Recalculare pensii. Decizia 1899/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8467/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1899/
Ședința publică de la 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5985 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.32165/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, personal, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 11.03.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 8 la data de 04.05.2004.
Intimata, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă civile nr.5985 din data de 30.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și s-a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare prin luarea în considerare a veniturilor conform adeverințelor nr./20.03.2008, emisă de SC SA B și nr.1521/24.06.2008, emisă de
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 17.07.2008, reclamanta s-a adresat Casei Locale de Pensii Sector 2 solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverințelor eliberate de fostul angajator, întrucât la determinarea drepturilor de pensie intimata nu a valorificat veniturile prevăzute în adeverința nr./20.03.2008, emisă de și adeverința nr.1521/24.06.2006, emisă de
S-a reținut că, la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, intimata nu a valorificat veniturile suplimentare realizate de către aceasta în perioada 05.08.1969 - 01.04.1991 menționate în nr./20.03.2008, emisă de și adeverința nr.1521/24.06.2006, emisă de, deși pentru aceste venituri s-au plătit contribuțiile CAS conform acestor adeverințe, fiind încălcat astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
S-a ținut seama că, prevederile art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" .
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către Casa de Pensii a Municipiului B, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a făcut o enumerare a prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, și a mai arătat că, sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de OUG nr.4/2005.
De asemenea, recurenta a făcut referire la dispozițiile pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, arătând că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, nefiind înscrise în carnetul de muncă.
S-a mai susținut de către recurentă că veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezentă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, de predare a lucrărilor de cercetare științifică, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată (art.12 din Legea nr.57/1974), această diferențiere rezultând foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/19765, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, orice altă interpretare extensivă contravenind textului de lege.
Recurenta a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale.
Referitor la adeverința emisă de care conține o rubrica cu sporul de vechime de care reclamanta - a beneficiat astfel: 09.1974-12.1977 - in procent de 3%, 01.1982-12.1983 - 5%, 01.1984-08.1984 - 9%, 09.1984-07.1989 - 12% si 08.1989-01.1990- 15%, recurenta a arătat că potrivit Legii nr. 19/2000, la recalcularea cuantumului pensiei, procentul de vechime este introdus automat până la data de 01.04.1992, indiferent de menționarea sau nemenționarea acestuia în carnetul de muncă de către instituția angajatoare.
În ceea ce privește rubrica "concedii de odihnă" din adeverința invocată s-a menționat că sumele de bani ce revin salariaților pentru perioada de odihnă reprezintă o indemnizație ce este reglementată ca o obligație a angajatorului, potrivit art.125 din Codului Muncii în vigoare la acea dată și Codului Muncii în vigoare în prezent, iar indemnizația (ca parte variabilă și accesorie) reprezintă un element component al salariului, alături de salariul de bază (ca parte fixă și element principal al salariului), sporuri, adaosuri la salariu.
În privința sumelor de bani pe care reclamanta le-a primit pentru efectuarea concediului de odihnă, recurenta a susținut că acesteia i-au fost luate deja în calcul o dată, la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu 01.08.2004, prin decizia nr.-/01.09.2004.
Cu privire la adeverința nr.1521/24.06.2008 emisă de C, recurenta a enunțat prevederile art.4, alin.3 din OUG nr.4/2005 (sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin.2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora) și a arătat că aceasta nu conține temeiul legal în baza căruia s-au realizat de către reclamanta veniturile suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în cartea de muncă.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată și sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește recalcularea pensiei conform G nr.4/2005.
Prin întâmpinarea formulată, intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8,4 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea intimatei reclamante de recalculare a pensiei de limită de vârstă în raport de veniturile cu caracter permanent pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale, înscrise în adeverințele nr./20.03.2008, emisă de SC Sa B și nr.1521/24.06.2008, emisă de
Potrivit adeverințelor amintite intimata reclamantă a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înscrise în carnetul de muncă, pentru care s-a calculat și virat de către angajator contribuția de asigurări sociale aferentă, conform legii.
Prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverințele eliberate de către foștii angajatori.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale se aplică cu preeminență.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât sumele realizate cu titlu de câștiguri suplimentare, prin această formă de remunerare (acordul global), a avut un caracter permanent.
În adeverința nr.429/20.03.2008 emisă de A la care face referire recurenta intimată sunt menționate toate veniturile obținute de către intimata reclamantă, iar prin hotărârea recurată s-a dispus luarea în considerare a acelor venituri care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei.
Ca atare, în ceea ce privește concediu de odihnă, în măsura în care acesta a fost deja valorificat prin decizia nr.-/1.09.2004, nu mai subzistă în sarcina recurentei intimate obligația de a recalcula drepturile de pensie și în raport de acesta.
În ceea ce privește sporul de vechime, Curtea reține ca fiind neîntemeiată critica recurentei, întrucât art.164 alin.3 din Legea nr. 19/2000 prevede luarea în calcul la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariu, și a sporurilor cu caracter permanent, printre care și sporul de vechime, așa cum acestea sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Prin urmare, procentele, diferențiate pe perioade și în raport cu vechimea în muncă, la care se calculează valoarea sporului de vechime, stabilite de legiuitor în art.164 din Legea nr.19/2000 sunt incidente numai pentru cazurile în care nu se poate face această dovadă.
Or, de vreme ce prin adeverința nr.429/20.03.2008, emisă de, intimata reclamantă a dovedit faptul că a beneficiat de spor de vechime în perioada 09.1974 - 12.1977 - în procent de 3%, 01.1982-12.1983 - 5%, 01.1984 - 08.1984 - 9%, 09.1984 -07.1989 - 12% și 08.1989-01.1990- 15%, prima instanță a dispus corect a se avea în vedere aceste procente la recalcularea drepturilor de pensie, în acest sens fiind și decizia nr.43/2007, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale invocată de către recurentă, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, Curtea constată că aceasta nu are relevanță juridică în cauză, de vreme ce prin considerente s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 și 8 din pr.civ. Curtea constată că recurenta pârâtă s-a rezumat doar la enunțarea acestor texte legale, fără a arăta în concret în ce sens instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau a interpretat eronat actul juridic dedus judecății.
Raportat la prevederile art.155 lit.e) din Legea nr.19/2000, nstanța de fond a soluționat corect cererea dedusă judecății, având ca obiect obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite recurentei cu luarea în considerare a veniturilor cu caracter permanent, atribuțiile puterii judecătorești nefiind depășite în vreun fel, de vreme ce tribunalul este pe deplin competent să judece în primă instanță astfel de litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, soluționând judicios cererea intimatei reclamante de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în baza art.3, 4 și 7 din OUG nr.4/2005, în raport de veniturile suplimentare dovedite cu adeverințele emise de foștii angajatori, pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5985 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.32165/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.04.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
