Plată asigurări sociale. Decizia 2274/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8816/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2274/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.6265 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12530/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"plată rentă".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta și intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta în cauză prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 6265 din data de 14.10.2008 Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că reclamanta este văduvă de veteran de război care a fost decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă" al celui de-al doilea război mondial din 1941-1945 și a beneficiat de rentă conform art.12 din Legea nr.44/1994.
Pe parcursul procesului reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în locul MIRA, a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, plătitorul pensiei a cărei recalculare se solicită.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantei că, potrivit nr.OUG 12/2004, trebuia să beneficieze de o rentă egală cu solda de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ap. sunt neîntemeiate deoarece, prin acest act normativ s-a urmărit ca plata acestei rente și calculul ei să se facă la nivelul mai sus arătat doar față de cei din cadrul Ap. și nu variat, în funcție de veniturile unui sublocotenent fie din cadrul sau din cadrul Ap. după cum beneficiarul este pensionar al uneia sau alteia din cele două instituții.
Astfel singura diferență de tratament pe care legiuitorul a dorit să o înlăture a vizat numai modul de stabilire a soldei de grad și/sau de funcție care va sta la baza calculării rentei și nicidecum să stabilească un cuantum egal al rentei pentru toți beneficiarii ei.
O atare soluție, a susținut prima instanță, nu ar fi posibilă și nici echitabilă, deoarece spre deosebire de indemnizația și sporul lunar prevăzute de Legea nr.49/1991 care sunt date numai în considerarea participării la război având un cuantum egal pentru toți destinatarii ei renta și împrejurările prevăzute de art.13 și 14 din Legea nr.44/1994 sunt date în considerarea faptelor concrete de arme săvârșite de veteranii de război având un cuantum diferențiat.
De asemenea, un alt argument în favoarea menținerii caracterului diferențiat al rentei și după apariția OUG nr. 12/2004 reținut de către instanța de fond, îl reprezintă utilizarea de către legiuitor în textul actului modificator a sintagmei "după caz" aceasta arătând neîndoielnic că determinarea cuantumului rentei se va face diferit, fie în funcție de solda de grad, fie în funcție de solda de funcție, fie în funcție de ambele solde și în procente variabile.
Tribunalul a apreciat că reclamanta a încasat exact renta stabilită de art.14 din Legea nr.44/1994.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art.304 cod proc. civilă, considerând ca hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta a apreciat că prin art. 14/1 introdus prin OUG nr. 12/2004 s-a stabilit că începând cu luna martie 2004 renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 se calculează după caz în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție la minimum ale unui sublocotenent din cadrul MApN stabilite conform legii. Modul de redactare al acestui text de lege confirmă că renta trebuie calculată în funcție de cele două criterii indiferent dacă este acordată în baza art. 13 sau 14 din lege.
Recurenta a mai considerat că, față de redactarea art. 14/1 din legea 44/1994 introdus prin OUG 12/2004, interpretarea gramaticală a acestuia impune concluzia că independent de faptul că renta este acordată în baza art. 13 sau 14 din lege, ea trebuie calculată în funcție de ambele criterii, respectiv solda de grad și solda de funcție la minimum ale unui sublocotenent din cadrul MApN.
Criteriul privind proveniența veteranului ( din MApN sau alte sisteme), a susținut recurenta, nu este menționat în art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 pentru a fi apreciat drept criteriu de distincție între rentele acordate, sursa de discriminare în cazul în care numai solda de grad, respectiv de funcție se majorează. De altfel, a susținut recurenta, instanța nu a luat în considerare preambulul OUG 12/2004 și nota de fundamentare la această ordonanță din care rezultă intenția legiuitorului de a acorda renta lunară calculată în funcție de ambele criterii, respectiv de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, tuturor beneficiarilor Legii nr. 44/1994, astfel că prevederea art. 14/1 se referă la modul de calcul al rentei lunare pentru toți veteranii de război, respectiv pentru toate categoriile prevăzute la 13 si 14 din Legea 44/1994, pentru aplicarea unui tratament egal tuturor veteranilor de război.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta este văduvă de veteran de război, decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă" al celui de-al doilea război mondial din 1941-1945, acesta beneficiind de rentă lunară echivalentă cu 25% (și începând cu 1ianuarie 2008, 50%) din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării prevăzută de art.14 din Legea nr.44/1994.
În mod corect instanța de fond a reținut că art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 instituie categorii diferite de veterani de război, în funcție de medaliile și ordinele ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare dintre cele patru categorii.
Prin art. 14/1 introdus prin nr.OUG 12/2004, s-a dispus că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii.
Intenția legiuitorului a fost doar aceea de a stabili criterii de raportare, sub aspectul cuantumului rentei, la nivelul minim al soldei de grad și al soldei de funcție, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, și nu acea de a calcula renta atât în raport de solda de grad, cât și de solda de funcție pentru toate categoriile de veterani.
Este adevărat că utilizarea conjuncției "și" în cuprinsul art. 14/1 introdus prin nr.OUG 12/2004 și nu a expresiei "și/sau" a determinat posibilitatea interpretării diferite a dispozițiilor menționate.
Însă, prin decizia nr. 45/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 23/2008, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că dispozițiile art. 14/1 raportat la dispozițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, republicată, astfel cum a fost completată prin nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, eliminând astfel echivocul din textul art. 14/1.
Ca urmare, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14/1 din Legea nr. 44/ 1994, reținând că renta reclamantului s-a calculat în mod corect de către intimată doar în raport de solda de grad la minim a unui sublocotenent din Ministerul Apărării.
Nu se poate susține teza la care face referire recurenta că veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-au primit, sunt îndreptățiți să li se calculeze renta ce li se cuvine, în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să se accepte ideea că art. 14/1 a modificat implicit art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, ceea ce, nu s-a întâmplat, intenția legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea și nu de aom odifica în vreun fel.
Întrucât art. 13 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art. 14/1 prin OUG nr. 12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac referire textele în discuție.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că rin p. adoptarea OUG nr. 12/2004 s-a intenționat instituirea unui sistem de calcul al rentelor pentru veteranii de război, prin raportare la același criteriu (solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării), deoarece anterior stabilirea rentelor se efectua prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a fost deci cel de a introduce un unic element de referință în raport de care să se determine rentele veteranilor de război - solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării - pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanțe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul MIRA fiind mai mică decât cea unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este și sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a OUG nr. 12/2004.
Adoptarea acestui act normativ a fost determinată de intrarea în vigoare a OUG nr. 2/2004, prin care solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării se majorase, depășind-o semnificativ pe cea a unui sublocotenent din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Faptul că OUG nr. 12/2004 este, în realitate, o consecință a intrării în vigoare a OUG nr. 2/2004 rezultă și din împrejurarea că cele două acte normative au fost adoptate la un interval foarte scurt de timp (nici două luni de zile) de către aceeași autoritate, Guvernul României.
Este un aspect ce rezultă și din conținutul Notei de fundamentare a OUG 12/2004, urmând a fi înlăturate aprecierile recurentei referitoare la interpretarea notei de fundamentare și a preambulului OUG 12/2004 în sensul egalizării bazei de calcul a rentei.
De altfel, în conținutul acestei note se face referire doar la veteranii de război decorați cu Ordinul " " sau Ordinul " cu spade, clasa ", respectiv categoria prev. de art. 13 alin. 1 lit. a din Legea nr. 44/1994, ceea ce înseamnă că ar trebui să se considere că doar aceștia sunt vizați de OUG nr. 12/2004., însă, că un asemenea punct de vedere nu poate fi acceptat (căci s-ar ajunge să se contravină art. 16 din Constituție).
Pe de altă parte, persoanele despre care fac vorbire art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 nu se află în situații identice, analoage sau măcar comparabile, pentru simplul motiv că nu li s-au conferit aceleași medalii, ordine sau distincții militare, știut fiind că asemenea semne distinctive se acordă în funcție de importanța faptelor de arme săvârșite de către cei care le-au primit. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a instituit un sistem diferențiat de calcul al rentelor pentru veteranii de război, atât procentual cât și cu bază de calcul diferită, dovadă fiind faptul că în conținutul art. 14/1 se utilizează sintagma "după caz". Existența acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 și 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului și soldei, de grad și/sau funcție, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite.
Față de cele de mai sus, criticile urmează a fi înlăturate, Curtea reținând că motivele de recurs invocate nu se încadrează în niciunul din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6265 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12530/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu