Recalculare pensii. Decizia 1866/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8316/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1866/
Ședința din ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6476/21.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19.649/3/As/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/04.03.2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 09.03.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.144/04.03.2009.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6476/21.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului
A obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverințele nr. 226/09.08.2006 și nr. 203/18.12.2006 emise de SC SA și la emiterea unei noi decizii în acest sens, începând cu 01.05.2008.
A obligat intimata la 700 lei, cheltuieli de judecată către contestatoare.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/02.03.1994 emisă de Comisia de Pensii Sector 5, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensie pentru pierderea capacității de muncă, începând cu data de 01.01.1994.
Din copia notificării nr. 263/16.04.2008 emisă de executorul judecătoresc G, rezultă că a solicitat recalcularea pensiei, astfel încât stabilirea acesteia să fie făcută cu luarea în considerare a tuturor drepturilor ce i se cuvin în baza actelor anexate la cerere, adică a sporului de vechime, precum și a sporului de acord.
Intimata nu a făcut dovada soluționării acestei cereri de recalculare, în termen de 45 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 modificată, ceea ce înseamnă că, în calculul drepturilor de pensie, intimata nu a valorificat veniturile evidențiate în adeverințele nr. 226/09.08.2006 și nr. 203/18.12.2006 emise de SC SA.
Din copia adeverinței nr. 203/18.12.2006 emisă de către SC SA și anexa acesteia, rezultă că partea contestatoare a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, evidențiate în anexa adeverinței. Aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, conform 4161/1953, Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992, OUG nr. 2/1999, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legii asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Pe toată durata angajării au fost achitate lunar cotele de CAS, conform Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 49/1992, OUG nr. 2/1999.
În consecință, Tribunalul a constatat că veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 203/18.12.2006 emisă de către SC SA și anexa acesteia, trebuiau valorificate în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității, instituit de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, conform cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Valorificarea acestor sume în calculul punctajului mediu anual, este în concordanță și cu dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, a căror incidență se analizează prin coroborare cu dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Veniturile suplimentare la care anterior s-a făcut referire, menționate în adeverință, trebuie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care acestea au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că, altfel, în prestația de asigurări sociale stabilită, nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
În ceea ce privește veniturile menționate în adeverința nr. 226/09.08.2006 emisă de SC SA, Tribunalul a constatat că în respectiva adeverință, se face referire la sporul de vechime realizat în perioada 01.04.1977-02.12.1991.
Cum intimata nu a făcut dovada valorificării acestuia în calculul drepturilor de pensie, deși a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar actele din dosarul de pensionare și avea astfel posibilitatea să probeze valorificarea corespunzătoare a sporului de vechime, fie în forma prevăzută de art. 164 alin.3 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada în care acesta ar fi fost mai favorabil contestatoarei, fie în forma prevăzută în adeverință dacă îi este mai favorabilă, Tribunalul a considerat că și sub acest aspect acțiunea este neîntemeiată.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 2 lit. e) art. 78, 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, art. 129 alin.6 Cod de procedură civilă, față de limitele învestirii instanței, s-a dispus obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverințele nr. 226/9.08.2006 și 203/18.12.2006 emise de SC SA și să emită o nouă decizie în acest sens, începând cu 01.05.2008, data de la care s-a solicitat recalcularea, conform cererii introductive.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei decizii de pensionare, prin valorificarea în calculul drepturilor de pensie a veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr. 226/09.08.2006 și nr. 203/18.12.2006 emise de SC SA și să emită o nouă decizie în acest sens, începând cu 01.05.2008.
Privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamantă, solicită respingerea acțiunii și a învederat instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 01.07.1977, se înscriau salariile brute, de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 01.01.1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii, și sporurile cu caracter permanent, care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12 din Legea nr.57/1974, privind "retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară".
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale, potrivit art.164, alin.1 din Legea 19/2000.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie. De aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG nr. 4/2005.
Recurenta-reclamantă învederat instanței că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul de drept românesc, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
În drept, a invocat dispozițiile art.304, pct.4 si 9, art.3041pr. civ. dispozițiile Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter permanent, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimată, a cheltuielilor de judecată în valoare de 550 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6476/21.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19.649/3/As/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 550 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./01.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
