Recalculare pensii. Decizia 2345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(397/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2345/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.7046 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 21025/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant lonulete, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.34617/27.03.2009 atașată la fila 16 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant lonulete, a depus la dosar întâmpinare și completare la întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant lonulete, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulata de reclamantul, împotriva paratei Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligată pârâta să emită o decizie in baza OUG nr.4/2005, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, incepand cu data de 01.09.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani si cu luarea in considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 75/18.02.2008 emisa de SC SA; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererile nr.-/31.03.2008, -/21.02.2008 inregistrate la Casa locala de pensii sector 2 reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de recalculare a pensiei in baza OUG nr. 4/2005, in care sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani si sa fie valorificate veniturile atestate de adeverința nr.75/18.02.2008 emisa de SC SA.
Parata nu a soluționat aceasta cerere, concluzie care se impune fata de imprejurarea ca nu a depus la dosar nicio decizie de recalculare a pensiei in baza OUG nr. 4/2005, desi a fost citata cu aceasta mențiune, cu cinci luni inainte de termenul fixat pentru judecata.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Din art.2 alin.4 al anexei nr.1 la HG nr.1550/2004 rezultă că pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
Astfel, a reținut instanța de fond că în perioadele 09.06.1969-16.05.1975 si 16.05.1975-01.03.1993 reclamantul a lucrat în locuri de muncă în grupa I de muncă în proporție de 100%, la SC SA, ce se încadrează în Hotărârea 481/1990, totalizând 23 ani, 8 luni și 22 de zile, conform poziției nr.45 din copia carnetului de muncă, depusă la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din HG nr.481/1990 personalul din SC "" SA B, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: - minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani;- minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
S-a reținut că reclamantul a desfășurat activități în grupa I de muncă la SC "" SA Bop erioadă de 23 ani, 8 luni și 22 zile, conform celor expuse anterior, ceea ce inseamna că la determinarea punctajului mediu anual parata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Veniturile atestate de adeverința nr.75/18.02.2008 emisa de SC SA trebuie valorificate de către parata in cadrul deciziei ce urmează a fi emisa, intrucat reprezintă sporuri de toxicitate, pentru munca in condiții deosebite, pentru munca prestata in timpul nopții, pentru condiții grele de munca si pentru condiții nocive, prevăzute de OUG nr. 4/2005, iar emitentul adeverinței a indicat temeiul legal al acordării fiecăruia dintre aceste sporuri.
Așa fiind, instanța de fond a admis admite acțiunea si, in baza OUG nr. 4/2005, a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, incepand cu data de 01.09.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani si cu luarea in considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 75/18.02.2008 emisa de SC SA. A fost obligată pârâta, in calitate de parte căzuta in pretenții, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, in cuantum de 500 lei, constând in onorariu avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct.4,9 și 3041Cod procedură civilă, pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
La determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Veniturile în acord global și primele, obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Tocmai de aceea, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie. De aceea orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG Nr. 4/2005.
Pentru motivele expuse, solicită recurenta admiterea recursului, respingerea acțiunii reclamantei neîntemeiată și nelegală.
La data de 30.03.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond a fiind legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Recursul declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului a fost găsit nefondat întrucât, Curtea observă că prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care la recalcularea pensiei să ia în considerare toate veniturile atestate de adeverința nr. 75/18.02.2008 emisă de SC SA (fila 4 și 9 din dosarul de fond), pe baza unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile suplimentare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci doar o formă de remunerare și nu pot face parte din baza de calcul a pensiei.
Aceste drepturi salariale (acord,prime, venituri suplimentare, sporuri) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși aceste venituri și sporuri obținute nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverințele emise de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
Recurenta face trimitere prin motivele de recurs și la Decizia nr.736/24.10.2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, a Curții Constituționale (excepție respinsă).
Ori, unul din argumentele de respingere a excepției avute în vedere de Curtea Constituțională, a fost și acela că "În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-reclamant, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de recalculare a pensiei și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat ca parte câștigătoare în proces, reprezentând cheltuieli avocațiale dovedite cu chitanța nr.197/7.04.2009 atașată la fila 15- dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.7046/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
30.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
