Recalculare pensii. Decizia 1852/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8053/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1852/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5484/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14991/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/26.01.2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22.01.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Față de prima critică adusă de recurenta-pârâtă sentinței pronunțate de Tribunalul București, reprezentantul avocat al intimatei-reclamante arată că cererea de recalculare a fost îndreptată către Casa Locală de Pensii a Sectorului 1, sub număr de înregistrare 1115/29.01.2008 al Casei de Pensii a Municipiului B, în subordinea căreia se află toate celelalte case de sector.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, arată că potrivit art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, în baza de calcul a punctajului mediu anual se includ toate sumele pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale, deci sumele încasate prin acord global, prime și sporuri. Mai arată că instanța a respectat principiile ce decurg din legi care stabilesc modul de calcul al punctajului, compunerea salariului și că temeiul încasării pensiei este principiul contributivității raportat la sumele încasate cu titlu de venituri salariale. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.75/28.01.2009 pe care o depune la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14991/3/AS/2008, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea stagiului de cotizare suplimentar realizat de la data de 01.06.2006 și până la data de 29.01.2008; obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu includerea în baza de calcul a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv acord global; obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată pe perioada 29.01.2008 la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5484/03.09.2008 pronunțată în dosarul nr.14991/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.02.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.3868/14.11.2007 emisă de SC B SA, precum și a stagiului de cotizare suplimentar realizat după data de 05.06.2006, cu respectarea dispozițiilor art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit sentinței și cea efectiv încasată pe perioada 01.02.2008 la zi; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/07.09.2006 au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Prin cererea înregistrată la casa locală de pensii sub nr.1115/29.01.2008, reclamanta a solicitat în baza art.169 alin.1 și art.95 alin.1din Legea nr.19/2000, recalcularea pensiei în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate sub formă de prime și acord global, precum și stagiul suplimentar de cotizare realizat în perioada 01.06.2006-29.01.2008, la care a anexat adeverința nr.3868/14.11.2007 emisă de SC B SA.
Pârâta nu a soluționat această cerere în termenul de 45 zile prevăzut de dispozițiile art.95 alin.2, art.169 alin.2 coroborate cu art.86 și din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește stagiul suplimentar de cotizare, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/07.09.2006 a fost valorificat stagiul de cotizare realizat până la data de 05.06.2006, iar din carnetul de muncă pozițiile 78-80, rezultă că reclamanta a mai lucrat și după această dată. Mențiunile din carnetul de muncă dovedesc numai faptul că reclamanta a desfășurat activitate salariată, dar stagiul de cotizare se valorifică numai în măsura în care angajatorul a achitat și contribuțiile de asigurări sociale, în acest sens fiind dispozițiile art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000. Prin urmare, pârâta a fost obligată să valorifice stagiul suplimentar realizat după data de 05.06.2006, pe baza evidențelor casei de pensii privind achitarea CAS.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, tribunalul a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Instanța de fond a precizat și dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". În aceeași anexă, la punctul VI, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație corespunzătoare din partea statului pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de argumentele de mai sus, instanța în baza art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000, a apreciat ca întemeiat și acest capăt de cerere și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.02.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.3868/14.11.2007 emisă de SC B SA.
Tribunalul, constatând că prin valorificarea unor venituri suplimentare care nu au fost avute în vedere la stabilirea inițială a pensie, punctajul mediu anual al reclamantei se va majora, a obligat pârâta și la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și cea efectiv încasată în perioada 01.02.2008 la zi.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 27.10.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 10.11.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Se precizează că intimata-reclamantă a îndreptat greșit cererea sa de recalculare a drepturilor de pensie la Casa Locală de Pensii Sector 2 iar nu la Casa Locală de Pensii Sector 1, unde se găsea dosarul de pensionare al acesteia. Acesta este motivul pentru care nu s-a putut realiza recalcularea drepturilor de pensie, iar cererea reclamantei adresată instanței este prematură, față de dispozițiile art.169 al.1și 2 din Legea nr.19/2000.
Arată recurenta-pârâtă că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-reclamante cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-pârâtă susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-pârâtă, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Referitor la veniturile realizate în acord global, recurenta-pârâtă arată că acestea erau venituri suplimentare la retribuția tarifară, o parte variabilă a retribuției condiționată de realizarea sau nerealizarea proiectelor pentru care se angajau după cum rezultă din art.4 și 5 din Legea nr.2/1983. Prin urmare, în cazul nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligației de la locul de muncă, retribuția se diminua în mod corespunzător, fără a se asigura un venit garantat. Acesta este motivul pentru care, de altfel, legiuitorul nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, astfel cum sunt prevăzute de art.3 al.1 din Legea nr.49/1992. De altfel, din adeverința prezentată de intimata-reclamantă rezultă că a beneficiat de plata în acord doar câteva luni pe an, probabil la predarea obiectivelor de cercetare științifică, pentru care își asumase răspunderea de realizare și finalizare.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
La data de 26.02.2009, intimata-reclamantă - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că intimata-reclamantă - a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 05.06.2006, prin decizia nr.-/07.09.2006.
În temeiul art.169 din Legea nr.19/2000, intimata-reclamantă a adresat Casei Locale de Pensii o cerere înregistrată sub nr.1115/29.01.2008, prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în acord global și menționate în adeverința nr. 3868/14.11.2007 emisă de SC B SA.
Referitor la critica recurentei asupra prematurității cererii intimatei adresată instanței pentru valorificarea veniturilor din această adeverință, Curtea găsește că este nefondată, întrucât eroarea de înregistrare a cererii la Casa Locală de Pensii Sector 2 și nu la cea aferentă Sectorului 1, unde se află dosarul de pensie al intimatei nu constituie motiv de a nu analiza pretenția dedusă judecății, pe motiv că nu ar fi actual dreptul. Este de principiu că o cerere greșit îndreptată trebuie direcționată în mod corect instituției căreia îi este adresată de către autoritatea unde a fost înregistrată greșit. Prin urmare, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Baf ost sesizată prin unitățile sale subordonate și fără personalitate juridică, care aveau obligația de a înregistra corect solicitarea asiguratei, anterior litigiului de față.
Sub aspectul criticii privind nelegalitatea valorificării veniturilor obținute în acord global, în acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante, începând cu la data de 01.02.2008, prin valorificarea sumelor încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1975-2007.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator B SA în adeverința eliberată și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă, care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.75/28.01.2009 eliberată de Societatea Civilă de Avocați " și ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5484/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14991/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./24.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
