Recalculare pensii. Decizia 1758/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1607/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1758R
Ședința publică din 20.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Bianca Antoaneta Scrob
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator și de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2375 din data de 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator personal, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii Cac omunicat, prin fax, la data de 19.03.2009 concluzii scrise, iar la data de 18.03.2009 au fost comunicate relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași.
Curtea procedează la legitimarea recurentului-contestator cu CI seria - nr.-.
Recurentul-contestator solicită repunerea cauzei pe rol având în vedere faptul că nu mai subzistă temeiurile suspendării.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, de faptul ca nu se mai impune masura suspendarii dispuse prin incheierea de sedinta de la 5.09.2008, avand in vedere relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul - contestator solicită respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii C și admiterea recursului său cu obligarea recurentei-intimate la indexarea cu indicele de inflație a drepturilor cuvenite. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2375/15.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis în partea acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 11704/30.11.2005, în sensul că la determinarea bazei de calcul a pensiei se vor avea în vedere și sumele menționate în adeverința nr.3747/17.07.2007 emisă de SC Sa C, aferente perioadei 16.03.1992-31.03.1997, reprezintă spor pentru ore suplimentare.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile recalculate începând cu data de 01.12.2005, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței 01.08.2007 și până la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la indexarea drepturilor recalculate pe perioada 01.12.2005-31.07.2007.
În considerente a reținut că din adeverința nr. 3747/17.07.2007 emisă de SC SA C rezultă că, pe lângă veniturile înscrise în carnetul de muncă, în perioada septembrie 1992 - decembrie 1996 reclamantul a obținut și alte realizări salariale cu titlu de ore suplimentare, sume pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale, ore suplimentare care s-au efectuat și plătit în baza Legii nr. 32/1991, Legii nr. 49/1992 și contractului colectiv de muncă.
La solicitarea instanței, SA Cad epus la dosar copiile ordinelor de plată cu care s-au achitat la buget contribuțiile de asigurări sociale, șomaj, sănătate și pensie suplimentară pentru veniturile menționate în adeverința nr.3747/17.07.2007 precum și extras din contractul colectiv de muncă pentru perioada cuprinsă în această adeverință.
Ceea ce trebuie lămurit în cauză este dacă sumele evidențiate în adeverința C. SA pot sau nu să fie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, atât timp cât aceste sume reprezintă drepturi salariale pentru orele suplimentare.
Instanța a precizat că drepturile de pensie ale reclamantului trebuiau calculate și în raport cu aceste sume deoarece, așa cum se arată în adeverință, pentru aceste sume s-au calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta o încălcare flagrantă a principiului contributivității, consacrat de art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost dispus, aflându-ne în situația în care prestația nu ar mai fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, creându-se o nedorită inechitate.
Cu alte cuvinte, orice venit de natură salarială pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale trebuie luat în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru limita de vârsta.
Raportând situația de fapt reținută, la dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că prin neluarea în considerare a veniturilor consemnate în adeverința nr. 3747/17.07.2007 emisă de SA și luarea în calcul a unor venituri mai mici pe perioada precizată în cuprinsul acesteia, drepturile de pensie ale reclamantului au fost în mod evident greșit determinate.
Întrucât adeverința nr.3747/17.07.2007 a fost prezentată în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005, reclamantul este îndreptățit la recalcularea drepturilor de pensie cu această dată, cu precizarea că pârâtei nu îi poate fi imputată întârzierea în prezentarea acestei adeverințe și implicit nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor drepturilor de pensie cuvenit reclamantului ca urmare a recalculării până la momentul prezentării adeverinței.
Pentru considerentele expuse, constatând nerespectarea de către pârâtă dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000, s- admis în parte acțiunea reclamantului iar pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în calcul a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr.3747/17.- emisă de SA C și să-i plătească drepturile recalculate începând cu data de 01.12.2005 actualizate cu indicele de inflație de la scadenței - 01.08.2007 și până la plata efectivă, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la indexarea drepturilor recalculate pe perioada 01.12.2005-31.07.2007.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurentul și recurenta Casa Județeană de Pensii C, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său, recurentul a arătat că prin cererea înregistrată cu nr. 13450/18.07.2007 la Casa Județeană de Pensii C recurentul a cerut recalcularea punctajului mediu anual în baza adeverinței nr. 3747/17.07.2007 emisă de SC GRUP, SC SA C care exprimă realizării sociale pentru care s-au reținut și virat la bugetul de asigurări sociale atât CAS-ul cât și pensia suplimentară.
Deoarece prin adresa de răspuns nr. 11170/18.09.2007 CJP Caf ăcut recalcularea punctului mediu anual pe baza adeverinței nr. 3747/17.07.2007 emisă de SC GRUP, SC SA C, prin care s-a adresat Tribunalului Călărași - Secția Civilă, care prin sentința civilă nr. 2375/15.11.2007 a admis în parte cererea recurentului.
Sentința civilă nr. 2375/15.11.2007, este temeinică și legală sub aspectul că a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. -/30.11.2007, în sensul că la determinarea bazei de calcul a pensiei se vor avea în vedere și sumele menționate în adeverința nr. 3734/17.07.2007 emisă de SC SA C pentru perioada 16.03.1999-31.03.1997 reprezentând spor pentru ore suplimentare și a obligat pârâta să plătească reclamatului drepturile salariale începând cu data de 01.12.2005.
Totuși sentința civilă nr. 2375/15.11.2008, conține și un aspect netemeinic și nelegal, în sensul că "respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la indexarea drepturilor calculate în perioada 01.12.2005-31.07.2007, încălcându-se în mod evident prevederile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
De altfel, în baza art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, decizia de recalcularea nr. -/30.11.2000 aflată în dosarul nr- se menționează că "în situația în care termenul de 3 ani de la data 01.12.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se acordă de la data de 01.12.2005."
Faptul că sentința civilă nr. 2375/15.11.2008, nu admite actualizarea cu indicele de inflație pe întreaga perioadă de la 01.12.2005 până la data plății efective, conduce la diminuarea nejustificată a drepturilor recalculate.
Nedepunerea la dosarul de pensie a adeverinței de la GRUP SA, SC SA C în perioada premergătoare deciziei de pensionare nr. -/30.11.2005 se datorează sistemului dificil de emitere a adeverințelor, fapt ce s-a avut în vedere prin OUG nr. 4/2005 care a acordat o perioadă de 3 ani prezentarea actelor doveditoare.
Este evident faptul că s-a avut în vedere că orice adeverință prezentată Casei de Pensii, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de pensionare nr. -/30.11.2005 să producă aceleași efecte ca și cum ar fi existat la dosarul de pensionare nr. -/30.11.2005 în perioada premergătoare emiterii acestei decizii.
În susținerea recursului declarat, recurenta Casa Județeană de Pensii Caa rătat că prin sentința civila nr. 2375/15.11.2007, Tribunalul Călărașia admis în parte contestația formulata de reclamantul, împotriva deciziei de pensionare nr. -/30.11.2005, emisă de Casa Județeană de Pensii, C, dispunând anularea acesteia și obligând recurenta la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în calcul a orelor suplimentare, menționate în adeverința nr. 3747/17.07.2007, emisă de C, aferente perioadei 16.03.1992-31.03.1997.
Recurenta a învederat instanței de recurs că soluția la care s-a oprit instanța de fond este netemeinică și nelegală, afirmație ce are la bază următoarele argumente:
Prin întâmpinarea depusă în cauză, recurenta a învederat instanței de fond faptul că operațiunea de evaluare, în baza căreia intimatul- reclamam, solicită recalcularea calcularea drepturilor de pensie prin valorificarea elementelor din adeverință, ce nu fuseseră luate în calcul la emiterea deciziei contestate, privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează după data intrării în vigoare a nr.HG 1550/2004 și a nr.OUG 4/2005 și are efecte numai pentru viitor. De aceea este imperios necesar ca în procesul de evaluare, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie valorificate numai acele elemente care au putut face parte din baza de calcul a pensiilor și anterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
De altfel, operațiunea de evaluare, desfășurata în baza HG nr. 1550/23.09.2004, a presupus recalcularea drepturilor de pensie stabilite anterior datei de 01.04.2001, data la care intră în vigoare Legea nr. 19/2000, mai sus menționată, cu respectarea principiilor impuse de aceasta.
De asemenea, recurenta a învederat instanței de fond, că în temeiul OG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem, al asigurărilor sociale de stat, art. 4, alin. 2 " sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță" și că la punctul VI, al aceleiași anexe, se stipulează clar că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
Mai mult decât atât, determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din documentația de pensionare aflata în păstrarea casei teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004, privind operațiunile de evaluare (în speță art. 6) și a documentelor, depuse în completare de către pensionar, eliberate în conformitate și cu respectarea normelor legale. Astfel, art. 4, alin.3, din OG nr. 4/2005, stipulează că:
" sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
În lipsa unor reglementari specifice sectorului de activitate și exprese obligativitatea reținerii și virării contribuției de asigurări sociale și pensiei suplimentare, sumele încasate pentru orele suplimentare, nu făceau parte din baza de contribuții. Legea nr. 49/1992, pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, care reglementa exact sumele pentru care se datorează CAS și pentru pensia suplimentară, nu prevede obligativitatea plații CAS și pensiei suplimentare pentru aceste sume.
Conform art.3 alin.1 din Legea nr. 49/25.05.1992, pentru reglementarea și completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale, se modifică art. 10 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, astfel că la stabilirea pensiei se au în vedere și sporuri, cu caracter permanent, strict reglementate.
Astfel, conform art. 3, alin. 1 din Legea nr. 49/25.05.1992, pentru modificarea și completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale, ce modifica art. 10 din Legea 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, la stabilirea pensiei se au în vedere și următoarele sporuri, cu caracter permanent:
- sporul de vechime;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- spor pentru condiții grele de muncă;
- spor pentru exercitarea unor funcții suplimentare;
alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă potrivit legii.
Din cele menționate anterior, rezultă că legiuitorul a reglementat situația celor care munceau în unități cu foc continuu, și care nu-și puteau desfășura activitatea decât cu depășirea sistematică a programului de lucru, ceea ce nu se poate aplica reclamantului-intimat, din cuprinsul adeverinței reieșind clar că presta doar ore cu bucata, în perioada de recoltare (iulie-decembrie).
Cu toate acestea, în dispozitivul sentinței, instanța de fond a reținut capătul de cerere în care reclamantul solicitase recalcularea drepturilor de pensie, cu valorificarea sumelor menționate în adeverința nr. 3747/17.07.2007, reprezentând ore suplimentare.
Deși recurenta a solicitat încuviințarea probei cu expertiza contabilă, în vederea stabilirii modului de calcul a orelor suplimentare, din punctul de vedere al recurentei sumele consemnate nefiind justificate prin raportarea la salariul din carnetul de muncă nici în condițiile în care suplimentare ar fi fost plătite cu un procent de 100%, instanța a respins cererea, apreciind-o ca neconcludentă în cauză.
Mai mult decât atât, la dezbaterile din ședința publică din data de 15.11.2007 recurenta și-a exprimat suspiciunile cu privire la legalitatea adeverinței, ca urmare a faptului că dintr-un calcul matematic simplu se poate observa că sumele încasate sunt 3 chiar 4 ori mai mari decât salariul aferent unui program normal de lucru de 8 ore, ceea ce ar însemna că reclamantul a efectuat un program de lucru de 24 ore și chiar mai mult, lucru neexplicabil în condițiile în care ziua are doar 24 ore.
La solicitarea instanței, C, a depus la dosarul cauzei, copii după ordinele de plată cu care s-au achitat la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuții de asigurări sociale, dar nu înseamnă ca s-a făcut dovada achitării CAS-ului, strict pentru orele suplimentare. Recurenta a apreciat că instanța de fond nu putea reține ca probă aceste ordine de plată, prin care se plăteau contribuțiile către bugetul de stat, mai ales că A, recunoaște că plata aferentă anilor 1995-1996, fost eșalonată, iar în respectivele ordine nu era menționată plata CAS-ului, pentru ore suplimentare, fiind foarte bine plați pentru drepturile salariale pentru care, potrivit dispozițiilor legale există obligativitatea constituirii și virării CAS-ului.
Mai mult decât atât, recurenta învederat instanței de fond că deși s-ar putea face dovada achitării contribuției de asigurări sociale, în speță nu ar putea fi invocat art. 2, lit. e), privind principiul contributivității, din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, întrucât acesta se aplica stagiilor de cotizare realizate de la momentul intrării ei în vigoare, și spre deosebire de legea penală, legea civilă nu retroactivează decât în cazuri limitativ și expres prevăzute de aceasta. Or, în Legea nr. 19/2000, legiuitorul nu a stabilit această posibilitate, ba mai mult în art. 164, stabilește clar ce poate fi valorificat la stabilirea drepturilor de pensie din stagiile efectuate conform legislațiilor anterioare.
Și nu în ultimul rând, este criticabilă soluția instanței de fond cu privire la actualizarea drepturilor de pensie, recalculate conform sentinței pronunțate, cu indicele de inflație, de la data scadentei - 01.08.2007 - la data plații efective.
Recurenta a apreciat că instanța de fond a făcut o gravă eroare și recurenta a întemeiat susținerile pe următoarele argumente:
În situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005, se prezentau acte doveditoare de natură să modifice elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, noile drepturi se acordau retroactiv începând cu 01.12.2005.
De asemenea recurenta a apreciat că nu este justificată actualizarea cu rata inflației, câtă vreme legiuitorul a admis plata retroactivă a drepturilor recalculate în această perioadă de 3 ani, de la data derulării procesului de evaluare a pensiilor din sistemul public.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentinta de fond instanta a dispus obligarea recurentei-pârâte să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 11704/30.11.2005, în sensul că la determinarea bazei de calcul a pensiei se vor avea în vedere și sumele menționate în adeverința nr.3747/17.07.2007 emisă de SC Sa C, aferente perioadei 16.03.1992-31.03.1997, reprezintand spor pentru ore suplimentare, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile recalculate începând cu data de 01.12.2005, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței 01.08.2007 și până la data plății efective si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la indexarea drepturilor recalculate pe perioada 01.12.2005-31.07.2007.
Adeverința nr.3747/17.07.2007 emisă de SC Sa Caf ost anexata de catre recurentul-reclamant cererii de rcalculare adresate de Pensii C la data de 18.07.2007, inregistratata sub nr.18.07.2007.
La aceasta cerere, recurenta-parata a raspuns la data de 8.08.2007, in sensul ca veniturile cuprinse in adeverinta respectiva nu pot fi luate in considerare la recalculaea pensiei in temeiul OUG 4/2005.
Asa cum rezulta din Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr.1357/P/2008, adeverinta nr.3747/17.07.2007 care a fost avuta in vedere de catre instanta de fond la recalcularea drepturilor de pensie cuprindea pe langa veniturile realizate de catre reclamant pentru orele suplimentare si salarii de baza, deci totalitatea veniturilor realizate de catre reclamant.
Aceasta adeverinta a fost rectificata de catre angajator prin adeverinta nr.453/17.04.2008, comunicata recurentei-parate, in care sunt evidentiate doar veniturile pentru orele suplimentare si pentru orele de noapte de care a beneficiat recurentul-reclamant si pentru care, asa cum rezulta din cuprinsul primei adeverinte, anagajtorul a retinut si a virat contributiile la asiguarile sociale.
Avand in vedere ca instanta de fond si-a intemeiat solutioa pe o adeverinta care intre timp a fost rectificata, Curtea va admite recursul declarat de recurenta-parata si va modifica in parte sentinta atacata în sensul că va obliga pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 3747/17.07.2007 rectificata prin adeverința nr. 453/17.04.2008, care evidentiaza doar veniturile suplimentare,fara salariile de baza.
Sub aspectul recalcularii drepturilor de pensie cuvenite recurentului-reclamant prin luarea in considerare si a veniturilor suplimentare evidentiate în adeverința nr. 3747/17.07.2007 rectificata prin adeverința nr. 453/17.04.2008, Curtea retine ca adeverința menționata, atestă veniturile realizate de intimatul-reclamant, cuprinzând și sporurile pentru ore suplimentare si orele de noapte, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS.
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de reclamant, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Prin urmare, recurenta-parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire in acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) avand in vedereadeverința eliberata de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Prin urmare, in prezenta unei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, motiv pentru care va inlatura sustinerile recurentei-parate sub acest aspect.
In ceea ce priveste recursul recurentulu-reclamant si sustinerile ambelor parti sub aspectul actualizarii diferentelor rezultate in urma recalcularii cu indicele de inflatie, Curtea constata ca in mod legal instanta de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile recalculate începând cu data de 01.12.2005, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței 01.08.2007 și până la data plății efective si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la indexarea drepturilor recalculate pe perioada 01.12.2005-31.07.2007.
Potrivit art 7 al.3 si 5 din OUG nr.4/2005, decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. (3) după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul-reclamant a solicitat recurentei-parate modificarea deciziei de recalculare, în baza actelor doveditoare prezentate, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, dar casa de pensii a refuzat in mod nejustificat, asa cum am aratat, recalcularea si in functie de veniturile suplimentare dovedite.
Prin aceasta, beneficiarului drepturilor de pensie i s-a creat un prejudiciu in patrimoniu, deoarece acesta ar fi primit drepturile recalculate dupa solutionarea cererii in termenul prevazut de art.86din Legea nr. 19/2000, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Curtea retine ca doar drepturile recalculate se vor acorda potrivit art.7 al.5 de ladata plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3,actualizarea acestora, ca beneficiu nerealizat, acordandu-se de la data la care cererea de recalculare pe baza inscrisuri ar fi trebuit solutionata, deoarece doar de atunci se poate retine fapta ilicita a paratei cauzatoare de prejudicii. Inainte de a depune adeverinta cu veniturile suplimentare, Casa de Pensii nu se afla in culpa pentru neacordarea drepturilor invocate, motiv pentru care nu poate fi obligata la acoperirea unui prejudiciu de care nu se face vinovata.
In mod corect, instanta de fond a retinut ca întrucât adeverința nr.3747/17.07.2007 a fost prezentată în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005, reclamantul este îndreptățit la recalcularea drepturilor de pensie cu această dată, cu precizarea că pârâtei nu îi poate fi imputată întârzierea în prezentarea acestei adeverințe și implicit nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor drepturilor de pensie cuvenit reclamantului ca urmare a recalculării până la momentul prezentării adeverinței.
de toate aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 Cod procedura civila, curtea va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr.2375 din data de 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 3747/17.07.2007 rectificata prin adeverința nr. 453/17.04.2008, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate si va respinge, ca nefondat, recursul declara de recurentul-contestator .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2375 din data de 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu recurentul-contestator .
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 3747/17.07.2007 rectificata prin adeverința nr. 453/17.04.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.2375 din data de 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./01.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Bianca Antoaneta Scrob, Carmen
