Recalculare pensii. Sentința 2625/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1726/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă nr.2625/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.7273 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15578/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant, personal, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7273/25.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. -/22.08.2007, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care, în temeiul OUG nr. 19/2007, să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.07.2007, cu luarea în considerare a unui venit de 900 lei în perioada 01.10.1960-31.05.1961.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Instanța nu a luat în considerare niciuna dintre observațiile scrise ale reclamantului cu privire la documentele trimise de.
Aceste observații se regăsesc la filele 102-104 din dosarul de fond și sunt rezultatul confruntării tuturor documentelor elaborate de Casa de Pensii Sector 6, aflate la dosar, cu înscrierile din cartea de muncă și mențiunile din toate adeverințele citate în sentința civilă nr. 1111/14.02.2007 a Tribunalului București, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Pentru a convinge instanța să se aplece asupra observațiilor respective, reclamantul a semnalat erori evidente, indubitabile, documentat. Astfel de erori și omisiuni nu puteau conduce la un calcul corect al punctajelor medii anuale și implicit a punctajului mediu și pensiei în plată.
Se pune întrebarea de ce instanța a mai acordat un termen pentru formularea observațiilor scrise cu privire la documentele Sector 6, dacă nu intenționa să le ia în considerare și a lăsat la libera dorință a reprezentantei pronunțarea asupra acestor observații. De menționat faptul că aceasta din urmă a refuzat să se pronunțe asupra lor, fără să le citească, deși i se propusese un termen pentru studiul lor.
2. Fără nicio solicitare pentru perioada 01.10.1960-31.05.1961, instanța luându-și rol activ, a dispus ca pe perioada susamintită să se ia în considerare venitul lunar de 900 lei.
3. Nu s-au luat în considerare susținerile reclamantului de la punctul 4 din observațiile scrise, prin care se obliga să prezinte un desfășurător (buletin de calcul analitic), care ar fi condus la concluzia unui punctaj mediu de 3,22477 și putea face obiectul expertizei contabile la cererea pârâtei, fapt respins de reprezentanta.
4. Instanța nu a luat considerare, cu încălcarea art. 172 proc. civ. și a Legii nr. 544/2004, repetatele solicitări formulate de reclamant în contestație (fila 6 din dosar), în notele scrise (fila 45), în observațiile de la fila 80, în observațiile scrise de la fila 105, de a obliga pârâta să pună la dispoziție desfășurătoarele pe luni și ani, cu calculul punctajelor anuale, pe baza cărora se stabilește punctajul mediu anual și se determină valoarea pensiei în plată.
5. Nu s-a luat în considerare niciun capăt de cerere dintre cele formulate de reclamant în observațiile scrise de la filele 104-105 din dosar.
6. S-a încălcat dreptul la expertiză contabilă al reclamantului, probă care devenea oportună după ce s-au epuizat toate căile de elucidare a cauzei, adică după ce pârâta depunea desfășurătorul solicitat, cuprinzând calculul punctajelor anuale, pe baza cărora se stabilește punctajul mediu anual și se determină valoarea pensiei în plată. Solicitarea acestui desfășurător este îndeptățită de Legea nr. 544/2004, mai ales că documentele prezentate de nu permit verificarea calculelor și respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, care ar face obiectul expertizei contabile.
Avându-se în vedere aceste documente de la dosar, expertul, în numai câteva ore de lucru, încasează un onorariu mult mai mare decât pensia medie pe economie.
Nu s-au administrat noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Toate criticile exprimate prin motivele de recurs sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate ca atare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, la termenul din 14.10.2008, instanța de fond, în temeiul principiului prevăzut de art. 129 alin. 5 proc. civ. (rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului), a pus în discuția părților necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiză contabilă, însă recurentul-reclamant s-a opus, considerând prematură această dovadă.
Din examinarea conținutului încheierii de ședință de la termenul respectiv (fila 99 dosar fond) nu reiese, în nici un caz, faptul că Tribunalul ar fi pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosar observații scrise, amânarea judecării pricinii fiind dispusă pentru ca acesta să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor prezentate de intimata-pârâtă și să-și pregătească apărările.
În ședința de judecată imediat următoare, cea de la data 25.11.2008 (când, de altfel, au avut loc și dezbaterile în cauză), recurentul-reclamant a anexat ceea ce el a denumit "observații scrise", dar, deși prima instanță a insistat din nou în ce privește administrarea probei cu expertiză, s-a opus încă o dată acestei dovezi.
În aceste condiții și având în vedere faptul că nu s-au formulat alte cereri în cauză și nu s-au propus alte probe, Tribunalul, în mod corect și cu respectarea art. 150 proc. civ. a declarat dezbaterile închise, procedând la judecarea pricinii.
Instanța de fond nu era obligată să ia în considerare "observațiile scrise" prezentate de recurentul-reclamant din proprie inițiativă, fiind ținută să analizeze și să se pronunțe doar asupra acelor capete de cerere cu care fusese legal sesizată, prin cererea de chemare în judecată inițială. Doar acele capete de cerere au fost formulate în termen legal, respectiv până la prima zi de înfățișare, noțiune definită de art. 134 proc. civ, ca fiind termenul la care părțile legal citate, pot pune concluzii.
Din interpretarea prevederilor art. 112, 114, 114/1, 118, 119 și 132 proc. civ, reiese că în procesele civile, pretențiile în sensul de capete de cerere, pot fi formulate doar până la prima zi de înfățișare, iar instanța are obligația de a se pronunța doar asupra acestora conform art. 129 alin. ultim proc. civ.
Întrucât "observațiile scrise" au fost formulate de recurentul-reclamant după prima zi de înfățișare (care coincide, de regulă, cu momentul la care se propun probele în cauză de către părți), este evident că prima instanță nu era îndatorată să le aibă în vedere, mai ales că nu a cerut depunerea lor.
Mai trebuie arătat că respectivele observații sunt simple susțineri ale recurentului-reclamant, fără nici un fel de sprijin probator, în condițiile în care acesta a refuzat administrarea dovezii esențiale pentru justa soluționare a cauzei (expertiza contabilă), deși lui îi revenea sarcina probei conform art. 1169 civ. și art. 129 alin. 1 proc. civ.
Aceeași concluzie și în ce privește "notele scrise" de la fila 45 dosar fond și "observațiile" de la filele 78-80.
Cât privește "capetele de cerere" de la filele 104-105, așa cum s-a arătat mai sus, acestea au caracterul unor pretenții exprimate cu mult după termenul prevăzut de art. 134 proc. civ. astfel că nu puteau fi examinate de instanța de fond.
Existența pretinselor omisiuni și erori la care face trimitere recurentul-reclamant în "observațiile scrise", putea fi confirmată doar prin efectuarea unei expertize contabile, dovadă necesară în procese precum cel de față, întrucât deciziile de pensionare emise de casele de pensii se bucură, ca orice act administrativ cu caracter special, de prezumția relativă de legalitate și temeinicie (prezumție decurgând din prevederile 86-88 din Legea nr. 19/2000), care poate fi răsturnată doar prin administrarea probei contrare. Or, tocmai acesta era rolul expertizei contabile în cauza de față, dovadă a cărei administrare a fost refuzată de recurentul-reclamant, deși Tribunalul, dând dovadă de rol activ, a insistat la două termene consecutive ca respectiva expertiză să fie efectuată.
Opunându-se acestei probe, recurentul-reclamant s-a expus singur tuturor riscurilor ce decurg dintr-un asemenea comportament procesual, inclusiv acela ca pretențiile sale să fie socotite parțial neîntemeiate.
În final, se impune o precizare în legătură cu aspectele prezentate în cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs. Este adevărat că obligând să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.07.2007, cu luarea în considerare a unui venit de 900 lei în perioada 01.10.1960-31.05.1961, Tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut (ceea ce se înțelege prin "plus petita"). Însă, această dispoziție nelegală și netemeinică nu poate fi înlăturată din hotărârea atacată, pentru că s-ar îngreuia situația recurentului-persoană fizică în propria cale de atac, aspect interzis de art. 315 alin. ultim proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 7273/25.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./11.05.2009.
Jud.fond:,Fl.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
