Recalculare pensii. Decizia 1955/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1955/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 497 din 11 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este realizată.
Recursrile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care i se comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării formulate de pârâtă la data de 16.09.2008.
Reclamantul solicită a fi judecată cauza.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau invocate excepții, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul solicită admiterea recursului pe care l-a formulat și respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 120 lei reprezentând contravaloare transport efectuat cu ocazia deplasării la instanță. Învederează instanței că adeverința ce atestă sporul de lucru sistematic a fost depusă la Casa județeană de pensii înainte de înregistrarea acțiunii la tribunal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.497 din 11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M pârâta fiind obligată să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului stabilită prin decizia nr. -/31,11.2005, în sensul includerii în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste program normal, conform adeverinței nr. 184/12.12.2007, până la nivelul maxim de 25% și după refacerea calculului, să emită o nouă decizie de pensionare.
Pârâta a fost obligată la 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 06.09.2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii M, la recalcularea pensiei reclamantului prin luarea în calcul a salariilor dovedite cu adeverințele depuse de reclamant și care sunt conforme cu statele de plată.
Examinând acțiunea pe baza probelor de la dosar, instanța a reținut că reclamantul este beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă, din luna martie 2001. Prin decizia nr.-/30.11.2005, în temeiul nr.HG1550/ 2004 și a nr.OUG4/2005, pensia reclamantului a fost recalculată. La momentul recalculării pensiei în dosarul reclamantului nu existau adeverințele folosite ca probă în cadrul acestui proces, adeverința nr. 184 fiind eliberată la data de 12.12.2007 iar adeverința 148 fiind eliberată la data de 23.10.2007. În adeverința 148/23.10.2007 eliberată de A prin lichidator au fost trecute salariile brute de care a beneficiat reclamantul în perioada 1975-1999. În adeverința nr.184/12.12.2007 eliberată în aceleași condiții sunt indicate: sporul de noapte, sporul pentru funcție suplimentară și sporul pentru lucru sistematic peste program. Sporul de noapte și sporul pentru funcție suplimentară au fost indicate și în adeverința nr. 25/16.12.2004 și au fost valorificate de către pârâtă odată cu recalcularea pensiei, în acest sens reținându-se că ele se regăsesc trecute la alte sporuri în situația privind activitatea în muncă. În privința sporului pentru lucru sistematic peste program, instanța a reținut că potrivit adeverinței nr.184/12.12.2007, reclamantul a realizat între 1,7% și 198,7%. Potrivit dispozițiilor art.71 al.4 din Legea 57/1974 sporul pentru lucru sistematic peste program nu putea fi mai mare de 25% din retribuția tarifară.
Față de această dispoziție legală aplicabilă perioadei atestată prin adeverință, s-a apreciat că întrucât se face dovada că reclamantul a beneficiat de un astfel de spor, pârâta se impune a-l lua în considerare pentru calcularea pensiei reclamantului, cu mențiunea că pentru valorile care depășesc 25% se va lua în considerare doar maximul admis de lege, respectiv 25%, celelalte valori urmând a fi preluate din adeverință.
În privința salariului brut atestat prin adeverința 148/ 20.10.2007, instanța a apreciat că această adeverință în forma în care a fost emisă nu îndeplinește condițiile impuse de nr.OUG4/2005 anexa VI, respectiv nu se arată din ce se compune salariul, aceasta raportat la faptul că legiuitorul a înțeles în mod imperativ să excludă anumite sporuri și venituri din baza de calcul a drepturilor bănești cu titlu de pensie.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute tribunalul a apreciat întemeiată acțiunea doar în parte,cu privire la sporul pentru lucru sistematic peste program în limitele arătate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul precum și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Reclamantul, prin recurs solicită casarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea acțiunii arată că a fost angajat al SC TRANSPORT SA, în calitate de șofer, iar în anul 2001 fost pensionat conform deciziei de pensionare nr.-/2001.
La baza emiterii deciziei de recalculare a pensiei nu au stat toate sporurile cu caracter permanent potrivit Legii 19/2000, care la art.1643prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează după caz: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete de la 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Decizia de recalculare a pensiei a fost emisă la data de 30.11.2005, fără a fi incluse și sporurile solicitate și dovedite cu înscrisurile depuse, întrucât adeverințele privind sporurile cu caracter permanent au fost depuse în anul 2007, pârâta nu a procedat la emiterea deciziei de recalculare în urma depunerii documentației din care reies sporurile permanente la care a fost îndreptățit reclamantul.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut ca temei legal dispozițiile art.71 din Legea 57/1974, întrucât acest text de lege nu poate fi reținut ca temei legal pentru emiterea deciziei de recalculare a pensiei în care să fie incluse și sporurile ce sunt solicitate.
Reclamantul a fost pensionat în baza Legii 3/1977, modificată prin Legea 49/1992 și prin Legea 19/2005, aceste acte normative alături de U: 4/2005, permit și recunosc recurentului dreptul de a solicita sporurile solicitate instanța aducând atingere gravă drepturilor reclamantului, întrucât nici unul din textele de lege mai sus indicate nu stabilesc un procent de 25% pentru sporurile solicitate.
Instanța de fond fără o justificare legală limitează drepturile solicitate de reclamant la procentul de 25% potrivit dispozițiilor art.71 din Legea 57/1974 care prevăd că: personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru orele suplimentare, o retribuție tarifată mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, prin recursul său solicită modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației.
În motivele de recurs arată că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă în martie 2001, pensia fiindu-i stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, iar în anul 2005 beneficiat de recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile nr.HG 1550/2004 și nr.OUG4/2005.
Consideră că au fost aplicate în mod greșit prevederile art.4 alin.3 din nr.OUG4/2005, coroborate cu pct.VI din anexa la.OUG nr.4/2005.
Conform art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974,personalul care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%. Cu toate că prin adeverințele menționate, acest spor apare în procente diferite și sub limita maximă prevăzută de lege, instanța a apreciat sporul la 25%, deși există neconcordanță între denumirea sporului, temeiul legal și procentul acordat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, Curtea reține următoarele:
Așa după cum rezultă din sentința recurată, instanța admițând în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului stabilită prin decizia nr.- din 31.1.12005, în sensul includerii în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal, conform adeverinței nr.184/12.12.2007, până la nivelul maxim de 25% iar după refacerea calculului să emită o nouă decizie de pensionare.
Din recursul promovat de reclamant, se reține că nemulțumirea față de sentința recurată constă în faptul că prin dispozitivul ei, instanța a dispus ca la recalcularea pensiei să se țină cont de sporul pentru lucru sistematic peste programul normal conform adeverinței de mai sus, doar până la nivelul maxim de 25%, deși prin adeverință se atestă un cuantum al procentului mai ridicat.
Este de reținut, chiar din adeverința nr.184/12.12.2007 emisă de angajatorul reclamantului (fila 77-84 dos.fond) că sporul în discuție este un "spor lucru sistematic peste program" (coloana 7 din adeverință) și s-a acordat conform 914/1968, Legii 57/1974, art.71 republicată, Decretului Lege nr.35, 68/1980, CCM, nr.OUG4/2005 pct.5 Anexa 120, Decret 100/1976.
Verificând actele normative mai sus arătate, în baza cărora s-a acordat sporul în discuție, se va constata așa cum a făcut corect și instanța de fond că procentul maxim ce putea să i se acorde pentru depășirea duratei normale a zilei de lucru este de 25% astfel că sub acest aspect critica adusă sentinței de către reclamant este nefondată, cum nefondate sunt și celelalte critici, întrucât la recalcularea pensiei s-au avut în vedere toate celelalte sporuri la salarii de care a beneficiat reclamantul și care au fost dovedite prin actele de la dosar.
Tot fără succes trebuie privit și recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii M, care susține că în mod greșit instanța ar fi dispus recalcularea pensiei reclamantului în raport de sporul de 25% atestat prin adeverința nr.184/12.12.2007.
Critica nu este fondată, știut fiind că potrivit dispozițiilor Legii 19/2000 care reglementează sistemul asigurărilor sociale de stat, dreptul la asigurările sociale este garantat de stat și se exercită în conformitate cu principiile consacrate la art.2 a legii printre care principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele juridice și fizice.
Pârâta a mai criticat faptul că în mod greșit instanța de fond ar fi acordat pe seama reclamantului cheltuieli de judecată, în condițiile în care acțiunea lui a fost admisă doar în parte.
Dar, chiar dacă dispozițiile art.276 proc.civ. prevăd că atunci când pretențiile părții au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, se constată că instanța de fond a respectat aceste dispozițiuni atunci când a obligat-o pe pârâtă la 800 lei cheltuieli de judecată, aceste cheltuieli fiind justificate, acțiunea reclamantului chiar dacă s-a admis în parte, prin sentință au fost recunoscute pretențiile principale plafonându-se doar nivelul maxim al sporului pentru lucru sistematic peste programul normal, conform legii până la 25%.
Așa fiind față de cele mai sus reținute în fapt și-n drept, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 497 din 11.04.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex./20.11.2008
Judecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
