/2001, precum și cele ale Legii nr. 19/2000.
Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia civilă nr. 53/CA/2007 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța a această decizie Curtea a reținut că potrivit art. 154, 155 din Legea nr. 19/2000 competența de a soluționa prezentul litigiu aparține secției de litigii de muncă a tribunalul și nu secției de contencios administrativ, astfel că soluția a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a completului specializat de asigurări sociale din cadrul tribunalului.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub numărul -.
Prin sentința civilă nr. 428/LM/2009, după administrarea probațiunii în cauză, Tribunalul Hunedoara - Secția de conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această decizie prima instanță a reținut că solicitarea reclamantului de a i se acorda drepturile de pensie cu data de 15.09.2000 este neîntemeiată, în condițiile în care contractul individual de muncă al acestuia a încetat cu data de 01.01.2001.
În ceea ce privește punctajul, instanța a reținut că sub acest aspect este autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 202/2007 ca de altfel și asupra modului de aplicare a art. 180 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare a aplicării măsurilor de recorelare punctajul lunar a suferit modificări repetate, astfel că solicitarea de menținere a punctajului avut la data de 1.04.2001 nu are suport legal.
De asemenea, s-a reținut că în mod corect pârâta a făcut aplicarea prevederilor OUG nr. 19/2007, precum și a nereținerii prevederilor art. 83 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
Principala nemulțumire a recurentului este legală de diminuarea punctajului avut la data de 01.04.2001, deoarece fiind un drept câștigat acesta trebuia să fie menținut. În acest sens recurentul face trimitere la prevederile art. 1 din CEDO și prevederile HG nr. 1550/2004.
De asemenea, invocă decizia nr. 2376/2007 a ÎCCJ.
motiv de recurs vizează faptul că instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 180-184 din Codul d e procedură civilă.
În consecință, recurentul solicită obligarea pârâtei la achitarea drepturilor în ceea ce privește punctajul mediu anual determinat la data de 01.04.2000 conform art. 180 alin. 51de 4,62222 puncte.
Intimata CJP H depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în principal pe cale de excepție și în subsidiar ca nefondat.
Intimata a susține că se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat cu privire la punctajul mediu anual de 4,62222 puncte raportat la sentința civilă nr. 202/2007 și aplicarea prevederilor art. 180 din Legea nr. 19/2000.
Pe fondul cauzei se susține că este corectă utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 de ani și nu de 25 de ani potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Reclamantul a beneficiat de toate garanțiile oferite de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, nefiind încălcate prevederile cuprinse la art. 1, 6 și 13, reclamantul beneficiind de drepturile prevăzute în legislația națională conform dispozițiilor legale în materie, procesul s-a desfășurat într-un termen rezonabil, iar prin recursul ce poate fi declarat împotriva sentinței de fond, cale pe care de altfel reclamantul a înțeles să o exercite efectiv, se asigură accesul la o cale efectivă de atac.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 180-184 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat în ședința publică de la acest termen, considerând că nu se impune a se face aplicarea acestui text de lege.
Decizia nr. 2376/2007 a ÎCCJ nu are relevanță în cauză, întrucât a fost pronunțată în materia contenciosului administrativ și nu a asigurărilor sociale; pe de altă parte, aceste litigii nu ajung să fie judecate de către instanța supremă, deoarece cauzele sunt judecate în fond de către tribunale și în recurs de către curțile de apel, deciziile pronunțate fiind irevocabile.
Totodată trebuie menționat că nefiind o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, decizia nu este obligatorie pentru instanțe, vizează o altă stare de fapt decât cea din prezentul dosar și a vizat alte temeiuri de drept, astfel că nu prezintă nici o utilitate în acest dosar.
În privința principalului motiv de recurs, referitor la diminuarea punctajului stabilit în favoarea reclamantului la data de 01.04.2000 și aplicarea prevederilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, se constată că prin sentința civilă nr. 202/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. -, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, aceste chestiuni au făcut obiect de analiză, astfel că în mod corect s-a reținut de către instanță că operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, prin sentința menționată s-a reținut că stagiul complet de cotizare în funcție de care se stabilește punctajul mediu anual al reclamantului este de 30 de ani conform și art. 2 alin. 2 din HG nr. 1550/2004, iar punctajul mediu anual a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 180 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește menținerea ca un drept câștigat a punctajului de 4,62222 puncte, trebuie remarcat că acest punctaj nu a fost stabilit de către autoritatea competentă - Casa Județeană de Pensii și nu a fost niciodată pus în plată, fiind un calcul făcut de către reclamant și care nu a fost vreodată consfințit de vreo instanță de judecată.
În consecință, nu se poate vorbi de un drept câștigat și menținerea punctajului de 4,62222 puncte, deoarece reclamantul nu a beneficiat niciodată de acest punctaj.
Pe de altă parte, reclamantul nu a suferit nici o diminuare de punctaj, deoarece totdeauna a fost menținut în plată punctajul mai avantajos, diminuarea la care acesta face referire provenind din faptul că pârâta nu i-a calculat niciodată punctajul la valoarea dorită de acesta și pentru care nu există nici un temei legal.
Față de cele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății, sentința fiind la adăpost de criticile aduse, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul cu judecarea căruia a fost investită.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecată constând în contravaloarea transportului, dar față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, el fiind cel căzut în pretenții nu este îndreptățit a le primi motiv pentru care nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 428/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Tehnored. /13.11.2009
4 ex.-
Jud.fond- L,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Victor Crețoiu, Nicoleta
