Recalculare pensii. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1/AS
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.1,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.334/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- C, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, față de lipsa intimatei pârâte, lasă cauza la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se prezintă recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Având în vedere că la dosar motivele de recurs sunt în copie xerox și nu poartă semnătura în original a recurentului reclamant,instanța pune în vedere acestuia să semneze cererea de recurs.
După semnarea motivelor de recurs, întrebat fiind, recurentul reclamant susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul, recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și stabilirea corectă a punctului de pensie. Menționează că a solicitat recalcularea pensiei conform Legii nr.19/2000, iar pârâta nu i-a recalculat pensia conform prev. HG/23.09.2004, cu toate că a depus la dosar toate adeverințele privind activitatea sa.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 2.11.2009 împotriva sentinței civile nr. 334/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de pensionare nr. -/05.02.2007 și să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a tuturor adeverințelor depuse la dosarul administrativ, la restituirea diferențelor de drepturi de pensie, precum și la plata de daune materiale și morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cadrul procesului de recalculare a pensiei în temeiul OUG4/2005, pârâta nu i-a luat în considerare adeverințele de salarizare depuse conform Legii 19/2000.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: decizia nr. -/05.02.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public, dovada comunicării acesteia, memoriu adresat pârâtei la data de 10.01.2007 și adresa nr. -/09.03.2006 emisă de pârâtă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Pe această cale s-a învederat că prin decizia contestată de reclamant a fost determinat un punctaj mediu anual în urma recalculării de 0,95616, iar în condițiile în care punctajul anterior a fost de 1,45840, acesta din urmă a fost menținut în plată.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar întreaga documentație pe baza căreia a fost emisă decizia contestată.
Procedând la soluționarea cererii, instanța a încuviințat reclamantului efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv verificarea punctajului mediu anual stabilit de pârâtă conform deciziei de recalculare nr. -/05.02.2007, cu luarea în considerare a documentelor depuse la dosarul administrativ până la data recalculării.
Prin sentința civilă nr. 333/10.10.2007 a fost admisă în parte cererea reclamantului, fiind anulată decizia nr. -/05.02.2007 și obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu stabilirea unui punctaj mediu anual în urma recalculării de 0,99292 puncte, la data de 01.12.2005.Celelalte capete de cerere au fost respinse ca nefondate.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a fost calculat un punctaj mediu anual de 0,99292, însă acesta nu conferă reclamantului și un cuantum mai mare al pensiei, întrucât în plată a rămas punctajul mediu anual de 1,45840, anterior recalculării.
Prin decizia civilă nr. 31/11.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, a fost admis recursul formulat de reclamant, a fost casată hotărârea tribunalului și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru refacerea raportului de expertiză.
Instanța de control a reținut că la calcularea de către expert a punctajului mediu anual nu a fost luat în considerare stagiul de cotizare realizat de reclamant în perioada martie 1997- octombrie 2007, deși acesta rezulta din adeverința nr. 2992/17.03.2003 emisă de Totodată, nu s-a ținut seama de sporul de vechime aferent perioadei iulie 1973-aprilie 1976 și atestat prin adeverința nr. 1894/2003 emisă de
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Procedând la reluarea judecății în conformitate cu îndrumările din cuprinsul deciziei de casare, tribunalul a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză, de către același expert inițial desemnat în primul ciclu procesual, urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie valorificate atât perioada contributivă martie-octombrie 2007, precum și toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, potrivit adeverințelor depuse la dosarul administrativ.
La termenul din 15.04.2009, reclamantul a precizat verbal în instanță că solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite și neachitate în perioada septembrie 2003-aprilie 2009.Ca urmare a acestor precizări, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2003-27.04.2004, excepția care în temeiul art.137 Cod pr. civilă, a fost analizată cu prioritate, fiind admisă prin încheierea interlocutorie din 29.04.2009.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că drepturile de pensie restante pretinse de către reclamant au natura juridică a unor drepturi de creanță, prescriptibile înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani stabilit de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958. Prin urmare, dacă cererea de recalculare a pensiei nu este condiționată de respectarea vreunui termen de decădere sau de prescripție, putând fi formulată oricând, plata drepturilor corespunzătoare punctajului recalculat nu poate fi extinsă dincolo de termenul general de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, neexistând nici un motiv de derogare de la regulile generale de drept în materie.
Pentru aceste motive, având în vedere data sesizării instanței de judecată prin cererea de față-27.04.2007, instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2003-27.04.2004.
Soluționând cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 334 din 30.09.2009 prin care admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii.
A anulat decizia nr. -/05.02.2007 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu stabilirea unui punctaj mediu anual de 1,02156 începând cu data de 01.12.2005.
A respins ca prescrise pretențiile privind plata drepturilor de pensie restante pentru perioada septembrie 2003- 27.04.2004.
A respins celelalte pretenții ca nefondate.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond următoarele:
Prin decizia nr. -/05.02.2007 de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, reclamantului i-a fost stabilit un punctaj mediu anual de 0,95616 puncte, în temeiul art.6 din OUG4/2005 fiind menținut în plată punctajul anterior recalculării, de 1,45840 puncte.
Prin contestația de față, reclamantul a susținut că punctajul mediu anual rezultat în urma recalculării nu reflectă în mod corect nici stagiul de cotizare realizat și nici veniturile salariale obținute, întrucât adeverințele depuse la dosarul administrativ nu au fost valorificate de pârâtă.
Pentru verificarea acestui punctaj mediu anual instanța a dispus efectuarea raportului de expertiză contabilă, la stabilirea obiectivelor în cel de-al doilea ciclu procesual fiind avute în vedere și îndrumările instanței de control judiciar referitoare la valorificarea atât a perioadei contributive martie-octombrie 2007, cât și a sporurilor de care a beneficiat reclamantul, potrivit adeverințelor depuse la dosarul administrativ.
Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert a fost calculat un punctaj mediu al perioadei contributive martie-octombrie 1997 de 2,9925 puncte și prin urmare un punctaj mediu pentru anul 1997 de 1,92290.
În ce privește sporul de vechime stabilit prin adeverința nr. 1894/2003 emisă de, din analiza buletinului de calcul anexat raportului de expertiză efectuat de același expert în Dosar nr- (filele 53-54) rezultă că sumele încasate de reclamant cu titlu de spor de vechime în perioada iulie 1973-aprilie 1976 au fost avute în vedere la calcularea punctajului aferent celor patru ani.
Prin urmare, punctajul total stabilit de expert cu prilejul primei soluționări a contestației suferă modificări doar sub aspectul includerii celor 2,9925 puncte corespunzătoare perioadei martie-octombrie 1997, ceea ce conduce la stabilirea unui punctaj total de 30,64687 puncte.
Varianta de calcul comunicată de expert prin nota de răspuns la suplimentul raportului de expertiză, depusă la fila 43 din dosar, nu poate fi considerată corectă întrucât are la bază și mențiunile cuprinse în adeverința nr. 9192/09.07.2007 emisă de C, adeverință ce este ulterioară deciziei contestate.
Singura diferență de punctaj față de raportul de expertiză inițial efectuat provine deci din valorificarea prin suplimentul la raport a stagiului de cotizare realizat în perioada martie-octombrie 1997, în conformitate cu decizia de casare, toate celelalte adeverințe cu sporuri salariale de care reclamantul a înțeles să se prevaleze, respectiv:adeverința nr. 1897/20.05.2003 emisă de, adeverința nr. 956/7/13.03.2003 emisă de de Ferate C, adeverința nr. 62/09.05.2003 emisă de C, adeverința nr.627/24.03.2003 emisă de Utilaj și adeverința nr. 442/02.04.2003 emisă de, fiind avute în vedere la efectuarea lucrării în primul ciclu procesual, potrivit mențiunilor expertului.
În aceste condiții nu este deci justificată diferența dintre punctajul total stabilit de expert prin suplimentul de la fila 15 și cel din nota de răspuns depusă la fila 62, câtă vreme înscrisurile cercetate sun aceleași.
În concluzie, instanța a reținut că reclamantul are un punctaj total corespunzător stagiului de cotizarea realizat, de 30,64687 puncte, ceea ce, prin aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.77 din Legea 19/2000, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conduce la un punctaj mediu anual de 1,02156 puncte.
Interpretarea dată de expert prevederilor anexei 4 din Legea 19/2000, în sensul că reclamantul beneficiază de o reducere a stagiului complet de cotizare la 20 de ani ca urmare a activității prestate în grupa I de muncă în temeiul Legii 3/1977 nu a fost acceptată reținându-se că stagiul de 20 de ani este prevăzut de anexa 4 din lege cu titlu de stagiu total de cotizare necesar, deci ca o condiție de stagiu minim impusă pentru ca asiguratul să poată beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare. De altfel, acesta este obiectul de reglementare al anexei menționate-reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, legea nefăcând vorbire de vreo reducere a stagiului complet de cotizare.
În consecință, la calcularea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului s-a ținut seama de stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea 3/1977 sub imperiul căreia au fost deschise drepturile de pensie ale reclamantului.
În condițiile în care prin calculele efectuate de expertul contabil, cu cenzurările menționate, a rezultat un punctaj mediu anual de 1,02156 puncte, superior celui determinat de pârâtă prin decizia contestată, instanța va dispune anularea deciziei de recalculare din data de 05.02.2007. Pe cale de consecință, pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii de recalculare prin care să aibă în vedere punctajul menționat, cu începere din data de 01.12.2005.
În ce privește eventualele diferențe de drepturi de pensie neachitate s-a reținut că în temeiul art.6 din OUG4/2005 reclamantul a beneficiat de plata drepturilor de pensie corespunzătoare punctajului mediu anual anterior recalculării, de 1,45840 puncte, astfel încât pensia efectiv încasată a avut un cuantum superior celui care corespunde punctajului stabilit prin hotărârea de față.
În aceste condiții, în care drepturile bănești plătite reclamantului nu au suferit diminuări pe baza calculului efectuat de către pârâtă, nefiind cauzat nici un prejudiciu material, nu se poate pune în discuție existența unei daune morale, cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu a probat atingerea adusă onoarei sau demnității sale.
Ca o consecință a admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2003-27.04.2004, aceste pretenții au fost respinse ca prescrise.
Critica sentinței prin motivele de recursa vizat în esență calcularea eronată a punctajului, precum și a diferențelor de pensie urmare procedurilor de recalculare începând cu 01.12.2005.
A învederat că în cauză s-a întocmit un raport de expertiză contabilă care a concluzionat că punctajul mediu corect este de 2,17764 și nu 1,02156 cum a stabilit Tribunalul Constanța prin sentința civilă atacată.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite pentru următoarele considerente:
Recurentul s-a pensionat în anul 1997 sub imperiul legii nr. 3/1977, având o perioadă de stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 20 ani 4 luni și 26 zile, aspecte de fapt care rezultă din Buletinul de calcul -/01.10.2004 întocmit de Casa Județeană de Pensii în temeiul HG 1550/2004.
Tribunalul a menținut decizia de recalculare -/05.02.2007 prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 ani cu toate că reclamantul realizase un stagiu de cotizare de minim 20 ani în grupa I, aspect necontestat și menționat ca atare în decizia de pensionare.
Instanța a omis că în aceeași cauză erau incidente dispozițiile art. 2 al. 1 și al. 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005 și ale art. 14 al. 1 și 3 din Legea 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 al. 3 raportat la art. 14 al. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea 3/1977 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa II de muncă".
Prin urmare, 20 ani lucrați în locuri care potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
Întrucât reclamantul recurent are o vechime de peste 20 ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977.
În același sens s-a statuat și prin recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României în Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 în sensul că dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07. 1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială; deși acesta nu interpretează în mod distinct și situația reclamantului este aplicabil întrucât clarifică modalitatea de calcul a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în cazul persoanelor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 25 ani în grupa a II-a pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Pe cale de consecință, Curtea reține că în situația recurentului pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
Durata stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 ani în cazul recurentului întrucât acesta îndeplinește în mod cumulativ condițiile de a fi lucrat 20 ani în grupa I și de a se fi pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.
Cât privește diferențele de pensie datorate urmare aplicării greșit a punctajului, acestea sunt în valoare de 15.584,75 lei aferente perioadei 01.12.2005 - 31.07.2009, calculul fiind efectuat de expertul contabil ( p. 91 dosar tribunal).
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul în baza art. 312 Cod pr. civilă și modificând în parte sentința va obliga pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu un punctaj mediu anual de 2,17764 începând cu 01.12.2005.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate având în vedere împrejurarea că analiza sentinței atacate trebuie să se circumscrie criticilor formulate prin motivele de recurs, iar din economia acestora rezultă că nemulțumirile acestuia sunt în legătură cu punctajul mediu anual și diferențele de pensie începând cu 01.12.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de către recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.1,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.334/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- C, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu un punctaj mediu anual de 2,17764 începând cu 01.12.2005.
Obligă pârâta către reclamant la plata diferenței de pensie în cuantum de 15.584,75 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec.jud. -
21.01.2010
Dact.gref.
4 ex./22.01.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
