Recalculare pensii. Decizia 2316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.8717/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 2316/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr.1275 din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2089/C/2008), în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 01.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1275 din data de 17.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C; s-a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei prin valorificarea perioadei de 30.03.1955-02.09.1961.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.83160/16.10.1995, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C, s-a acordat reclamantei pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare realizat de 31 ani, 3 luni și 13 zile, din care 21 ani, 3 luni și 13 zile, în condiții deosebite de muncă (grupa a Il-a), 4 ani și 9 luni în condiții normale de lucru (grupa a -a), reclamanta beneficiind și de un spor aferent grupei a Il-a, respectiv de 5 ani și 3 luni.
S-a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia perioada 1952-1962, nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual la stabilirea inițială a drepturilor de pensie pentru că potrivit art.13 alin.3 din Codul muncii, încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă, datele conținute în deciziei de pensionare contestată fiind greșite în raport cu mențiunile făcute în carnetul de muncă al reclamantei.
Astfel, s-a constatat că nu are relevanță asupra stabilirii vechimii în muncă și stagiul de cotizare împrejurarea că la data de 30.03.1955 reclamanta nu avea vârsta minimă de 14 ani pentru a desfășura activitate în muncă, data angajării putând atrage eventual sancțiuni corespunzătoare angajatului.
S-a considerat că, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.92/1976, înscrierile în carnetul de muncă se pot face nu numai în baza unui contract de muncă, ci și în baza altor înscrisuri care fac dovada deplină asupra vechimii în muncă, cu atât mai mult cu cât perioada 30.03.1955-05.11.1962, a fost înscrisă în carnetul de muncă al reclamantei, iar perioada 03.09.1961-05.11.1962, a fost deja luată în calcul de pârâtă la determinarea punctajului mediu anual, fiind inechitabil pentru reclamantă să fie prejudiciată prin neluarea în calcul a acestei perioade, deși a desfășurat activitate ca salariat.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii C, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că perioada 1955-1962 nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual la stabilirea inițială a drepturilor de pensie, întrucât potrivit art.13 alin.(3) din Codul Muncii încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
S-a menționat că în temeiul art.13 alin.1 din Codul Muncii "persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani", iar alin.(2) din același articol stipulează că:"persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională".
S-a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat că trebuie valorificată acea perioadă, întrucât la dosarul de pensie al reclamantei depus la CJP C nu există un document din care să reiasă că părinții acesteia și-au dat acordul pentru ca ea să desfășoare activitate încă de la vârsta de 15 ani și ca atare nu s-a putut valorifica decât perioada desfășurată de la vârsta de 16 ani, fiind greu de crezut că aceasta a desfășurat activitate de la 10 ani.
S-a precizat că în temeiul OUG nr. 19/2007 punctajul mediu s-a recalculat prin valorificarea salariilor medii pe economie în locul celor minime, punctajul rezultat fiind din nou majorat la 0,83060 și că au fost respectate prevederile Hotărârii nr. 1550/2004, ale OUG nr.4/2005 ale Legii nr. 19/2000 cu completările și modificările ulterioare, a Codului Muncii precum și a celorlalte norme legale în vigoare, punctajul mediu anual al reclamantei fiind corect determinat de către Casa Județeană de Pensii
Prin întâmpinare intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă, pensionată în baza Legii nr.3/1977 pentru muncă depusă și limită de vârstă prin decizia nr.83160/16.10.1995 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului C - Oficiul de Pensii, a solicitat instanței de fond obligarea recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii să recalculeze drepturile de pensie în raport de întreaga vechime în muncă, înscrisă în carnetul de muncă.
Prin hotărârea recurată s-a dispus în mod corect obligarea recurentei pârâte la determinarea punctajului mediu anual la stabilirea inițială a drepturilor de pensie prin valorificarea și a perioadei 1955-1961, de vreme ce în acest interval intimata reclamantă a fost încadrată în muncă la Fabrica de conserve Oltenița, conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă la pozițiile 9-10.
Apărarea recurentei pârâte potrivit căreia nu a luat în considerarea această perioadă pentru că încadrarea în muncă a persoanelor sub 15 ani este interzisă și pentru că la dosarul de pensie al reclamantei depus la CJP C nu există un document din care să reiasă că părinții acesteia și-au dat acordul pentru ca ea să desfășoare activitate încă de la vârsta de 15 ani, nu poate fi primită de către C, întrucât, pe de o parte, prevederile legale invocate au intrat în vigoare în 1.03.2003 și nu au efect retroactiv, iar pe de altă parte, angajarea persoanelor sub vârsta de 15 ani ar fi putut atrage doar sancționarea angajatorului, iar nu anularea perioadei lucrate de persoană minoră.
Curtea reține că mențiunile înscrise în carnetul de muncă cu privire la activitatea desfășurată de către intimata reclamantă fac dovadă deplină a vechimii în muncă până la proba contrarie, recurenta pârâtă neavând competența de a cenzura legalitatea înscrierilor în carnetul de muncă, în lipsă unei dispoziții legale în acest sens.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr.1275 din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2089/C/2008), în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
08.05.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
