Recalculare pensii. Decizia 4418/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2769/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4418/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.687 din data de 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25947/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamantul personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 25.05.2009, de către intimatul-reclamant G, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, în dovedirea cererii atașând un set de înscrisuri, de asemenea, în dublu exemplar, acte procedurale necomunicate părții recurente.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului-reclamant G, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Intimatul-reclamant G, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator G, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.687 din data de 28.01.2009 pronunțară în dosarul nr.25947/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat-o pe aceasta să emită o decizie, în temeiul dispozițiilor nr.OUG4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/07.02.2008, emisă de Casa Locală de Pensii sector 3 B, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG4/2005 aprobate prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.733/2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
În privința stagiului complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual, instanța de fond a reținut că acesta este de 25 de ani, în loc de 30 de ani cum, eronat, a considerat pârâta.
A constatat că drepturile de pensie cuvenite reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din data de 11.11.1994, astfel cum rezultă din buletinul de calcul și că, prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța de fond a avut în vedere prevederile art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare date de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, potrivit cărora: "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.".
A mai avut în vedere și dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, care statuează că pentru o activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă de cel puțin 25 ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.
Astfel, a reținut că, în speța de față, contestatorul a desfășurat timp de 25 de ani, 2 luni și 24 de zile activități încadrate în grupa I și a II-a de muncă, aspect ce rezultă din carnetul de muncă și din adeverințele nr.3565/30.10.2007 emisă de - și nr.908/04.08.2008, emisă de Societatea Națională a Cărbunelui -
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), ce a fost înregistrat pe rolul acestei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
Criticând hotărârea fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu consecința casării, în tot, a sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, în vederea refacerii probatoriului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale, în ceea ce privește valorificarea, la stabilirea drepturilor de pensie, a adeverințelor ce atestă încadrarea în grupe superioare de muncă, precum și în ceea ce privește utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani, la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai arată că, în speța de față, deși prima instanță a reținut că intimatul-reclamant G ar fi desfășurat activități încadrate în grupa I și grupa a II-a de muncă vreme de de 25 ani, 2 luni și 24 zile, la lecturare mai atentă a documentelor ce atestă încadrarea în grupe superioare de muncă și printr-un calcul matematic simplu se poate observa că, prin cumularea perioadelor, nu rezultă perioada de 25 ani, 2 luni și 24 zile.
Astfel, arată recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant beneficiază de drepturi de pensie în sistemul public, în baza deciziei nr.-/24.10.1994, în temeiul Legii nr.3/1977, drepturile fiind acordate începând cu data de 01.10.1994, pentru vechime totală în muncă de 40 ani, 10 luni și 29 zile, din care doar 11 ani, 6 luni și 16 zile în grupa I de muncă și 23 ani, 10 luni și 13 zile în grupa a III-a de muncă.
Susține că, din documentația depusă în completarea dosarului de pensionare și înscrisurile consemnate în carnetul de muncă, rezultă un stagiu efectuat în grupa I de muncă de doar 11 ani, 6 luni și 16 zile și că, ulterior, intimatul-reclamant a mai depus adeverințe și cereri prin care a solicitat valorificarea perioadelor încadrate în grupă superioară de muncă, sens în care, la data de 30.04.2001, s-a emis decizia nr.-, în care perioada valorificată în grupă superioară de muncă, respectiv în grupa I, este de numai 12 ani, 6 luni și 16 zile.
Recurenta învederează și faptul că actele normative care reglementau încadrare în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, după această dată nemaiexistând o bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă.
Consideră că, întrucât reclamantul-intimat nu a putut dovedi, la stabilirea inițială a drepturilor de pensie, decât un stagiu de cotizare realizat I de muncă de 11 ani, 6 luni și 16 zile, cu adeverințele depuse în completare, mențiunile adeverinței nr.3565/30.10.2007 nu sunt conforme cu realitatea.
În ceea ce privește obligarea de a utiliza la stabilirea drepturilor de pensie a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, recurenta-pârâtă arată că acest lucru nu este posibil, atât timp cât reclamantul nu poate dovedi, din cumularea elementelor consemnate în înscrisurile aflate în dosarul de pensionare, că a realizat cel puțin 25 de ani în grupe superioare de muncă.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299, art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 12 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant Gas olicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Drepturile de pensie cuvenite intimatului-reclamant au fost recalculate prin decizia nr.-, emisă la data de 07.02.2008 (fila 18 din dosarul de fond), fiind determinat un punctaj mediu anual de 2,36316 puncte, începând cu data de 01.07.2007, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 de ani, aspect ce rezultă atât din cuprinsul deciziei, cât și din buletinele de calcul aflate la dosar.
Drepturile inițiale de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă au fost stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.10.1994, prin decizia de pensionare nr.- din data de 24.10.1994 (fila 4 din dosarul de fond), astfel că acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă recurenta-pârâtă a aplicat corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Curtea reține că intimatul-reclamant, cu adeverințele pe care le-a depus ulterior la dosarul aflat la casa teritorială de pensii, a făcut dovada faptului că, la data pensionării în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, el avea o vechime realizată în grupa a I și a II-a de muncă de 25 de ani, 2 luni și 24 de zile.
În raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
De asemenea, în mod justificat prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime (cumulată) în grupa a I și a II-a de muncă de 25 de ani, 2 luni și 24 de zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 25 de ani.
Ca urmare, Curtea apreciază că stagiul susmenționat se cuvine a fi valorificat numai în grupa a II-a de muncă, deoarece perioada de activitate desfășurată de intimatul-reclamant în grupa I de muncă este mai mică de 20 de ani, motiv pentru care aceasta va fi cumulată cu perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, putând fi legal valorificată doar în această din urmă grupă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca,sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol:
"(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.".
Ca urmare, față de dispozițiile legale suscitate, Curtea reține că în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o și a obligat-o pe recurenta-pârâtă să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite intimautului-reclamant G, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, cu începere de la data de 1 septembrie 2005, întrucât acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă vreme de peste 25 de ani.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.687 din data de 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25947/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 05.08.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
