Recalculare pensii. Decizia 2650/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2650/R/2009
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTORI: Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon Dana Gîrbovan
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2196 din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întîmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 noiembrie 2009, reclamanta intimată solicită respingerea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii C ca fiind netemeinic și nelegal șipe cale de consecință menținerea în totalitate a prevederilor sentinței atacate ca fiind temeinică și imparțială.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a prevederilor sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamanta, înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, anularea deciziei de pensie nr.-/18.05.2009 și obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie prin luarea în considerare a adeverințelor nr.2236/21.05.2008 emise de "" și nr.793/29.08.2008 eliberate de "Institutul de Cercetari si Miniere" P, nr.2620/18.06.2008 și nr.2621/18.06.2008 eliberate de " " C.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a luat în considerare la stabilirea punctajului anual, toate drepturile de natură salarială care au constituit baza de calcul pentru plata contribuției la asigurări sociale și anume veniturile suplimentare primite cu titlu de acord global și alte sporuri permanente de care a beneficiat în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 19/2000.
S-a mai precizat că aceste sporuri nu au fost incluse în salariul de bază înscris în cartea de muncă, dar au avut un caracter permanent, fiind reținute și virate la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile corespunzătoare sumelor încasate în baza acordului global.
S-a mai arătat că pârâta nu a luat în considerare perioadele lucrate în grupa I de muncă conform adeverințelor eliberate de către fostul angajator.
Casa Județeană de Pensii I, a formulat întâmpinare prin care a precizat că la determinarea punctajului mediu anual nu au fost valorificate sumele dovedite cu adeverințele menționate de către reclamantă, întrucât, potrivit disp.OUG nr.4/2005, formele de retribuire în acord sau cu bucata nu sunt luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, solicitând respingerea acțiunii.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2196 din 17 august 2009, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de reclamanta, obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantei, cu luarea în calcul a grupei I-a de muncă pentru perioada 15.03.1983-02.09.1987, conform adeverințelor 2620/18.06.2008 și nr.2621/18.06.2008 emise de " " C, începând cu data de 16.04.2009 și a sporului de acord global și veniturilor suplimentare cuprinse în adeverințele nr. 2236/21.05.2008 și a anexei la aceasta emisă de " " și nr.793/29.08.2008 și a anexei la aceasta emisă de " " C, începând cu data de 16.04.2009.
Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată de 400 lei către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 2236/21.05.2008 emisă de " " și nr.793/29.08.2008 emisă de " " C, reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare - prime, acord global - în perioada 1983-1987, pentru care s-au achitat lunar cotele de S, iar aceste venituri nu au fost valorificate la determinarea punctajului mediu anual.
Prima instanță a reținut că baza lunară a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă
Având în vedere principiul contributivității legiferat în art. 2 lit. c) din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, prima instanță a constatat că în mod greșit intimata nu a luat în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și plățile efectuate în acord global și prime, așa cum sunt menționate în adeverința depusă la dosar, întrucât o interpretare contrară ar duce la golirea de conținut juridic a acestui principiu.
S-a mai reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate în grupa I și a II-a vor beneficia, începând cu data de 01.01.2010 de un punctaj suplimentar, astfel încât reclamanta are interes de a-i fi stabilită în mod corect perioada lucrată în aceste grupe de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Casa Județeană de Pensii C, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamantă, fără a lua în considerare faptul că, pentru vechimea în muncă realizată în fostul sistem, adică până la data de 01.04.2001, se respectă regulile de stabilire a bazei de calcul reglementate de Legea nr.3/1977, care prevedea că la calculul pensiilor se iau în calcul sumele obținute pentru munca în acord.
Se mai susține că prevederile 78 alin.4 din Legea nr.19/2000 se aplică numai începând cu data de 01.04.2001.
Casa Județeană de Pensii C mai susține că sumele prevăzute în adeverințele nr.5164/2008 și nr.7268/2007 din eliberate de " " C nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei intimatei întrucât, potrivit disp.art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se utilizează, pe lângă salariile brute sau nete și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
În ceea ce privește sumele primite de către intimată cu titlu de prime, se arată că acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislațiilor anterioare și pentru acestea nu se datora contribuția de asigurări sociale, astfel încât în mod greșit prima instanță a obligat recurenta la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri.
Recurenta mai susține că reclamanta nu a dovedit că ar fi lucrat efectiv la locurile de muncă prevăzute în anexele nr.1 și 2 la Ordinul nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă. În recurs intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de Casa Județeană de Pensii, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în considerare la calculul drepturilor de pensie și sumele prevăzute la rubrica venituri suplimentare în adeverințele nr. 2236/21.05.2008 emisă de " " și nr.793/29.08.2008 emisă de " " C, angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în acestea, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii nr.27/1966, Decretului nr.389/1972, Legii nr.65/1972, Decretului nr.232/1986, nr.OUG31/1998, Legii nr.19/2000 și nr.OUG147/2002.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Legea nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care "putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare".
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord, poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Potrivit Precizărilor Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se mai reține că, prin Precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, se arăta că salariații datorau contribuția de asigurări sociale de stat și pentru premiile plătite din fondul de salarii, astfel că în mod corect prima instanță a obligat pârâta să ia în considerare și aceste venituri la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei.
Se reține astfel ca fiind nefondate și motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii I potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverința nr. 2236/21.05.2008 emisă de " " și nr.793/29.08.2008 emisă de " " C, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
În ceea ce privește adeverințele nr.2620/18.06.2008 și nr.2621/18.06.2008, " " Cac ertificat faptul că, în perioada 15.03.1983-02.09.1987,reclamanta a lucrat pe funcția de economist principal, loc de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă prevăzut la poziția 3, anexa 1, conform Ordinului nr. 50/1990 a, 50% din timpul de lucru, nominalizare efectuată prin decizia nr.65/24.05.1990 și nr.8/21.02.1997.
Se mai reține că societatea și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act.
De asemenea, se reține că această adeverință eliberată de angajator îndeplinește toate condițiile cerute delege pentru a fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei, din aceasta rezultând că pentru perioada înscrisă în acest act, unitatea a reținut și virat contribuția pentru asigurări sociale.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de Casa Județeană de Pensii și să se mențină hotărârea pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei și cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 2196 din 17 august 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon Dana Gîrbovan
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red./ Tehnored.:;
2 ex.- 16.12.2009;
Jud. fond:- Tribunalul Cluj: -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon Dana Gîrbovan
