Recalculare pensii. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 242/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2068 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent depune la dosar note de ședință și arată că nu mai are de formulat cereri.
Nefiind de formulat cereri prealabile sau de altă natură, instanța acordă reclamantului cuvântul cu privire la recursul declarat.
Reclamantul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Arată că inițial a formulat cerere de pensionare anticipată în anul 1992, în temeiul actelor normative existente la data respectivă, iar actul prin care această cerere a fost respinsă nu l-a atacat cu contestație. Următoarea cerere a fost formulată în anul 1999 când s-a emis decizie de pensionare, decizie cu care a fost de acord, prin urmare nu a contestat-o fiind mulțumit și în prezent cu cuantumul pensiei. Din anul 2000 această pensie a fost indexată, pensia a fost recalculată în temeiul HG nr. 4/2005 și întrucât decizia de recalculare a fost emisă în timpul procesului în dosarul pe care l-a avut pe rolul Tribunalului Cluj și respectiv a Curții de Apel Cluj, nu a contestat deciziile ulterioare emise de CJP. Suma de 798 lei a fost achitată de pârâtă cu titlu de diferență pentru punctajul de la 1 aprilie 1990 ca majorările punctajului să fie cele pe care le-au primit persoanele care s-au pensionat în anul 1992. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 2200 lei reprezentând onorariu de avocat și expert.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă 2068/6 noiembrie 2008, Tribunalul Cluja respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Conform înscrierilor în cartea de muncă a reclamantului, acesta a desfășurat activitate salarială din 9 mai 1955 și până în data de 30 oct. 1992, apoi în perioada 22 iulie 1994 - 17 aprilie 1995 beneficiat de prevederile Legii 1/1991.
Prin Decizia nr.-/14 dec.1999 s-a dispus pensionarea reclamantului, fiindu-i stabilite drepturile cu începere din 1 nov.1999, în temeiul Legii 3/1977.
S-a avut în vedere vechimea în muncă și vârsta standard de pensionare stabilite de legea de mai sus.
La stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere perioada aleasă de către reclamant, respectiv intervalul 1986-1991.
Deși reclamantul și-a încetat activitatea în anul 1992, drepturile lui de pensie s-au deschis în anul 1999, când a împlinit vârsta de pensionare cerută de lege, pretențiile formulate având în vedere măsurile de protecție socială începând cu anul 1992, nefiind întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivele aflate la 2-4 s-a arătat în esență următoarele:
- Prima instanță nu a reținut corect petitele formulate de către reclamant, în sensul în care, nu s-a contestat cuantumul pensiei din data de 1 noiembrie 1999 și nu a avut nici o pretenție bănească aferentă perioadei 1992-2000, așa cum a reținut instanța de judecată.
- Nu s-a ținut seama de faptul că, reclamantul a solicitat recunoașterea ca an al înscrierii la pensie anul 1992 în loc de 1999 și despăgubiri pentru perioada 2003-2006, ce cade sub incidența Legii 19/2000.
- Instanța a respins cererea de înlocuire a expertului, astfel că nu s-a putut înlătura neaplicarea corectă a dispozițiilor legale apărute între anii 2000-2005 și care au avut ca efect scăderea punctajului deși acesta trebuia să crească, ca efect al indexărilor și corelărilor.
- S-a mai arătat că pensia sa trebuia să fie recalculată cu începere din 1 iulie 2005 și nu 1 decembrie 2005 dacă s-ar fi avut în vedere data deschiderii drepturilor de pensie.
Recursul nu este întemeiat.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având în vedere probele existente la dosar.
Astfel, cum însuși reclamantul susține și a reținut și prima instanță, pensia reclamantului a fost stabilită începând cu 1 noiembrie 1999, în temeiul cererii acestuia, înregistrate la 24 aug.1999 (7).
La data emiterii deciziei de pensioare s-au avut în vedere condițiile pretinse de Legea 3/1977 pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Conform art.2 din menționata lege, dreptul la pensie se acordă laîmplinirea vârstei stabilite de lege, în raport de natura muncii prestate și denumărul de ani efectiv lucrați.
Conform art.8 din Legea 3/1977, personalul muncitor (bărbați) cu o vechime în muncă de minim 30 de ani au dreptul la pensie la împlinirea vârstei de 62 ani, iar la cererea lor, putând să se pensioneze la împlinirea vârstei de 60 de ani.
În consecință, dreptul la pensie a persoanelorsub regimul legal reglementat de Legea 3/1977nu se putea deschide decât la împlinirea vârstei prevăzute de lege, cu excepția situațiilor prevăzute pentru persoanele ce au prestat activitate în grupele speciale de muncă, însă reclamantul nu se regăsește în această situație, cei 37 ani de muncă fiind prestați în grupa a III-
Ca atare, dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis la data când a împlinit vârsta de minim 60 de ani, adică 1 nov.1999 (reclamantul fiind născut la 28 oct.1939).
Așadar, corect prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-i recunoască ca fiind anul de pensionare anul 1992, nefiind întemeiată o asemenea cerere.
Faptul că reclamantul a prestat activitate salariată până în anul 1992 precum și faptul că, la stabilirea cuantumului pensiei s-a ținut seama de veniturile cuprinse între anii 1986-1991 (la alegerea reclamantului, conform dispozițiilor Legii 3/1977) nu poate influența data deschiderii drepturilor de pensie, care - conform art.8 din Legea 3/1977 este condiționatăde doi factori,respectiv vechimea în muncă și vârsta persoanei,ce trebuie să fie îndepliniți cumulativ.
Or, reclamantul a împlinit vârsta de pensionare (de 60 de ani) în anul 1999, an în care s-a pensionat la cerere.
Capătul de acțiune vizând stabilirea ca an al înscrierii la pensie anul 1992 în loc de anul 1999 nefiind întemeiat,celelalte cererivizând plata unor despăgubiri constând în lipsirea de drepturile pe care le-ar fi avut dacă s-ar fi avut în vedere înscrierea la pensie anul 1992 apare a fi de asemenea nefondate, așa cum a apreciat și prima instanță, în sentința recurată.
Față de considerentele de mai sus, care le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că sentința este temeinică și legală iar recursul fiind nefondat va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2068 din 6.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.GP
Dact./2ex.
26.03.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
