Recalculare pensii. Decizia 1045/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6761/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1045R
Ședința publică din data de 26.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1287F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (număr în format vechi 1970/2009), în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea intimatei la plata diferențelor cuvenite.
Prin sentința civilă nr.1287/F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii I prin întâmpinare.
A fost respinsă ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre cu privire la excepția invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantului, ci o acțiune, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, prin care atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I pot să solicite, respectiv să revizuiască recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul. Așadar, nefiind o contestație împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, acțiunea nu este tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a avut la data pensionării, potrivit deciziei de pensionare nr. -/20.11.2003, o vechime în grupa I-a de muncă de 22 ani, 4 luni și 27 zile, determinată în baza Legii nr.19/2000. La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 20.11.2003, la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Ori, în cazul reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa a I-a de muncă de 22 ani, 4 luni și 27 zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu data de 20.11.2003, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, adică de 30 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată in dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, recurentul arată că prin sentința civila nr. 1287/F instanța de fond soluționând cauza a respins cererea formulată pe considerentul ca drepturile de pensie nu au fost stabilite anterior datei de 31 martie 2001, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 (Recurs în interesul legii) pronunțata de către Înalta Curte de Casație si Justiție.
Învederează că este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă conform deciziei de pensionare nr. - din data de 20.10.2003 drepturile de pensiei fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin decizia de pensionare sus-menționata s-a constatat că a realizat o vechime în grupa I de muncă de 22 ani, 4 luni și 27 zile, vechime stabilita conform Legii nr.3/1977.
În cadrul Legii nr.19/2000 sunt prevăzute doua categorii de locuri de muncă, mai precis în cadrul art. 19 și art. 20, respectiv locuri de muncă în condiții deosebite și locuri de muncă în condiții speciale.
Cele doua categorii de locuri de muncă prevăzute în Legea nr.19/2000 beneficiază de un tratament juridic egal.
de muncă au fost inițial stabilite prin Decretul nr. 215 din 1977 publicat în Buletinul Oficial nr. 70 din 16.07.1977, ulterior abrogat.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 2003 s-a stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale cu referire la art. 20 din Legea nr.19/2000.
Conform celor menționate în actul normativ sus-menționat, în cadrul art. 2 alin. 1 lit. a) se prevede: art. 2 alin. (1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
- desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
- existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
- efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
- efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. 1.
Munca efectuata de către recurent anterior datei de 1 aprilie 2001 se încadrează, conform reglementarilor anterioare și conform deciziei de pensionare, în grupa I de muncă.
Mai mult, aceeași precizare este prezenta și în cadrul art. 9 din același act normativ, locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit legii se consideră în aceste condiții și pe perioada încadrată în grupa I de muncă conform legislației anterioare, cu excepția activității prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în care și perioada încadrată în grupa a-II-a de muncă se consideră în aceste condiții.
De asemenea, din analiza cărții de muncă depusă la dosarul cauzei reiese ca nu a fost încadrat într-un de muncă conform art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea nr.19/2000, funcțiile îndeplinite de recurent fiind în directă legătura cu siguranța circulației în accepțiunea anexa la Ordinul nr. 215 din 1999 emis de Ministerul Transporturilor.
Având în vedere cele menționate în nr.HG1025/2003 în cadrul art. 2 și în cadrul art. 9 documentația depusa la dosarul cauzei (carte de muncă, decizii de pensionare) consideră că în cauza de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 coroborat cu anexa nr. 4 din Legea nr.19/2000.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente;
Articolul 20 din Legea nr.19/2000 definește locurile de muncă în condiții speciale, exemplificând la alin.1 literele a, b, c și d care sunt aceste locuri de muncă și activitățile care se desfășoară în condiții speciale.
Din interpretarea disp.art.77 alin.2 din L 19/2000 rezultă că,facilitatea oferită de lege celor care lucrează în astfel de locuri de muncă, este aceea că punctajul mediu anual realizat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în această perioadă, la numărul de ani corespunzător stagiului de cotizare care, în situația asiguraților prevăzuți la art.43,asigurați care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20, este după caz de 20,25 respectiv 15 ani.
De aceste dispoziții nu poate beneficia recurentul, întrucât el nu face parte din categoria asiguraților menționați de art.43 din L 19/2000, care sunt cei ce și-au desfășurat activitatea în condiții speciale enumerați la art.20 literele a- din Legea nr.19/2000.
Chiar dacă art.20 alin.2 din Legea nr.19/2000 lasă posibilitatea stabilirii și altor locuri de muncă în condiții speciale în afara celor menționate la literele a-d, acestea pot fi stabilite numai prin lege.
Astfel prin HG la care face trimitere recurentul nr.1025 din 28.08.2003, a fost prevăzută metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale,iar în 2006 fost probată Legea 226 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Unul din aceste criterii prevăzut la art.2 din HG nr.1025/2003 este acela ca locurile de muncă să fi fost încadrate în grupa I de muncă anterior datei de 01.04.2001.
În afară de acest criteriu, mai sunt prevăzute alte patru criterii, iar la aliniatul 2 al acestui articol se menționează expres că încadrarea persoanelor în aceste locuri de muncă în condiții speciale se realizează în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la aliniatul 1,iar art.3 din nr.HG1025/2003 reglementează metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale care presupune parcurgerea mai multor etape una dintre ele fiind aceea a nominalizării locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în astfel de condiții de către angajator împreună cu sindicatele.
La art.2 alin.2 din 226/2006 s-a menționat că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L1 9/2000,în care asigurații și-au desfășurat activitatea,în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă,dar aceasta este condiționată de încadrarea lor în condiții speciale potrivit L 226/2006.
Astfel art.1 alin.2 din această lege prevede că locurile de muncă încadrate în condiții speciale sunt cele din unitățile prevăzute în anexa 2 care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale,în conformitate cu prevederile HG 1025/2003.
Și art.11 din Normele Tehnice ale Ordinul 572/2006 pentru aprobarea normelor tehnice de aplicare a /2006,menționează că se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001,în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr.1 la lege,pe durata programului normal de lucru,din fiecare lună,numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr.2,activități încadrate,conform legislației anterioare acestei date în grupa I de muncă. acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă sau adeverințe eliberate de angajator sau după caz de instituția care a preluat arhivele acesteia.
Aceleași condiții sunt preluate și la art.14 din aceleași norme care recunosc persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1.04.2001-17 iunie 2006 dreptul de a beneficia de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiții speciale, dacă au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr.1 la lege și numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa 2 la aceiași lege.
Cu alte cuvinte faptul că o persoană desfășurat anterior activitate la un loc de muncă ce se încadra în grupa I de muncă, nu conduce în mod automat la asimilarea acestei perioade cu stagiu de cotizare realizat în condiții speciale.
Recurentul trebuia să demonstreze că unitatea la care a prestat activitate a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale,și că activitatea sa se regăsește printre cele menționate în anexa 1 la 226/2006.Aceasta presupune eliberarea de către fostul angajator a unei adeverințe după modelul prezentat în anexa nr.3 la normele tehnice.
Pe de altă parte pentru aceste persoane stagiul de cotizare nu este de 20 de ani,întrucât,potrivit art.5 din L 226/2006 pentru asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor realizate în perioada de cotizare,iar pentru ceilalți asigurați care au un stagiu de cotizare mai mic, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prev. în anexele 4 și 5,iar în anexa 4 bărbați stagiul total de cotizare este cuprins între 30 și 35 de ani.
Acestea sunt argumentele în raport de care Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1287/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataCasa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./26.03.2010
Tribunalul Ialomița
Jud.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
