Ordonanță președințială. Decizia 2207/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 906,-
DECIZIA NR. 2207
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, strada -, numărul 6, bloc 47, scara B, apartament 28, județul D, împotriva deciziei civile nr.1542 din 1 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul personal și intimata în contestație Casa Județeană de pensii D, reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr.1352 din 13 noiembrie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a atașat dosarul - a cărei decizie a fost atacată cu contestație în anulare și "întâmpinare" formulată de contestatorul, care a fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr.16940 din 20.10.2009.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Curtea ia act de declarațiile părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
În susținerea contestației formulate, contestatorul arată că dezlegarea dată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.1542 din 1 iulie 2009 este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece, decizia nr.-/09.04.2009 a făcut obiectul altui dosar, respectiv dosarul - al tribunalului, soluționat prin sentința nr.1126/09.04.1999, prin care această instanță a aplicat OUG nr.4/2005, modificând punctajul de la 1,8428 la 1,84590.
Acțiunea de la fond avea ca obiect aplicarea dispozițiilor Ordinului nr.441/1996 al, pct.2 și 7, privind recalcularea pensiilor pentru perioada 31.10.1990 - 30.09.1996 și art.3 alin.3 din HG nr.848, și nicidecum contestație cu privire la nr.-/09.04.2009 a CJP
Așa fiind nu se punea problema ca acțiunea de la fond să rămână fără obiect.
În concluzie, arată că prezenta contestație se întemeiază pe dispozițiile art.317 alin.2 și 318 alin.1 Cod proc.civilă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, avându-se în vedere că decizia - din 9 aprilie 2009 este ultima decizie emisă de Casa Județeană de Pensii D pe numele reclamantului și, potrivit acesteia, pensia reclamantului a crescut, rezultând o diferență de 77 lei, pe care reclamantul a primit-o din luna mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.-, reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanță președințială și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, recalcularea pensiei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta i-a calculat greșit pensia, omițând să aplice dispozițiile Ordinului nr.441/1996 al pct.2 și 7 privind recalcularea pensiilor pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996, art.3 alin.3 și art.8 din nr.HG848/1996, fără să-i actualizeze pensia cu indexările acordate de Guvernul României în aceeași perioadă.
În ședința publică din data de 05.03.2009 instanța a dispus trecerea cauzei la procedura de drept comun privind soluționarea litigiilor de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat, în principal pe calea excepției autorității de lucru judecat, respingerea acțiunii, iar în subsidiar, în fond, ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect calculate.
Prin sentința civilă nr.1126 pronunțată la 14 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația formulată de reclamantul, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că intimata Casa Județeană de Pensii a rectificat decizia de pensie a contestatorului prin decizia nr.-/09.04.2009. Ținând seamă că obiectul cererii de chemare în judecată a constat în obligarea intimatei la calcularea corectă a pensiei pentru limită de vârstă și având în vedere că aceasta și-a îndeplinit aceasta obligație, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut că cererea acestuia a rămas fără obiect, în conformitate cu prevederile art.82 Cod procedură civilă, respingând acțiunea ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a interpretat greșit mijloacele de probă adminJ. în cauză respingând acțiunea ca rămasă fără obiect, fiindcă în realitate se impunea judecarea fondului cauzei și admiterea acțiunii, atât pentru refacerea bazei de calcul pe temeiul adresei nr.6286/17.03.2000, cât și pentru determinarea punctajului mediu anual, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005.
A mai solicitat admiterea recursului și obligarea intimatei să refacă baza de calcul a pensiei conform salariilor înregJ. în carnetul său de muncă pentru perioada 1.08.1989-1.08.1994 și să efectueze corelarea pensiei pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996 conform Ordinului nr.441/1996, cu asigurarea măsurilor de protecție socială din fișa de evoluție a pensiilor.
Prin decizia civilă nr.1542 din 1 iulie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamantul s-a adresat primei instanțe la data de 27 februarie 2009, înainte de emiterea deciziei nr.- din 9 aprilie 2009 pentru ca acțiunea sa să poată fi considerată contestație împotriva deciziei, așa cum obligă art.86 din Legea nr.19/2000.
Drept urmare, cererea reclamantului de recalculare a pensiei sale adresată direct instanței de judecată și în afara procedurii speciale instituite de Legea nr.19/2000 modificată și completată, trebuia clarificată sub aspectul naturii juridice, fiindcă, în orice situație privind recalcularea pensiei, asiguratul este obligat să depună cererea la casa teritorială de pensii, deoarece potrivit dispozițiilor art.95(2) rap. la art.169 alin.1, art.86 și 87 din Legea nr.19/2000 și art.19 din Normele metodologice de aplicare, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Cererea de recalculare urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, ca și cele prevăzute pentru cererea de pensionare, adică admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare și se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Decizia emisă în condițiile art.86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Dacă, după determinarea punctajului mediu anual în condițiile prevăzute de norme metodologice, pensionarul prezintă acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale în vigoare, din care rezultă stagii suplimentare, salarii sau sporuri care, potrivit prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la calculul punctajului mediu anual, acesta se reevaluează la cerere.
În aceste condiții, intimata Casa Județeană de Pensii a susținut prin notele scrise formulate în recurs, că reclamantul a depus o cerere de recalculare a pensiei înregistrată sub nr.53423 din 13 nov.2007 la sediul intimatei, la care a anexat două adeverințe (nr.2200/11.nov.2007 și nr.2199/13 nov.2007) ce atestă venituri care nu au fost luate în calcul de intimată la evaluarea din 18 oct.2005, și urmare valorificării cărora, s-a emis pe parcursul judecății decizia nr.- din 9 aprilie 2009.
Această decizie putea fi atacată de beneficiar, potrivit dispozițiilor legale sus-citate, separat de această cauză care este cu mult anterioară, în termenul legal de 45 zile de la comunicare.
Așa fiind instanța de recurs a apreciat că acesta a fost motivul pentru care, în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea reclamantului, considerând-o rămasă fără obiect, câtă vreme aspectele sesizate de acesta au fost corectate de intimată prin emiterea unei decizii de recalculare la 9 aprilie 2009, în timpul procesului în fața primei instanțe și împotriva căreia asiguratul are dreptul legal de contestație în termenul și condițiile legii.
Împotriva acestei decizii, invocând disp. art.317 alin.2 și art.318 alin.1 Cod proc.civilă, recurentul a formulat contestație în anulare.
În esență, contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs invocate, iar dezlegarea dată problemelor de drept este rezultatul unei greșeli materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, potrivit art.318 pr.civ. Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.318 alin.1 pr.civ. pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare;
- această omisiune să se fi produs din greșeală.
De asemenea, potrivit art.317 alin.2 pr.civ.contestația poate fi primită dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea reține că cercetarea motivelor de recurs de către instanța de recurs rezultă din chiar motivarea deciziei contestate, așa cum s-a arătat mai sus.
Faptul că instanța de recurs a cercetat motivele de casare, dar a apreciat în mod deliberat probele adminJ. într-un alt mod decât cel solicitat de contestator, respectiv potrivit aceluiași raționament ca și cel al instanței de fond, nu poate duce la concluzia că această instanță a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Totodată, motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest fel nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, în caz contrar contestația devenind un recurs la recurs.
Față de considerentele expuse, apreciind ca temeinică și legală decizia atacată, în baza art.320 pr.civ. Curtea urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, strada -, numărul 6, bloc 47, scara B, apartament 28, județul D, împotriva deciziei civile nr.1542 din 1 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
LC
Tehnored. LC/MD
4 ex./03.12.2009
dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
