Recalculare pensii. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/AS
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în M,-, județul C și domiciliul procesual ales la av., în F, Gară,-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 336/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.10/08.01.2010, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța lasă cauza la a doua apelare, față de lipsa intimatei pârâte.
După reluarea cauzei, la a doua apelare se prezintă recurenta reclamantă asistată de dl. avocat, lipsind intimata pârâtă.
Apărătorul recurentei reclamante susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care, instanța constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei pârâte C la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei de urmaș în concordanță cu dispozițiile prevăzute de disp. nr.OUG4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 ani, precum și plata diferențelor cuvenite, diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită pe ultimii 3 ani.
În susținere depune concluzii scrise și totodată arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 29.10.2009 împotriva sentinței civile nr. 336/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de pensii C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei de urmaș, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilire punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că beneficiază de pensie de urmaș a soțului său decedat și că pârâta, cu ocazia recalculării pensiei sale, a încălcat dispozițiile legale în materie atunci când la determinarea punctajului mediu anual a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu 20 de ani.
În drept s-au invocat dispozițiile HG nr.1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea 3/1977, Legea nr.19/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că, în mod corect, a procedat la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Se arată că stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977, temei legal în baza căruia reclamantul a fost înscris la pensie, este reglementat de art. 8 alin.2 potrivit căruia "persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile".
Se poate constata că, din întreg cuprinsul Legii nr.3/1977, singurul articol care dispune asupra stagiului complet de cotizare este art.8 din actul normativ sus indicat.
Potrivit art.2 alin.3 din HG. nr.1550/2004 "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind 30 ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.
In susținerea și dovedirea celor solicitate părțile au depus la dosarul cauzei buletinul de calcul, decizia nr.93837/30.06.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, decizia nr.93837/19.02.1987 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, certificatul de deces al numitului, copie de pe certificatul de căsătorie, decizia nr.-/20.07.2006 privind acordarea pensiei de urmaș, copie de pe carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr.336/01.10.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârtâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. 93837/19.12.1987 numitul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în baza Legii nr.31/1977, beneficiind începând cu 01.12.1986 - o pensie pentru limită de vârstă și munca depusă în sumă de 3153 lei calculată având în vedere o vechime în muncă de 44 ani, 10 luni și 22 zile din care 31 ani, 10 luni în grupa a II a, 9 ani, 6 luni și 22 zile în grupa a III-
Drepturile au fost recalculate în baza OUG. 4/2005 și HG.1550/2004 prin decizia nr. 93837/30.06.2005, când s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,73809 și o pensie de 514 RON
Cum acestă decizie nu a fost contestat niciodată de către beneficiarul titular, conform art.7 alin.7 din OUG. 4/2005 și art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare și al punctajului calculat.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Această recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor OUG. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
În temeiul acestor dispoziții legale, devin aplicabile prevederile art.2 alin.3 din HG1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Dispoziția legală este oarecum contradictorie avându-se în vedere situația că Legea nr.3/1977 prevedea un mod de calcul cu totul diferit de cel introdus de Legea nr.19/2000, conceptele devârsta standard de pensionare,stagiu complet de cotizareșipunctajfiind implementate, pentru prima oară, prin Legea nr.19/2000.
Totuși, explicând această prevedere legală, în baza principiului că dispoziția legală trebuie interpretată astfel încât să aibă un înțeles, o aplicare și pe bază de argumente de interpretare istorică, coroborând cu Legea nr.31/1977 și Legea nr.19/2000, se poate extrage un stagiu complet de cotizare din Legea nr.31/1977 (deși acest act normativ nu are expres o astfel de mențiune).
Orice discuție asupra acestei noțiuni trebuie să pornească de la prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care au un rol de normă tranzitorie între vechile dispoziții privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și noile norme ce reglementează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, art. 2 alin.1 din HG1550/2004 statuează expres căstagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncăprevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Stagiul complet de cotizare este un concept care apare în Legea nr.19/2000 care, în art. 41 alin.1, privind pensia pentru limită de vârstă prevede că această pensie se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, astfel cum acestea sunt reglementate în anexa nr. 3 legii
Strict din acest text, reiese că stagiul complet de cotizare nu are nicio însemnătate în privința condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru a se puteaacordapensia pentru limită de vârstă care sunt doar două și prevăzute cumulativ: împlinirea vârstei standard și cotizarea la sistemul public de asigurări sociale pentru o perioadă minimă (stagiul minim de cotizare).
Totuși stagiul complet de cotizare este un element determinant înstabilirea cuantumuluipensiei (oricare ar fi natura acesteia) potrivit secțiunii 6 Legii nr.19/2000 intitulată calculul pensiilor.
Potrivit art. 76 alin.1, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie; punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
Rezultă așadar că, stagiul complet de cotizare este un concept abstract, desprins de situația reală, avută în vedere de art. 41 din lege, a asiguratului, ce dorește înscrierea la pensie care se folosește exclusiv în procedura de calcul a pensiilor.
În privința rațiunilor care au impus edictarea acestei noțiuni, se poate considera că stagiul complet de cotizare este perioada la care statul se așteaptă ca o persoană să contribuie la bugetul asigurărilor de stat pentru a putea beneficia de drepturile de pensie în cuantumul care să reflecte în modul cel mai real activitatea în muncă.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3 (art. 41 alin. 4 din Legea nr.19/2000).
Astfel, persoana care a îndeplinit vârsta standard de pensionare va avea o pensie mai mare sau mai mică în funcție de punctajul total realizat și stagiul complet de cotizare folosit la calcul. Spre exemplu: în cazul unei cereri de pensionare formulate în aprilie 2001 vârsta standard de pensionare este de 62 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani; dacă persoana care a îndeplinit vârsta standard de pensionare a contribuit doar 20 de ani spre exemplu, va avea o pensie mai mică pentru că punctajul total se împarte la 30, iar dacă a contribuit o perioadă de 34 de ani va obține o pensie superioară, punctajul împărțindu-se tot la 30 (și nu la 34 cât este stagiul efectiv de cotizare).
, Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au ovechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Și în cazul acestui act normativ, legiuitorul a prevăzut o perioadă - 30 ani bărbații, 25 ani femeile - în care salariații trebuie să plătească asigurările sociale pentru a putea beneficia, la împlinirea vârstei legale, de o pensie în cuantum care să echilibreze drepturile salariatului la o pensie și necesitatea statului de a obține pentru o perioadă mai mare contribuții la bugetul asigurărilor sociale și care să, totodată, fie rezultatul corect al activității sale în muncă
Rezultă că, deși Legea nr.3/1977 nu putea conține conceptul de stagiu complet de cotizare, totuși prin decelarea rațiunilor care au stat la baza noțiunii se poate considera că "stagiul complet de cotizare. reglementat de Legea nr.3/1977" (astfel cum prevede art. 2 al.3 din HG. 1550/2004, citat) este "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații și 25 ani femeile" stabilită de art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977.
Aceasta și din cauză că - asemănător situației în care persoana a contribuit la bugetul asigurărilor de stat o perioadă mai mică decât stagiul complet de cotizare, precum și în exemplul anterior - în ipoteza în care solicitantul pensiei are o vechime mai mică decât cea prevăzută la art.8 din Legea nr.31/1977, pensia i se reduce corespunzător.
Astfel, art. 13 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevede că, persoanelor care nu au vechime integrală în muncă dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional (este vorba aici de o reducere proporțională) cu numărul anilor de vechime.
Apoi, nu în mod întâmplător, la stabilirea stagiului complet de cotizare în anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 se pornește de la 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, exact vechimea pentru pensionare prevăzută de art. 8 al Legii nr.31/1977.
Existența art. 14 din Legea nr.3/1977, care adaugă un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II- de muncă (alin.1), nu contrazice concluzia anterioară. Dimpotrivă, art. 14 alin.1 întărește rezultatul demonstrației că perioada de 30 și 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevăzute de Legea nr.31/1977 având în vedere că textul statuează că, stabilirea pensiei lise ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Or, rezultatul acestei suplimentări de stagiu necesar "la stabilirea pensiei" (deci, pentru îndeplinirea condițiilor legale) este chiar "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații" pentru că 20 de ani a câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă înseamnă exact 30 de ani.
În sfârșit, în cazul în care legiuitorul a considerat necesar a face derogări de la regula generală cuprinsă în anexa 3 Legii nr.19/2000 (excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare) ar fi făcut-o expres precum în situația art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform căruia, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Tribunalul Constanța nu a observat că autorului recurentei trebuia să i se calculeze pensia ținând cont de împrejurarea că avea o vechime în grupa II de muncă de 31 ani, 10 luni și era îndreptățit la calcularea punctajului mediu anual prin raportare la disp.art. 14 din Legea nr. 3/1977 prin împărțirea numărului total de puncte la 25 acesta fiind stagiul complet de cotizare.
2. susținut recurenta că având în vedere cele de mai sus și pensia de urmaș a cărei beneficiară este din anul 2006 trebuia să se calculeze prin raportare la disp.art. 71 (1) lit. "a" din Legea nr. 19/2000.
3. solicitat totodată obligarea intimatei la plata diferenței de pensie cuvenită pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, în conformitate cu disp.art. 3 din Decr. 167/1958.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite cu consecința modificării sentinței civile atacate, având în vedere următoarele:
1. Tribunalul a menținut decizia de pensie de urmaș al reclamantei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 ani cu toate că susținătorul realizase un stagiu de cotizare de minim 25 ani în grupa II, aspect necontestat și menționat ca atare în decizia de pensionare.
Instanța a omis că în aceeași cauză erau incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005 și ale art. 14 alin. 1 și 3 din Legea 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alin. 1 cu cele ale aliniatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea 3/1977 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa II de muncă".
Prin urmare, 20 ani lucrați în locuri care potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
Întrucât susținătorul are o vechime de peste 25 ani în grupa II de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de 30 de ani la 25 ani, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977.
În același sens s-a statuat și prin recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României în Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 în sensul că dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială; deși acesta nu interpretează în mod distinct și situația reclamantului este aplicabil întrucât clarifică modalitatea de calcul a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în cazul persoanelor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 25 ani în grupa a II-a pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Pe cale de consecință, Curtea reține că în situația defunctului pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
Durata stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani în cazul recurentului întrucât acesta îndeplinește în mod cumulativ condițiile de a fi lucrat 25 ani în grupa II și de a se fi pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.
2. Recurenta reclamantă este beneficiara unei pensii de urmaș în temeiul deciziei de pensionare -/20.07.2006, pensie stabilită în cuantum de 50%, conform art. 71 al.2 lit."a" din Legea nr.19/2000.
Drept urmare analiza pretenției dedusă judecății trebuie circumscrisă statutului reclamantei de beneficiar al pensiei de urmaș,cererea acesteia de recalculare urmând regulile prev. de art. 88 și 169 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, prin decizia nr. -/20.07.2006 reclamanta recurentă a devenit beneficiara pensiei de urmaș, această decizie rămânând definitivă în lumina disp. art. 88 din Legea 19/2000.
La 10.08.2009 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei de urmaș prin raportare la pensia pe care ar fi trebuit să o primească autorul ei ca o consecință a interpretării corecte a disp.art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Art. 169 (3) din Legea nr. 19/2000 dispune că pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, deci în cazul reclamantei începând cu luna septembrie 2009.
Drept urmare va fi obligată intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei de urmaș având în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru autor ( soțul decedat ) începând cu luna septembrie 2009 ( în lumina disp.art. 169 (3) din Legea nr. 19/2000) și la plata diferenței de pensie rezultată din recalculare începând cu luna septembrie 2009.
Având în vedere natura cererii formulate - recalculare pensie de urmaș, nu este posibilă acordarea drepturilor pentru 3 ani anteriori în conformitate cu disp. Decretului nr.167/1954, de un asemenea drept putând beneficia autorul reclamantei în lumina dispozițiilor nr.OUG4/2005, însă, deși a primit Decizia nr.93837/30.06.2005 de recalculare în temeiul OUG nr.4/2005, nu a înțeles să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ.
De asemenea, reclamanta recurentă nu a înțeles să conteste Decizia nr.-/20.07.2006 prin care i s-a constituit dreptul la pensie de urmaș, ci a formulat o cerere de recalculare la 10.08.2009, drept urmare pasivitatea acesteia și a susținătorului de a se fi adresat în procedura prev. OUG nr.4/2005 nu pot îngreuna situația intimatei.
În consecință, Curtea având în vedere considerentele de mai sus va admite recursul, în conformitate cu disp. art.312 cod pr.civilă și va modifica sentința, ținând cont de cele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în M,-, județul C și domiciliul procesual ales la av., în F, Gară,-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 336/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul C.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei de urmaș, având în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 de ani începând cu luna septembrie 2009 și la plata diferenței de pensie rezultate din recalculare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/22.01.2010
Tehnored.dec.gref.RD/4ex/25.01.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
