Plată asigurări sociale. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1011/R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă SC COM SRL SMî mpotriva sentinței civile nr. 81 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect plată asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererea de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 81/28.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC COM SRL și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de art. 98 (1) lit. d din Legea nr. 19/2000, modificată și completată pentru perioada februarie 2005 - noiembrie 2005, sumă ce urmează a fi reactualizată la zi conform indicelui de inflație la data plății; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă, conform contractului de muncă 16575 din 30.05.2002, încheiat pe durată nedeterminată, până la 8.11.2005, când a încetat raportul de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii (poziția 40 din carnetul de muncă). Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă pe perioada 8.11.2003 - 8.11.2005, reclamanta a fost în concediu de îngrijire a copilului până la 2 ani, prevăzut de art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000 (a născut la 8.11.2003 potrivit certificatului de naștere depus la dosar).
În probațiune s-a depus certificatul nr. - din 13.10.2006 privind stagiul de cotizare al reclamantei emis de CNPAS
ITM Mac omunicat statele de plată privind pe reclamantă pe perioada februarie 2005 - noiembrie 2005 din care rezultă salariul reclamantei de 783 RON.
Societatea pârâtă n-a făcut dovada plății indemnizației de creștere a copilului ( art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000) datorate reclamantei, întrucât statele de plată nu sunt semnate de reclamantă.
Potrivit art. 163 (1) Codul muncii "plata salariului se adeverește prin semnarea statelor de plată, precum și alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta n-a făcut nici o dovadă a plății indemnizației solicitate de reclamantă.
Din adeverința nr. 299/19.11.2006 și adeverința din 10.08.2005 rezultă inadvertențe de calcul al cuantumului indemnizației datorate reclamantei.
Datorită nedepunerii la timp a declarațiilor nominale privind pe reclamantă, potrivit Ordinului nr. 340/2001 de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 lit. a pct. 1, reclamanta a fost prejudiciată de încasarea corectă și la timp a indemnizației ce i se cuvine potrivit art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000, modificată și completată.
Așa fiind, datorită faptului că reclamanta n-a încasat indemnizația de creștere a copilului din vina angajatorului și, după cum s-a menționat mai sus, acesta n-a făcut dovada plății acestei indemnizații în temeiul art. 269 (1), art. 40 lit. f Codul muncii raportat la art. 98 (1) lit. d din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, Ordinul nr. 340/2001 lit. a pct. 1, acțiunea a fost admisă, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC COM SRL, prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivele de recurs se arată că instanța a omis să se pronunțe asupra excepție prescripției acțiunii, excepție ce a fost invocată prin întâmpinare la termenul din 16.05.2008.
O altă critică adusă sentinței privește respingerea probei privind efectuarea expertizei contabile pentru a se "verifica și clarifica situația reală a susținerilor reclamantei".
Recursul nu este fondat
Prin cererea introductivă, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata sumei de 9220 lei, reprezentând diferența între suma ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de indemnizație de creștere a copilului și suma efectiv plătită, aferentă perioadei 08.11.2003-08.11.2005.
Pârâta, prin "notele de ședință" ( 46 dosar tribunal), a invocat prescripția dreptului la acțiune, apărare căreia instanța i-a răspuns în considerentele sentinței, stabilind că pretențiile reclamantei sunt admisibile doar pentru perioada februarie 2005 - noiembrie 2005.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Acțiunea fiind înregistrată la 05.02.2008, admiterea cererii pentru perioada februarie 2005 - noiembrie 2005, s-a făcut cu respectarea termenului de prescripție, iar cum reclamanta și-a micșorat pretențiile reducând perioada pentru care le-a solicitat la cea care se încadrează în termenul de prescripție, nu obliga instanța să se pronunțe expres prin dispozitiv în sensul admiterii excepției.
Nici critica vizând neefectuarea expertizei contabile în cauză nu este întemeiată, întrucât apărarea pârâtei, în sensul că ar fi achitat reclamantei toate drepturile ce i se cuvin, trebuia probată prin înscrisuri care să ateste plata.
În sensul dispozițiilor art. 163 alin. 1. muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
De asemenea, conform art. 287. muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa.
Prima instanță a făcut trimitere și la adeverințele eliberate de Casa Județeană de Pensii M, care atestau salariile ce au constituit baza de calcul pentru acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului.
Sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC COM SRL S M, împotriva sentinței civile nr. 81 din 28 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./20.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
