Recalculare pensii. Decizia 1865/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8591/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1865/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6279 din data de 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18.986/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 19.03.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate.
De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței fiscale nr.61/05.12.2008, pe care o depune la dosar.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.6279 din data de 14.10.2008, pronunțată în dosarul nr.18986/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ().
A obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin luarea în calcul a tuturor veniturilor, conform adeverințelor nr.1853 și nr.1854 din 18.10.2007, emise de
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr.94090/03.04.2008, emisă de Casa de Pensii sector 2 B au fost stabilite, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.07.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului (fila 4 dosar fond).
La data de 07.02.2008, reclamanta a depus la dosarul de pensie, sub nr.127, adeverințele eliberate de foștii angajatori, prin care aceștia certificau calitatea de sporuri permanente a sumelor evidențiate în cuprinsul lor, precum și faptul că acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale (filele 6 - 13 dosar fond). În timpul judecării cauzei, reprezentanta pârâtei a confirmat existența, la dosarul de pensie, a adeverințelor susmenționate.
Cererea de recalculare nu a fost soluționată de către pârâtă, aceasta motivând că respectiva cerere nu poate fi luată în considerare la recalcularea pensiei, întrucât sumele suplimentare cu caracter permanent nu pot fi luate în calcul.
Referitor la apărările formulate de intimata, în sensul că veniturile realizate în sistemul de retribuire înacord globalnu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare și că, prin urmare, acestea nu făceau parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, iar OUG nr.4/2005 a interzis expres valorificarea acordului, tribunalul le-a analizat și s-a pronunțat asupra veniturilor respective, care trebuiau a fi luate în calculul pensiei.
Astfel, instanța de fond a apreciat căretribuirea în acord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, iar potrivit dispozițiillor art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat angajatorii erau obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972, ale art.1 și art.4 alin.2 și alin.3 și anexa 1 din OUG nr.4/2005, ale art.2 din Legea nr.19/2000 și ale art.3 și art.10 din Legea nr.3/1977 și a apreciat că, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, deoarece soluția contrară ar presupune încălcarea principiului, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Instanța a apreciat că pârâta trebuia, în considerarea prevederilor art.1 din OUG nr.4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberată de fostul de angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale; ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) și să includă în calculul drepturilor de pensie toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 și ale art.3041Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă precizează că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale, în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare - și anume rubrica"acord global ",menționată în adeverințele de mai sus.
Cu privire la cererea intimatului-reclamant de a i se emite o nouă decizie, prin care să îi fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverințele depuse, recurenta-pârâtă susține că în adeverințele respective sunt prevăzute câștiguri suplimentare -"acord global" -însă aceste adeverințe nu sunt întocmite conform prevederilor OUG nr.4/2005 și ale Ordinului 340/2001. Astfel, cu privire la perioada în care reclamantul a obținut suplimentar venituri în acord global, se menționează că acestea nu au fost "câștiguri permanente", în înțelesul strict al dispozițiilor OUG nr.4/2005.
Precizează că art.164 din Legea 19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977 modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Recurenta mai susține că veniturile realizateîn acord globalșiprimelereprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai susține recurenta că tribunalul a reținut, în considerentele sentinței civile atacate că în mod greșit Casa Locala de Pensii sector 2 B nu a luat în considerare"alte sporuri",apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare aprincipiului contributivității,statuat în art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Referitor la veniturile în"acord global", obținute conform adeverințelor sus menționate, recurenta-pârâtă precizează că, potrivit literaturii juridice de specialitate,normele juridicese clasifică, dupa sfera aplicării lor, înnorme generaleșinorme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații,
ele derogând de la dreptul comun -specialia generalibus derogant.
Actele normative referitoare la sunt, în domeniul drepturilor
de asigurări sociale, norme cu caracter SPECIAL.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Recurenta-pârâtă concluzionează că instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Totodată, invocă prevederile punctului VI din anexa nr.OUG4/2005, susținând că, a calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Arată că acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul deacord globalîn categoria sporurilor cu caracter permanent.
Recurenta-pârâtă mai precizează că, din considerentele sentinței atacate, reiese faptul s-a făcut aplicarea întocmai a legii, de către casa teritorială de pensii, dar că prima instanță a reținut că s-a încălcat principiul contributivității, prevăzut de dispozițiile art.2 din Legea nr.19/2000, iar angajatorul își asumă răspunderea, confirmând că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport de veniturile suplimentare, considerându-se, astfel, că ar fi în culpă procesuală.
Invocă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod proc. civilă -"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ( )"și consideră că faptul că instanța de fond nu își întemeiază obligarea sa (a recurentei-pârâte) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, pe dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale.
De asemenea, consideră că este o încălcare a prevederilor legale și faptul că onorariul de avocat nu a fost cenzurat de către instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod proc. civilă, care a motivat astfel:"Se apreciază că solicitările pârâtei de cenzurare a onorariului nu sunt fondate", deși solicitase să se ia în calcul atât complexitatea cazului, cât și faptul că a existat un singur termen de judecată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 și ale art.3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000 și nr.OUG4/2005.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 13 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.1853 și cu adeverința nr.1854, ambele din data de 18.10.2007, eliberate de (aflate la filele 6 - 13 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor obținute suplimentar, cu titlu de adaosuri la salariul de bază, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de adaosuri suplimentare la salariul de bază.
Avînd în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Totodată, Curtea apreciază că sunt eronate și acele susțineri ale recurentei-pârâte, în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar reprezentanorma specială,în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, care ar reprezentanorma generală.
Nu este vorba, în speță, despre aplicabilitatea normelor juridice speciale, în raport de normele juridice generale, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative, fiind la îndemâna legiuitorului să modifice și să completeze actele normative, ulterior emiterii lor, în raport de necesitățile socio-economice și de voința politică.
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
În sprijinul celor reținute mai sus, apreciază Curtea, vin tocmai argumentele formulate de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs, referitoare laprincipiulspecialia generalibus derogant-latin exprimând regula potrivit căreia dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi.
Așadar, Curtea reține că cele două acte normative au același domeniu de aplicare, și anume, domeniul pensiilor stabilite în sistemul public, iar sfera de aplicare a OUG nr.4/2005, fiind mai mică decât sfera de aplicare a Legii nr.19/2000, se suprapune, într-o oarecare măsură, sferei legii-cadru, ordonanța menționată nefăcând însă decât să completeze dispozițiile acestei legi.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât sfera de aplicare a legii-cadru, însă ea se suprapune, practic, peste o parte din sfera de aplicare a legii menționate, fiind, într-o oarecare măsură una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant,întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative din același domeniu, OUG nr.4/2005 nefâcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Referitor la principiul egalității, invocat de către recurenta-pârâtă, Curtea constată că cele reținute mai sus nu contravin acestui principiu, ci, dimpotrivă, sunt în consens cu dispozițiile art. lit. e) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Cât privește criticile formulate de recurenta-pârâtă în sensul că instanța de fond a procedat greșit atunci când nu a cenzurat, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod proc. civilă, onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei, ci, dimpotrivă, a motivat că "solicitările pârâtei de cenzurare a onorariului nu sunt fondate"(deși solicitase să se ia în calcul atât complexitatea cazului, cât și faptul că a existat doar un singur termen de judecată), Curtea apreciază că nici aceste critici nu se susțin.
În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 Cod proc. civilă, invocate chiar de către recurentă, judecătorii au dreptul de a mări sau micșora onorariile avocaților (potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale),însă numai atunci când "vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.".Ori, în speță, Curtea constată că onorariul de avocat de la fond este proporțional cu complexitatea cauzei, cât și cu diligențele depuse de avocatul ales al reclamantului, fapt pentru care nu se justifică micșorarea acestuia, așa cum, în mod corect, a reținut,motivat, prima instanță.
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, Curtea, potrivit dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale nr.61/05.12.2007, aflată la fila 14 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6279 din data de 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18.986/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 23.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
