Recalculare pensii. Decizia 3530/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.767/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3530/
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată deCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.7118 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22237/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.96417 din 28.04.2009 depusă la dosar-fila 14, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.05.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7118/18.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul,în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata, în temeiul OUG nr. 4/2005, să recalculeze, începând cu data de 01.12.2005 drepturile de pensie cuvenite reclamantului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
A obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată,începând cu 01.12.2005, la zi.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. -/30.10.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005, începând cu data de 1.12.2005, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Instanța a reținut că la determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși, la data deschiderii drepturilor de pensie în baza Legii nr. 3/1977 contestatorul lucrase în grupa I de muncă timp de 30 ani, 7 luni și 4 zile.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 4 din HG nr. 478/1990, personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a II-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a II-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Pârâta consideră că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Tribunalul a apreciat interpretarea pârâtei ca fiind eronată, întrucât petentul se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care nu derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme reclamantul a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă impus de Legea nr.3/1977, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
Chiar dacă stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, legea instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant. In cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul a considerat că prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin urmare tribunalul a apreciat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr. 478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art. 14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art. 14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani. Această concluzie se impune, a apreciat prima instanță, cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
De asemenea, tribunalul a invocat Decizia nr. 40/2008 a ÎCCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat intimata care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale, întrucât, în cazul contestatorului, se aplică prevederile legii generale în vigoare la data respectivă, Legea nr. 3/1977, art. 8 alin. 2, în care se prevede un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Reclamantul la data ieșirii la pensie pentru limita de vârsta, nu a beneficiat de nicio lege speciala, prin decizia nr.-/16.02.2000 stabilindu-i-se 30 ani 0 luni, 10 zile ca fiind lucrați in grupa I de munca, decizie emisa in baza Legii nr.3/1977. Încadrarea în grupa I de muncă nu a fost nici conform Ordinului 50/1990, acesta decizie nu a fost contestata, prin urmare a rămas definitiva.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul ieșirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi. Întrucât reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Recurenta a mai invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977, susținând că anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de munca erau încadrate potrivit legii nr. 3/1977 in grupe de munca respectiv: însă noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, cu mențiunea că potrivit art. 18 alin. 2 " cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate in funcție de condițiile de munca normale, deosebite sau speciale". Recurenta a menționat art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, susținând că grupa I si II de munca pe Legea nr. 3/1977 nu sunt asimilate de legea nr. 19/2000 condițiilor speciale de muncă și că art.43 din legea nr. 19/2000 se stabilesc norme derogatorii cu privire la stagiu si vârsta de pensionare pentru cei care si-au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții speciale, nu in grupa I de munca potrivit legii nr. 3/1977.
Recurenta a apreciat că instanța de fond își întemeiază motivarea pe o lege abrogata, Legea nr. 3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual si a unui stagiu complet de cotizare, în condițiile în care legea nr. 19/2000 nu prevede decât stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani. Practic, a apreciat recurenta, instanța de fond extrapolează dispozițiile unei legi speciale în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerându-le identice.
Recurenta a criticat și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată susținând că onorariul trebuie cenzurat de către instanța de fond in temeiul art. 274 alin. 3,având in vedere speța, cat si singurul termen de judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor din actele depuse la dosar, intimatul contestator a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 30 ani, 7 luni și 4 zile.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare, în speță, față de data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, 1991, aceasta fiind Legea nr.3/1977.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncăeste cel reglementat de art. 14din Legea nr. 3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță, nefiind necesar ca acesta să fi beneficiat de o lege specială de pensionare și nici să existe o analogie cu lucrul în condiții deosebite sau speciale de muncă, așa cum sunt reglementate în sistemul Legii nr. 19/2000.
Cu privire la cheltuielile de judecată stabilite în sarcina recurentei la instanța de fond, Curtea constată că acestea nu sunt disproporționate față de complexitatea cauzei și raportul juridic dedus judecății astfel că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 cod proc. civilă față de partea căzută în pretenții.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului contestator suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7118 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22237/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.24.06.2009
Jud.fond: Fl
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
