Recalculare pensii. Decizia 2272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8716/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2272/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa Județeană de Pensii Cîmpotriva sentinței civile nr.1286 din data de 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1431/C/2008), în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.34616 din 27.03.2009 depusă la dosar-fila 13, lipsind recurentaCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.03.2009, precizări din partea recurentei Casa Județeană de Pensii C, iar la data de 30.03.2009, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1286 din data de 17.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C și a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, în temeiul nr.OUG 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Instanța de fond a respins excepția invocată de apărătorul pârâtei privind tardivitatea contestației, motivat de faptul că, în cauză, Casa Județeană de Pensii C nu a făcut dovada primirii de către reclamant a deciziei de recalculare a drepturilor de pensie, cu confirmare de primire.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul a desfășurat activitate efectivă în grupa I de muncă la Întreprinderea B 20 de ani 11 luni și 17 zile și a fost pensionat la data de 01.05.1990, la vârsta de 57 de ani, deoarece a lucrat în mediu toxic.
În raport de această situație de fapt, s-a reținut incidența normelor speciale, derogatorii de la dreptul comun, înscrise în nr.HG 478/1990, act normativ care la art. 4 dispune în sensul că personalul din Întreprinderea B poate cere pensionarea, dacă a desfășurat activități minim 20 de ani în grupa a II-a de muncă și are vârsta de 45 de ani.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, reținând că stagiul complet de cotizare ce trebuie să fie utilizat este de 20 de ani, conform art. 4 din nr.HG 478/1990, coroborat cu art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis la data de 01.05.1990, astfel încât stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii s încadrează în grupa I de muncă, au vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, iar stagiu complet de cotizare într-o asemenea situație este de 20 de ani.
Instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat recurs motivat Casa Județeană de Pensii C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată tardiv, întrucât, potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă trebuie contestată în termen de 45 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei, a mai susținut recurenta, acțiunea este neîntemeiată, întrucât intimatul reclamant a beneficiat de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 doar pentru a putea ieși la pensie la o vârstă mai mică de 62 de ani.
În prezent, acest act normativ nu mai este în vigoare și, cum nici nu ultraactivează, recalcularea se face în noile condiții legale, conform nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005, în baza cărora s-a făcut recalcularea.
Intimatul a putut beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare întrucât a desfășurat activitate 20 de ani 11 luni și 17 zile în grupa I de muncă, beneficiind de un spor de grupă de 10 ani, în raport de vechimea totală de 30 de ani necesară potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 pentru deschiderea drepturilor de pensie.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în mod greșit a apreciat că stagiul de cotizare care trebuia utilizat la recalcularea punctajului este de 20 de ani, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din nr.HG 478/1990, coroborat cu art. 2 și 3 din nr.HG 1550/2004, recalcularea s-a făcut în baza nr.OUG 4/2005 și a nr.HG 1550/2004, cu respectarea principiilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, iar nu în baza nr.HG 478/1990, act normativ care își găsește aplicarea numai la deschiderea drepturilor inițiale de pensie.
În sfârșit, recurenta a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 prevăd că persoanele care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I sunt îndreptățite la recalcularea punctajului prin împărțirea la 20 și nu la 30 în baza Legii nr. 3/1977, act normativ abrogat în prezent.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În privința criticii potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității contestației, Curtea reține că aceasta este nefondată.
În mod corect Tribunalul a reținut că în cauză, Casa Județeană de Pensii C nu a făcut dovada comunicării către reclamant a deciziei contestate, câtă vreme borderoul nr. 8/20.10.2005, aflat la fila 46 a dosarului instanței de fond, reprezintă un înscris care emană de la recurentă însăși, fără vreo mențiune a oficiului poștal, iar din borderoul depus la fila 45 a dosarului primei instanțe, care poartă ștampila oficiului poștal, nu rezultă decât transmiterea a 527 de scrisori recomandate intern, iar nu și împrejurarea că unul dintre destinatari ar fi fost intimatul, căruia să i se fi comunicat, cu scrisoare recomandată, o decizie de recalculare a drepturilor de pensie din anul 2005.
În plus, se reține că intimatul reclamant nu a depus la dosar o astfel de decizie care să fi fost emisă în anul 2005 și nici nu a învestit instanța cu o contestație împotriva unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, ci a solicitat emiterea unei noi decizii de recalculare, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. O atare decizie nu a fost depusă la dosar nici de Casa Județeană de Pensii
Cum drepturile de pensie ale intimatului reclamant au fost stabilite începând cu data de 1.05.1990, prin decizia nr. -/14.06.1990 (fila 8 a dosarului instanței de fond), se reține că acesta era îndreptățit la recalcularea drepturilor de pensie, în temeiul nr.OUG 4/2005.
Este necontestată împrejurarea că intimatului i s-a recunoscut o vechime efectivă de 20 de ani 11 luni și 17 zile în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei mai sus menționate (fila 8 a dosarului instanței de fond).
Din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al intimatului (pozițiile 3-38) rezultă că acesta a lucrat la Întreprinderea "" B în perioada 14.05.1969 -01.05.1990.
Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia recalcularea s-a făcut în baza nr.OUG 4/2005 și a nr.HG 1550/2004, cu respectarea principiilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, iar nu în baza nr.HG 478/1990, act normativ care își găsește aplicarea numai la deschiderea drepturilor inițiale de pensie.
Potrivit dispozițiilor art.4 din HG nr.478/1990, personalul din Întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a II-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activitate, astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a II-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
În consecință, față de dispozițiile legale menționate, Tribunalul a apreciat corect că, la determinarea punctajului mediu anual, intimata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Astfel, Curtea constată că, în cauză, contestatorul intră sub incidența art. 4 din nr.HG 478/1990 privind desfășurarea activității în grupa I de muncă minimum 20 de ani, așa încât se poate prevala de dispozițiile art. 2 alin. 4 din Anexa 1 nr.HG 1550/2004, care dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual estevechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensieprevăzută de actul normativ cu caracter special sub imperiul căruia contestatorul a fost înscris la pensie.
Soluția este justificată și prin prisma rațiunii adoptării nr.OUG4/2005, expuse în art. 4 alin 1 din acest act normativ, de recalculare a pensiilor din sistemul public stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în continuitate cu principiile Legii nr.19/2000, precum și pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensie, cu respectarea nr.HG1550/2004.
Așa fiind, nu s-ar putea reține că prima instanță a ignorat dispozițiile legale în vigoare, prin aplicarea unor alte acte normative abrogate, cărora li s-a conferit putere ultraactivă, astfel cum a susținut recurenta.
Nici ultima critică formulată de recurentă nu poate fi reținută.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, la art. 1 din Anexa 1, dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, chiar în ipoteza în care s-ar accepta că acesta nu ar fi beneficiat de dispozițiile speciale ale nr.HG 478/1990, câtă vreme a desfășurat activitate efectivă în grupa I de muncă 20 de ani 11 luni și 17 zile, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, conform, chitanței nr. 196/06.04.2009 (fila 14 a dosarului instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa Județeană de Pensii Cîmpotriva sentinței civile nr.1286 din data de 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.
2ex./07.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
