Recalculare pensii. Decizia 2214/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2214
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna, sat Largă, nr. 170, județul P, împotriva sentinței civile nr.509 pronunțată în data de 27 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în municipiul P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat G, din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 136 încheiat la 17 noiembrie 2009 și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr. 6277 din 16 noiembrie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar în copie, practică judiciară, respectiv: decizia nr. 1200/R din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul -, sentința civilă nr. 3809 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția VIII în dosarul - decizia nr. 2328 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și sentința civilă nr. 2743 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său consilier juridic pentru intimata pârâtă depune la dosar concluzii scrise și arătând că nu mai are cereri noi de formulat în cauză, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului formulat, apărătorul recurentului reclamant arată că instanța de fond, a pronunțat sentință nelegală reținând în mod eronat că art.8 din Legea nr.3/1977, respectiv Legea nr.l9/2000 nu prevăd acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai mică de 30 ani.
Se arată că soluția instanței de fond este practic nemotivată pe aspectul cu care contestatorul înțeles să investesc instanța de judecată, dat fiind că dispozițiile legale, respectiv art.4 alin.l din OUG nr.4/2005 stabilesc faptul că determinarea punctajului mediu anual a cuantumului fiecărei pensii se face în baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie, aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Această lege prevede că stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare, care, pentru persoanele ale căror drepturi de pensii s-au deschis în perioada 01.07.1977 - 31.03.2001 va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile unor legi speciale este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
Prin derogare de la norma instituită de art.8 din Legea nr.3/1977, art.14 al aceleiași legi, arată că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 ani bărbații, cum este și cazul recurentului.
Astfel, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 au caracter special față de norma generală instituită prin art.8 al legii, astfel încât, în cazul pensionării unei persoane care a lucrat în grupa I de muncă 20 ani se impune ca în procedura recalculării pensiei în temeiul OUG nr.4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
Se mai arată că în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.40/22.09.2008, în Secții Unite, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești și care se aplică întrutotul în cauza de față, în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977. Instanța de fond se rezumă doar la a constata, fără motiva de ce, în cauză și în ceea ce-1 privește pe recurentul contestator, nu se aplică disp.art.14 din Legea nr.3/1977,ci art.8 din aceeași lege, deși recurentul a făcut dovada faptului că a lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă, fiindu-i aplicabile dispozițiile contrare celor invocate de instanța de fond.
Concluzionând, se arată că este impropriu ca persoane aflate în situații similare cu cea a recurentului, să obțină soluții favorabile, în acest sens sunt elocvente soluțiile pronunțate pe spețe identice de Curtea de Apel București și care au fost depuse la dosar ca practică judiciară.
Se solicită astfel, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată, și pe fond admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă în combaterea recursului, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Se arată în esență că reclamantul se afla în eroare cu privire la drepturile de care a beneficiat in calitate de persoană încadrată în muncă desfășurând activitatea în grupele I, confundând vechimea în muncă cu facilitățile prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977. Legea nr.3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârsta cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaților.
Astfel, în condițiile în care reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală, așa cum rezultă din Decizia nr.-/25.06.1998, vechimea integrală în muncă nu putea fi mai mică de 30 de ani.
De asemenea este de reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în funcția de "operator", nu în condiții speciale de muncă, astfel ca în cauza nu își găsește aplicabilitatea Decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Se solicită de asemenea, ca instanța să aibă în vedere și practica Tribunalului Prahova și a Curții de Apel Ploiești, potrivit căreia, în cauze similare, s-a considerat ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani, utilizat la recalcularea pensiilor in cazul persoanelor (bărbați) care au desfășurat activitate in grupa I de muncă, a fost corect utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
CURT E A
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată inițial la Tribunalul Prahova sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P să se dispună emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că drepturile inițiale de pensie au fost stabilite prin decizia nr.-/25.06.1998, susținând că potrivit Legii nr.3/1997 stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit intimata în buletinul de calcul din data de 02.03.2007, ce a stat la baza deciziei din 05.03.2007, precizând contestatorul că a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 27 ani, 3 luni și 7 zile.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, invocând excepția tardivității acțiunii, pe considerentul că în conformitate cu dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000 decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, iar conform art.88 din același act normativ decizia necontestată în termen de definitivă.
S-a mai arătat că Decizia nr.-/05.03.2007, precum și buletinul de calcul aferent, contestate de reclamant, prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale au fost înaintate reclamantului la data de 19.04.2007, conform extrasului din borderoul de evidență al serviciului registratură, anexat la prezenta, reclamantul formulând contestație la Tribunalul Prahova în anul 2008, cu mult peste termenul reglementat expres de art.87 din Legea nr.19/2000.
Prin sentința civilă nr. 1890 din data de 27 iunie 2008 Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității invocata de parata și respins acțiunea formulată de contestator ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că, potrivit disp. art.87 din Legea nr.19/2000 decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare.
În speță, Decizia nr. nr.-/05.03.2007, precum și buletinul de calcul aferent, contestate de reclamant, prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale au fost comunicate acestuia la data de 19.04.2007, conform extrasului din borderoul de evidență al serviciului registratură, anexat la prezenta, reclamantul formulând contestație la Tribunalul Prahova la data de 15.04.2008, cu mult peste termenul reglementat expres de art.87 din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs contestatorul ,apreciind-o ca nelegală și netemeinică, modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia pentru limită de vârstă.
În motivarea recursului acesta arată că a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P să se dispună emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Recurentul a criticat sentința ca fiind greșită deoarece contrar susținerilor sale, prima instanță a stabilit incidența dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000 care face trimitere strict la art.86 din același act normativ și privește doar deciziile de admitere sau respingere a cererilor de pensionare iar nu pe cele de recalculare a pensiei.
Astfel, recurentul a arătat că art.87 din Legea nr.19/2000 nu era aplicabil în cauză și de aceea acțiunea sa nu este tardiv introdusă, cu atât mai mult cu cât printr-o decizie pronunțată în interesul legii, instanța supremă a decis ce stagiu de cotizare trebuie avut în vedere la recalcularea pensiei, acesta fiind actul în baza căruia se impune luarea în considerare la stabilirea punctajului a stagiului corect de cotizare.
Având în vedere faptul că a realizat un stagiu complet de cotizare în grupa I-a de muncă de 27 de ani 3 luni și 7 zile și fiind vorba de drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19 /2000, respectiv sub imperiul reglementărilor din Legea nr. 3/1977 acesta a apreciat că se aplicau prevederile nr. 1550/2004, în conformitate cu care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii drepturilor de pensie, respectiv Legea nr. 3/1977.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Pad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. prin decizia civila nr. 2267 din 11 noiembrie 2008 admis recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1890 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
In motivarea deciziei pronunțate se arată ca unul dintre principiile care guvernează procesul civil este cel al disponibilității care în conținutul său cuprinde, între alte drepturi și pe acela de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, reclamantul fiind cel care stabilește prin acțiunea sa cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.
Cât privește obiectul, art.129 alin.6 cod pr.civ. prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii de judecății, instanța neputând schimba sau depăși limitele obiectului fixate de reclamant.
Din examinarea cererii cu care a învestit prima instanță curtea a reținut că rezultă clar și neechivoc faptul că acesta a solicitat obligarea intimatei să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform OUG nr.4/2005 și 733/2005 începând cu data de 1 septembrie 2005 și prin care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea a constatat că, într-adevăr, asiguratul a fost pensionat inițial prin decizia nr. - emise de Casa Județeană de Pensii P la 25 iunie 1998, însă potrivit art. 95 alin.2 și art.169 alin.2 din legea nr.19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
În egală măsură, posibilitatea legală de contestare și a deciziilor de recalculare a pensiei reprezintă una din componentele dreptului de acces la justiție, prevăzut și garantat de art.21 alin.1 și 2 din Constituția României și de art.6 prf.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind edictat în favoarea cetățenilor pentru neîngrăditul exercițiu al dreptului lor de a se adresa instanțelor judecătorești.
Drept urmare, în mod justificat recurentul a susținut, ca și critică în recurs, că natura juridică a acțiunii sale este aceea a unei obligații de a face iar instanța de fond a schimbat în mod nepermis obiectul cererii sale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin sentința civilă nr. nr.509 pronunțată în data de 27 februarie 2009 după rejudecarea cauzei, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeana e Pensii P.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Drepturile inițiale de pensie au fost stabilite prin decizia nr.-/25.06.1998; în baza OUG nr. 4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie ale reclamantului, emițându-se decizia nr. -/05.03.2007, în al cărei buletin de calcul (fila 6 dosar de fond) se retine, potrivit Legii nr.3/1997 un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani precum si un stagiu de cotizare realizat de 43 de ani 1 luna și 20 de zile.
Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, vechimea minima in muncă este pentru bărbați de 30 de ani și pentru femei de 25 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1997.
Așadar, Legea nr. 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limita de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai de 30 de ani pentru bărbați, ca de altfel nici Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, invocate de reclamant nu sunt de natura să conducă la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci minim de 30 de ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, respectiv la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte un an și șase luni pentru grupa I de muncă.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs contestatorul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, in cuprinsul motivelor de recurs se arată că soluția instanței de fond este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor reglementatoare in materie, dat fiind că, recurentul fiind pensionat anterior datei de 01.04.2001 a beneficiat de prevederile OUG nr. 4/2005, drepturile sale de pensionar fiind calculate in raport de dispozițiile legii nr.3/1977, completate ulterior cu dispozițiile legii nr.19/2000, prin calcularea punctajelor anuale pentru întregul stagiu de cotizare.
La determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani prin raportare la prevederile art.2 alin.3 din HG nr. 1550/2004 și ale art.8 din Legea nr. 3/1977.
Soluția instanței de fond este practic nemotivată pe aspectul cu care a înțeles să investească instanța de judecată, dat fiind că dispozițiile legale, respectiv art.4 alin.1 din OUG nr. 4/2005 stabilesc faptul că determinarea punctajului mediu anual a cuantumului fiecărei pensii se face in baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie, aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Această lege prevede că stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală in muncă prevăzută de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare, care, pentru persoanele ale căror drepturi de pensii s-au deschis in perioada 01.07.1977-31.03.2001 va fi cel reglementat de legea nr.3/1977, iar pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile unor legi speciale este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
In acest sens, mai arată recurentul, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008 în Secții Unite, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești și care se aplică întrutotul în cauza de față.
In concluzie, susține recurentul, instanța de fond nu motivează soluția pronunțată în nici un sens, ci se mărginește doar la a constata, fără a motiva de ce, în cauză și în cel privește pe recurentul contestator nu se aplică disp.art.14 din Legea nr.3/1977 ci art.8 din aceeași lege, deși recurentul a făcut dovada faptului că a lucrat mai mult de 20 de ani în grupa 1 de muncă, fiindu-i întru totul aplicabile disp. contrare celor invocate de instanța fondului in motivarea soluției date.
In dovedirea celor susținute, recurentul a depus la dosarul cauzei, practica judiciară și decizia nr.736/24 oct.2006 a Curții Constituționale.
Curtea, analizand sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Recurentul reclamant a fost înscris la pensie prin decizia nr.-/25.06.1998; în baza OUG nr. 4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie ale reclamantului, emițându-se decizia nr. -/05.03.2007, în al cărei buletin de calcul (fila 6 dosar de fond) se retine, potrivit Legii nr.3/1997 un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani precum si un stagiu de cotizare realizat de 43 de ani 1 luna și 20 de zile.
Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, punctajul mediu anual este pentru bărbați de 30 ani conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Așadar, Legea nr. 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai mică de 30 ani pentru bărbați, ca de altfel nici Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, invocate de recurentul-reclamant, nu sunt de natură la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la un stagiu complet de cotizare la 20 ani, ci minim la 30 ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă.
De altfel, este de observat potrivit deciziei în interesul legii nr. 40/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în raport de disp.art. 77 alin.(2) rap. la art. 43 alin.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada sus-arătată pentru persoanele la care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, deci de 30 ani și nu 20 ani pentru reclamant.
Critica recurentului privind faptul că instanța de fond nu motivează soluția pronunțată în nici un sens, ci se mărginește doar la a constata, fără a motiva de ce, în cauză și în cel privește pe recurentul contestator nu se aplică disp.art.14 din Legea nr.3/1977 ci art.8 din aceeași lege, este neîntemeiată, deoarece instanța de fond a explicat care sunt considerentele pentru care recurentului nu i se pot aplica dispozițiile prevederilor art.14 din Legea nr.3/1977.
Acesta, se află în eroare cu privire la drepturile de care a beneficiat în calitate de persoană încadrată în muncă desfășurând activitatea în grupele I, confundând vechimea în muncă cu facilitățile prevăzute de disp.art.14 din Legea nr.3/1977.
Legea nr. 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaților.
Astfel, în condițiile în care reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală, așa cum rezultă din Decizia nr. -/25.06.1998, vechimea integrală în muncă nu putea fi mai mică de 30 de ani.
Atât timp cât la recalcularea pensiei au fost respectate principiile Legii nr.19/2000, iar acest act normativ nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani pentru bărbații care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în mod corect și legal stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei reclamantului este de 30 de ani.
Cu privire la decizia nr.40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât din considerentele acestei decizii, cât și din dispozitivul ei, rezultă că aceasta a fost pronunțată cu privire la condițiile speciale de muncă,și prin urmare, se aplică în situațiile în care activitatea desfășurată se regăsește între cele reglementate de art.20 din Legea nr.19/2000.
Astfel, potrivit art.20 din Legea nr.19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere,pentru persoanele care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă,
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiații,
c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut in anexa nr.1,
d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr.2
Reclamantul recurent si-a desfășurat activitatea în funcția de "operator" nu în condițiile speciale de muncă, astfel că în cauză nu își găsește aplicabilitatea Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată pronunțând o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna, sat Largă, nr. 170, județul P, împotriva sentinței civile nr.509 pronunțată în data de 27 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în municipiul P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
VD
Tehnored.VD/MD
4ex/ 24.11.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
