Recalculare pensii. Decizia 395/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.5557/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.395/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER - - -
******************
Pe rol fiind, pronunțarea recursului declarat de recurentul-reclamant -., împotriva sentinței civile nr.5791 din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Municipiului B-având ca obiect"recalculare pensie".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 19 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și dispozițiile art. 260 alin.(1) Cod proc. civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5791 din data de 01.07.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a-VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea restrânsă, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Municipiului B, pentru anularea deciziei nr. 18730/14.04.2003, pentru obligarea pârâtei să emită reclamantului o nouă decizie de acordare a pensiei de invaliditate prin care să ia în considerare și veniturile atestate de adeverința nr. 2/80554/20.06.2003 emisă de -UM 02453 B și un stagiu asimilat de trei ani facultate și să împartă punctajul total obținut, la stagiul de cotizare realizat de reclamant în activitatea civilă, pentru obligarea pârâtei să-i acorde reclamantului pensie de invaliditate recalculata pe baza adresei eliberate de SC SA sub nr. -/21.10.2004 și a unor sporuri pentru condiții speciale, precum și să-i plătească despăgubiri pentru perioada 01.02.2003-01.10.2003, corespunzătoare drepturilor de pensie stabilite de prin decizia nr. -/15.10.2003, și pentru obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
A disjuns judecata cererilor completatoare prin care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei militare de invaliditate, de către Ministerul Apărării și obligarea la emiterea unor decizii de stabilire a altor categorii de pensii de către și Ap. dispunându-se formarea unui dosar separat, cu citarea părților, pârâții și Ap. cu copii de pe cererile completatoare și cu mențiunea de a depune întâmpinări, pentru termenul din data de 30.09.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătirească, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului, restrânsă, privind anularea deciziei pensiei de invaliditate nr. -/14.04.2003 și obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea acestei pensii cu consecința achitării diferențelor ce ar rezulta din recalculare din 01.02.2003 până în prezent cu dobândă legală și penalități de întârziere și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri corespunzătoare drepturilor de pensie stabilite de prin decizia nr. -/15.10.2003, pentru perioada 01.02.2003 - 01.10.2003, este neîntemeiată, în consecință pârâta nedatorându-i cheltuieli de judecată, iar cererile completatoare, prin care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei militare de invaliditate de către Ap. și obligarea acestuia și a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la emiterea unor decizii de stabilire a altor categorii de pensii decât pensia de invaliditate, formulate în cadrul cererii scrise din 27.05.2009, pct. 3, prin cererea scrisă din 28.05.2009 și prin cererea scrisă depusă în ședința din 24.06.2009, după restrângerea acțiunii din dosarul de față, conform mențiunilor reclamantului din ședința publică din data de 27.05.2009, nu se află în stare de judecată, urmând, în consecință, ca judecata lor să fie disjunsă conform art. 165 Cod proc. civilă.
Se observă că, prin decizia nr. -/14.04.2003, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bas tabilit reclamantului o pensie de invaliditate din sistemul public de pensii, cu începere de la data de 01.02.2003, având în vedere invaliditatea intervenită la data de 16.12.2002, constând boala obișnuită, precum și vârsta reclamantului, care este născut la data de 26.09.1946, la data invalidității, ca fiind de 56 ani, 2 luni și 20 zile, vârsta standard de pensionare de 63 ani și 10 luni și un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 8 luni, precizând că, prin stagiul de cotizare realizat, reclamantul a depășit stagiul complet de cotizare, astfel încât nu a mai fost necesară stabilirea unui stagiu potențial.
Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, decizia nu a luat în considerare cei 3 ani de facultate invocați de către reclamant în acțiune ca fiind stagiu asimilat, însă s-a constatat că cererea reclamantului privind luarea în considerare a acestora este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.38 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu asimilat perioada în care au fost urmate cursurile de zi ale învățământului universitar.
Or, reclamantul nu a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, așa cum atestă chiar situația notelor acordate pentru anii universitari reclamantului, eliberată de Universitatea B, Facultatea de Drept, care atenționează expres, în partea de început, că reclamantul a urmat facultatea la cursurile"fără frecvență".
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că faptul că ulterior Ministerul Administrației și Internelor - prin Academia de Poliție, în adeverința nr. 4735/15.07.2003, a menționat că reclamantul a urmat și absolvitcursurile de ziale școlii militare de ofițeri activi din cadrul Ministerului d e Interne și, că astfel, i s-au recunoscut, în vederea continuării studiilor la Facultatea de Drept, anii universitari anii 1966 - 1967, 1967 - 1968 și 1968 - 1969 curs de zi, nu se încadrează în ipoteza legală, pentru că textul art. 38 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000 recunoaște expres stagiul asimilat numai pentru cazul în care s-au urmatcursurile de ziale învățământului universitar, ci nu ale altor forme de școlarizare.
De altfel, adeverința nr. 4735/15.07.2003 nici nu poate atrage anularea deciziei nr. -/14.04.2003, deoarece ea este ulterioară deciziei, iar un act juridic nu poate fi anulat decât pentru motive de nulitate ce sunt anterioare sau concomitente lui.
Cum s-a arătat în raport de mențiunile art. 38 alin.1 lit. b) din Legea nr. 19/2000 precum și pentru faptul că adeverința nr.4735/15.07.2003 nici măcar nu a fost depusă la dosarul de pensie al pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B în perioada în care a existat pensia stabilită de aceasta - 1.02.2003 (dată de începere conform deciziei) - 01.10.2003 (când reclamantul a trecut la pensie de invaliditate în sistemul militar), nu se va putea dispune obligarea pârâtei să-i recalculeze reclamantului pensia de invaliditate stabilită prin decizia nr.-/14.04.2003, ea neputând fi obligată nici măcar la analiza adeverinței emise ulterior deciziei în condițiile în care nu a ajuns la dosarul de pensie în perioada existenței pensiei pentru că art.169 alin.3 din Legea nr. 19/2000 se referă la recalcularea pensiilor începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la dosarul de pensie de la Casa de pensii.
În același sens se constată că nici pentru veniturile atestate de adresa nr.- eliberată de SC SA la data de 21.10.2004 care nu a ajuns la dosarul de pensie în perioada existenței pensiei de invaliditate din sistemul public nu se poate dispune obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea acestei pensii. La fel nu se poate dispune obligarea pârâtei la recalcularea pensiei de invaliditate pe baza unor sporuri pentru condiții speciale pe care i le-ar fi recunoscut reclamantului în cadrul pensiei militare de invaliditate prin decizia nr.-/12.02.2009 cum susține reclamantul, în condițiile în care acesta nu a depus la dosarul de pensie a pârâtei cu respectarea art.169 din Legea nr. 19/2000 nici o adeverință care să-i ateste vreo sumă sau vreun procent care i s-ar fi cuvenit ca venituri realizate în condiții speciale. De altfel nici măcar adeverința nr.- obținută abia la data de 15.06.2009 de reclamant de la - UM 02448/U B nu a ajuns la dosarul pensiei de invaliditate stabilită de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B în perioada existenței pensiei de invaliditate acordată de aceasta pentru a fi analizată dacă prevede sau nu obținerea vreunui venit suplimentar de către reclamant.
Totodată se observă că nici adeverința nr.2/80554/20.06.2003 emisă de Unitatea Militară 02453 B nu poate atrage anularea deciziei nr.-/14.04.2003 și nici obligarea pârâtei la recalcularea pensiei stabilită prin această decizie deoarece art.194 din Legea nr. 19/2000 la alin.2 stabilește că vechimea în serviciu din sistemul militar se folosește în sistemul public de pensii doar în vederea deschiderii dreptului la pensie, ci nu pentru majorarea punctajelor anuale calculate în funcție de venituri.
Or, pârâta a luat în considerare în vederea deschiderii dreptului la pensie și vechimea în serviciu respectiv stagiul de cotizare în sisteme neintegrate. Potrivit art. 194 din Legea nr. 19/2000 între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
În situația prevăzută la alin. (1) prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem. Reclamantul nu este prejudiciat în nici un fel în aceste condiții prin decizia nr. 18730/14.04.2003 și nici un prejudiciu nu-i este creat nici în raport cu dispozițiile Decretului nr.407/1958 pe care l-a invocat, pentru că, după cum s-a arătat, prin decizia nr. -/14.04.2003 i s-a admis cererea de stabilire a pensiei de invaliditate și totodată s-a constatat că a realizat stagiul necesar de cotizare și chiar l-a depășit astfel încât nu a mai fost nevoie să i se acorde stagiul potențial. Astfel mențiunile deciziei sunt în concordanță cu dispozițiile art. 57 din Legea nr. 19/2000 care prevăd stagiul de cotizare necesar ca fiind de 25 ani în cazul în care vârsta asiguratului la momentul ivirii invalidității este de peste 55 ani și cu dispozițiile art. 59 din același act normativ care definesc stagiul potențial. În acest context se observă că este neîntemeiată și susținerea reclamantului invocată pentru a atrage nulitatea deciziei, că pârâta ar fi trebuit să împartă punctajul total obținut la stagiul de cotizare realizat de reclamant în activitatea civilă. Punctajul mediu anual se determină potrivit art.77 din Legea nr. 19/2000 prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale, la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare. Stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de lege și nu se confundă cu stagiul realizat de cotizare. Astfel nu se poate reține că pârâta ar fi trebuit să împartă punctajul total la stagiul realizat de cotizare în activitatea civilă cum susține reclamantul pentru că o asemenea operațiune ar fi ilegală și mai mult decât atât l-ar și prejudicia pe reclamant, în cazul acestuia stagiul de cotizare realizat fiind mai mare decât stagiul complet de cotizare și prin împărțirea unui punctaj la un numitor mai mare i s-ar diminua nejustificat reclamantului pensia.
În aceste condiții instanța a constatat caracterul complet neîntemeiat al acțiunii reclamantului de anulare a deciziei nr. -/14.04.2003 și de obligare a pârâtei să-i recalculeze pensia de invaliditate cu consecința obligării acesteia la diferențe rezultate din recalculare cu dobândă legală și penalități de întârziere.
Așadar, observându-se cele menționate și faptul că pârâta nu datorează reclamantului despăgubiri corespunzătoare dreptului de pensie stabilită de prin decizia nr.-/15.10.2003, pentru perioada 01.02.2003-01.10.2003, neputându-i-se imputa nici o culpă acesteia pentru că reclamantul a depus mai târziu cererea de stabilire a unei pensii în sistemul militar la organele militare, ca să fie aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale rezultate din art.998-999. civ. acțiunea reclamantului împotriva pârâtei pentru anularea deciziei pensiei de invaliditate, obligarea la recalcularea acesteia, cu consecința acordării de diferențe bănești actualizate, și pentru obligarea paratei la despăgubiri corespunzătoare drepturilor de pensie stabilite de prin decizia nr. -/15.10.2003, pentru perioada 01.02.2003-01.10.2003, cu cheltuieli de judecată, care a fost respinsă ca neîntemeiată.
Conform art.165 pr. civ. s-a disjuns judecata cererilor completatoare prin care reclamantul cere recalcularea pensiei militare de invaliditate de către și obligarea la emitere a unor decizii de stabilire a altor categorii de pensii de către și, urmând să se formeze dosar separat în care se vor cita părțile acestuia, iar pârâții și cu copii de pe cererile completatoare și cu mențiunea să depună întâmpinări, pentru termenul din 30.09.2009.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul -., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului, a arătat că prin cererea de chemare în judecată, introdusă în termen legal, el cerut, în principal, anularea sau rectificarea deciziei nr. - din 14.04.2003 a Casei de Pensii a Sectorului 4 B - contestată în termen legal, recalcularea pensiei recurentului din sistemul public de pensii care intră sub incidența Legii nr. 19/2000, cu respectarea prevederilor acesteia, acordarea pensiei corespunzătoare începând de la 01.02.2003, dată de la care primesc pensia și plata diferenței dintre pensia cuvenită și pensia primită de la 01.02.2003 până în prezent.
Pentru recalculare, recurentul solicitat următoarele:
Intimata să fie obligată să-i calculeze punctajul de pensie conform datelor reale comunicate de angajatorul B -Tribunalului Municipiului B, la cererea instanței, în acest dosar (Anexa 3) și anexate depuse de recurent și cererii depuse și înregistrate la Casa de Pensii a Sectorului 4 B cu nr. 12074/16.06.2005. Recurentul a subliniat faptul că diferențele dintre salariile tarifare (de bază) din carnetul recurentului de muncă, luate în calculul punctajului de pensie actual și salariile efectiv realizate comunicate de angajator sunt mari iar neluarea lor în calcul mă prejudiciază semnificativ ( Anexa 2).
Conform prevederilor legale, intimata să fie obligată să-i ia în considerare studiile superioare efectuate la cursuri de zi (1966-1969 = 3 ani) dosar nr. 5149/AS/2003 - fila 38, asimilată ca vechime în muncă de art. 38 alin.(1) din Legea nr.19/2000.
Să se adauge la vechimea luată în calcul perioada 1 iulie - 27 septembrie 1975 ( 3 luni ), considerată vechime în muncă de Decretul 407/1958 și recunoscută astfel de art.160 alin.(1) din Legea 19/2000.
La calcularea pensiei, punctajul obținut pentru activitatea civilă să se împartă numai la anii corespunzători, nu cum greșit s-a calculat pensia actuală, punctajul obținut pentru activitatea civilă fiind împărțit și la anii de activitate militară (nepunctați).
Pentru drepturile bănești neacordate abuziv, intimata să fie obligată să-i plătească dobânzi legale și penalități de întârziere până la achitarea integrală a obligațiilor legale.
După o judecată criticabilă de peste 6 (șase) ani, incluzând și "rătăcirea" îndelungată a dosarului, ultimul complet de judecată, printr-o procedură sumară, fără nici o intenție de a face dreptate, dar dorind să "termine" judecarea cauzei, a disjuns procesul, respingând nejustificat cererea principală și "generând" alt dosar.
Astfel, ignorându-și menirea, demnitatea civică și responsabilitatea pentru actul de justiție, instanța, profitând abuziv de posibilitatea de a decide, a impus o "soluție" care eludează însăși cererea de chemare în judecată.
La data de 11.08.2009, recurentul-reclamant a depus la dosar, în scris (înlăuntrul termenului legal de recurs de 10 zile), o completare a motivelor de recurs (filele 14 și 15 dosar recurs), prin care a arătat că, în fapt, i s-a impus, de către prima instanță, să-și restrângă acțiunea, prin disjungerea unor aspecte, fapt ce nu face decât să prelungească procesul pe care el l-a inițiat.
Mai arată că, în acest mod, a fost eludat fondul cauzei și au fost interpretate arbitrar normele legale și actele prezentate de el, instanța de fond hazardându-se în susțineri neadevărate și formulând concluzii eronate, care îl prejudiciază.
Consideră că se impune casarea hotărârii fondului și trimiterea pricinii, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, pentru soluționarea unitară a tuturor capetelor acțiunii sale introductive.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 2, pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial incidente în cauză.
Prin întâmpinarea formulată (fila 32 din dosarul de recurs), intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale arată că, față de măsura disjungerii cererilor completatoare, luată de prima instanță, acest minister nu mai are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar, întrucât s-a format un nou dosar, în care este citat.
Susține că recurentul-reclamant a fost cel care, la judecata în fond a cauzei, a renunțat la judecata cu acest minister, astfel că prima instanță nu a făcut decât să ia act de solicitarea părții reclamante.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Deși a fost legal citată, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant -., Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de acesta, astfel că le va înlătura ca atare.
Astfel,în ceea ce privește dezlegarea dată fondului dreptului dedus judecății, Curtea, așa cum a constatat și prima instanță, reține că în mod justificat nu au fost luați în considerare cei 3 ani de facultate, invocați de către recurentul-reclamant în acțiunea introductivă ca fiind stagiu asimilat, întrucât acesta nu a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, fapt atestat chiar prin situația notelor acordate pentru anii universitari, eliberată de Universitatea B - Facultatea de Drept, în care se menționează că a urmat facultatea la cursurile"fără frecvență".
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000:
"(1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: -
b) a urmatcursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora; -.".
ață de dispozițiile legale sus-citate și de. în mod jusitificat a apreciat prima instanță că, deși în adeverința nr. 4735/15.07.2003, eliberată de Ministerul Administrației și Internelor - prin Academia de Poliție, se menționează că reclamantul a urmat și absolvit cursurile de zi ale școlii militare de ofițeri activi din cadrul Ministerului d e Interne și, că i s-au recunoscut, vederea continuării studiilor la Facultatea de Drept, anii universitari anii 1966 - 1967, 1967 - 1968 și 1968 - 1969, curs de zi, recurentul-reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a i se putea valorifica perioada studiilor universitare.
De altfel, adeverința nr. 4735/15.07.2003 este ulterioară deciziei de pensie ce se contestă în speță (nici măcar nu a fost depusă la dosarul de pensie al pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, în perioada în care a existat pensia stabilită de aceasta), astfel că mențiunile cuprinse în respectiva adeverință nici nu ar putea conduce la anularea deciziei de pensie nr. -/14.04.2003, întrucâtactul juridic administrativ nu poate fi anulat decât pentru motive de nulitate ce sunt anterioare sau concomitentelui, așa cum a reținut, în mod corespunzător și instanța de fond.
Totodată, pentru aceleași motive, nici pentru veniturile atestate prin adeverința nr. -, eliberată de - la data de 21.10.2004 (adeverință care nu a fost depusă în dosarul de pensie, în perioada existenței pensiei de invaliditate din sistemul public) nu se poate dispune obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite recurentului-reclamant.
De asemenea, nu se poate dispune obligarea intimatei-pârâte nici la recalcularea pensiei de invaliditate pe baza unor sporuri pentru condiții speciale, pe care, susține recurentul-reclamant, i le-ar fi recunoscut Ap. în cadrul pensiei militare de invaliditate, prin decizia nr. -/12.02.2009, în condițiile în care acesta nu a depus, la dosarul de pensie aflat la intimata-pârâtă, nici o adeverință care să ateste vreo sumă sau vreun procent ce ar reprezenta venituri realizate în condiții speciale.
Aceeași situație se constată și în ceea ce privește adeverința nr. -, eliberată de către Ap. - UM 02448/U B, obținută abia la data de 15.06.2009, act de certificare care, de asemenea, nu a ajuns la dosarul pensiei de invaliditate stabilită de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () - în perioada existenței pensiei de invaliditate -, neputând fi, deci, analizată, dacă prevede sau nu obținerea, de către recurentul-reclamant a vreunui venit suplimentar.
Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că nici adeverința nr. 2/80554/20.06.2003, eliberată de Ap. - Unitatea Militară 02453 B nu poate atrage anularea deciziei nr. -/14.04.2003 și nici obligarea pârâtei la recalcularea pensiei stabilită prin această decizie, cât timp, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 prevăd că vechimea în serviciu din sistemul militar se folosește în sistemul public de pensii doar în vederea deschiderii dreptului la pensie, ci nu și pentru majorarea punctajelor anuale, calculate în funcție de venituri.
Astfel, cât timp pârâta a luat în considerare, în vederea deschiderii dreptului la pensie al recurentului-reclamant și vechimea în serviciu, respectiv stagiul de cotizare realizat în sisteme neintegrate, au fost respectate dispozițiile art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora:
"(1) Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de varsta, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.".
Ca urmare, față de aspetele mai sus reținute, Curtea apreciază criticile recurentului-reclamant ca fiind nefondate, motiv pentru care le va înlătura ca atare.
De asemenea, Curtea va înlătura și criticile formulate de recurentul-reclalamant referitoare la măsura luată de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 165 Cod proc. civilă, în ceea ce privește disjungerea cererilor completatoare, prin care recurentul-reclamant -. solicită recalcularea pensiei militare de invaliditate de către Ministerul Apărării Naționale (Ap.), precum și obligarea la emiterea unor decizii de stabilire a altor categorii de pensii, de către Ap. și, scop în care s-a format un dosar separat, aflat pe rolul primei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 165 Cod proc. civilă:
"În orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de a fi judecată.".
Din interpretarea sistematică, logico-juridică a textului de lege sus-citat, rezultă căinstanța de judecată poate disjunge un capăt de cerere sauo cerere completatoareconexă, accesorie, completatoare, de intervenție sau reconvențională, măsura disjungerii putând fi dispusă în toate cazurile de conexitate.
În speță, soluționarea, de către prima instanță, a cererilor completatoare formulate de către recurentul-reclamant impunea administrarea unor probatorii utile cauzei, ceea ce ar fi condus la întârzierea nejustificată a soluționării cererii de chemare în judecată formulată inițial, astfel că disjungerea apare ca o măsură necesară, aceasta fiind dispusă în interesul bunei soluționări a cauzei ( n interesul unei bune judecăți).
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, apreciază că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile formulate de recurentul-reclamant, astfel că vor fi înlăturate, iar hotărârea fondului va fi menținută, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant -..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant -., împotriva sentinței civile nr.5791 din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Apărări Naționale și Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 19.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
