Pensie de urmaș. Decizia 2153/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2153/R/2009
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 288/F din 12 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, având ca obiect asigurări sociale - pensie de urmaș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că, prin memoriul de recurs ( 5), în temeiul art. 242 pr.civ. reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, și a fost comunicat pârâtei intimate.
În baza actelor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.288 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr. 28536 din l3.02.l985 reclamanta este beneficiara unei pensii de urmaș în cuantum de 4l9 lei. Drepturile i-au fost stabilite în procent de 50 % din drepturile titularului în calitate de soție a titularului decedat în baza 3/l977.
Din fișa de pensie reiese faptul că susținătorul decedat a dobândit pensie din munca prestată în domeniul CFR.
Fiind o pensie dobândită anterior datei de 0l.04.200l data intrării în vigoare a l9/2000, aceasta a fost supusă în baza HG nr. l550/2004 și OUG nr.4/2005 operațiunilor de recorelare și recalculare. Astfel, prin decizia de recalculare de pensie nr.28536/20.06.2005 s-a stabilit pentru reclamantă o pensie de urmaș calculată în procent de 50 % aplicat asupra punctajului susținătorului decedat rezultând un punctaj mediu anual pentru urmaș de 0,27327 puncte și un cuantum al pensiei de 507.675 lei, care este mai mic decât punctajul mediu anula existent anterior recalculării de 276.462 lei. Astfel că s-a menținut în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, până când înmulțirea punctajului mediu anula recalculat cu valoarea unui punct de pensie va depăși valoarea pensiei în plată.
In data de 0l martie l990 a intrat în vigoare DL nr.98/l990 care stabilea un cuantum al pensiei de urmaș pentru personalul din unitățile CFR în procent de l00 % din pensia titularului indiferent de nr.de urmași.
Reclamanta a criticat deciziile de recalculare a pensiei în baza OUG nr. 4/2005 considerând că pârâta trebuia din oficiu să-i stabilească la data de 0l.03.l990 o pensie de urmaș în procent de l00 % din pensia susținătorului decedat i la această sumă să-i fie aplicate indexările recorelărilor și recalcularea pensiei de urmaș. Critica adusă este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Intr-adevăr, DL 98/l990 prevede pentru personalul din CFR o pensie de urmaș în procent de l00 % din pensia titularului indiferent de nr.de urmași însă potrivit art.ll4 din Decret aceste drepturi se aplică începând cu data de 0l martie l990. Drepturile de pensie ale reclamantei au fost deschise în anul l985 în baza 3/l977. Deci drepturile prevăzute în DL nr.98/l990 nu-i sunt aplicabile întrucât potrivit principiului de drept legea civilă nu se retroactivează,aceasta se aplică doar pe viitor. Pârâta neavând temei legal să-i modifice din oficiu dreptul de pensie câștigat în baza unei legi și să-i acorde drepturile prevăzute în altă lege ulterioară.
In ceea ce privește recorelarea și recalcularea pensiei potrivit HG nr. l550/2004 a OUG nr.4/2005 în conformitate cu principiul l9/2000, tribunalul a constatat că pârâta a procedat în conformitate cu disp.art. 7l rap.la art.76 din lege, recalculându-i pensia titularului și aplicând procentul de 50 % acordat urmașului asupra punctajului mediu anual realizat de asigurat.
Odată cu intrarea în vigoare a l9/2000 a fost abrogat art. ll din DL nr. 98/l990 iar principiul OUG nr. 4/2005 vine tocmai în a elimina discrepanțele create prin acte normative diferite în vederea realizării principiului, la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie deoarece potrivit DL nr.98/1990 intimata era obligată, din oficiu, să-i revizuiască pensia de urmaș astfel încât în prezent pensia reclamantei să fie plătită în procent de 100% din pensia titularului decedat.
Neprocedând în acest sens au fost grav încălcate prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 din Pactul Internațional și art.2 paragr.1 din Declarația Universală, încălcându-se principiul nediscriminării.
creat de DL nr.98/1990 trebuia aplicat din oficiu tuturor beneficiarilor pensiilor de urmaș aflate în plată la data intrării în vigoare a actului normativ astfel încât reclamanta este îndreptățită la recalcularea din oficiu a pensiei în procent de 100% din pensia susținătorului decedat.
Dispozițiile Legii nr.19/2000 privind calculul pensiilor nu pot fi aplicate discriminatoriu în detrimentul asiguraților pensionați anterior intrării în vigoare a legii deoarece potrivit OUG nr.4/2005 trebuie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prevederile DL nr.98/1990 potrivit cărora pensia de urmaș se acordă în procent de 100% din pensia titularului decedat au creat o nepermisă distincție între aceleași categorii de pensionari pentru simplul motiv că unii au avut șansa de a se pensiona în intervalul 1990 - 2001, sub imperiul acestui act normativ iar cei care s-au pensionat sub imperiul OG nr.3/1977 sunt în mod vădit discriminați față de prima categorie de pensionari.
Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii B N, deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta este beneficiara pensiei de urmaș, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, în baza deciziei nr.26834 din 31.08.1984, în procent de 50% din pensia defunctului ei soț începând cu 01.08.1984.
Dreptul reclamantei la pensia de urmaș s-a născut sub imperiul Legii nr.3/1977 în vigoare la data formulării cererii reclamantei de acordare a pensiei de urmaș.
Ulterior stabilirii dreptului la pensia de urmaș, cu plata în cuantum de 50% din pensia soțului decedat, potrivit prevederilor art.11 din nr.98/1990, cuantumul pensiei de urmaș în situația personalului care a prestat activitate în cadrul CFR se realiza prin aplicarea unui procent de 100% din pensia titularului, indiferent de numărul urmașilor, dar numai pentru pensiile de urmaș stabilite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv la data de 01.03.1990.
Art.11 din nr.98/1990 a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv la data de 01.04.2001. În perioada 01.03.1990 - 01.04.2001, reclamanta nu a contestat pensia de urmaș stabilită potrivit Legii nr.3/1977 dar nici nu a solicitat acordarea pensiei de urmaș potrivit art.11 din nr.98/1990.
Critica reclamantei recurente referitoare la faptul că intimata avea obligația de a revizui pensia de urmaș a reclamantei din oficiu conform art.11 din nr.98/1990 nu poate fi primită deoarece acest act normativ a stabilit doar cuantumul pensiei de urmaș pentru personalul din unitățile de căi ferate care să stabilește în procentul de 100% din pensia titularului fără a dispune recalcularea sau revizuirea pensiei din oficiu astfel încât pentru a beneficia de cuantumul majorat al acestei pensii reclamanta, conform principiului disponibilității, avea posibilitatea de aos olicita pârâtei printr-o cerere în acest sens, însă nu a făcut-o, considerent pentru care această împrejurare nu îi este imputabilă pârâtei.
Pensia de urmaș de care beneficiază reclamanta, fiind dobândită anterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, a fost supusă operațiunilor de recorelare și recalculare în baza HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Prin decizia de recalculare nr.28536/20.06.2005 s-a stabilit în favoarea reclamantei o pensie de urmaș calculată în procent de 50% aplicat asupra punctajului susținătorului decedat rezultând un punctaj mediu anual pentru urmaș de 0,27327 puncte și un cuantum al pensiei de 507.675 lei care este mai mic decât punctajul mediu anual existent anterior recalculării astfel încât s-a menținut în plată cuantumul mai avantajos al pensiei conform OUG nr.4/2005, care elimină discrepanțele create prin acte normative diferite în vederea realizării principiului, la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșiri la pensie.
Având în vedere că prin art.198 din Legea nr.19/2000 s-a abrogat art.10 și art.11 din nr.98/1990 în mod corect potrivit art.185 alin.2 și alin.3 din Legea nr.19/2000 pârâta a calculat drepturile reclamantei ținând seama de duratele și procentele stabilite anterior intrării în vigoare a legii, mai avantajoase pentru beneficiar decât cele prevăzute de Legea nr.19/2000.
Contrar susținerilor recurentei, principiul nediscriminării nu este incident în speță deoarece pentru a se putea discuta despre discriminare trebuie îndeplinite două condiții cumulative și anume: existența unei diferențe de tratament și lipsa unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament. Practic reclamanta susține că este o vădită inechitate între persoanele care primesc pensia de urmaș în procentul de 50% din pensia titularului sub imperiul Legii nr.3/1977 și persoanele care primesc o pensie de urmaș în procent de 100% din pensia titularului în baza nr.98/1990.
După cum a decis în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, oferă o protecție împotriva oricărei discriminări în exercițiul drepturilor și libertăților pe care Convenția le garantează, însă nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea sa.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit ca persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă dar statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele intre situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (, Fredin c/ Suedia, 18.0.1991;, Hoffmann c/Austria, 23.06,1993).
În speță, nu este vorba de un tratament juridic diferit aplicabil unor persoane aflate în situații identice sau analoage deoarece Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005 au înlăturat discrepanțele dintre drepturile de asigurări sociale astfel încât au consacrat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Susținerea recurentei referitoare la revizuirea din oficiu a pensiei de urmaș de către pârâtă potrivit nr.98/1990 ca fapt generator al discriminării nu poate fi primită deoarece, așa cum s-a arătat, nr.98/1990 a intrat în vigoare începând cu data de 01.03.1990 astfel încât nu putea fi aplicat decât la situațiile juridice născute după intrarea actului normativ în vigoare, neputând retroactiva, în caz contrar încălcându-se art.1 civ. potrivit căruia, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.312 coroborat cu art.3041pr.civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat și, în consecință, va menține hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 288/F/ din 12.06.2009 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
--- - --- - -- -
GREFIER
RED./MB
04.11.09/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
