Recalculare pensii. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 462/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1941 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 februarie 2009 intimatul a formulat și înregistrat prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului, întâmpinare pe care arată reprezentantul acestuia că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susținând oral motivele expuse în scris în cuprinsul întâmpinării, cu 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Arată în esență că reclamantul se încadrează în punctul 7 din anexa I din Legea nr. 226/2006 și contribuția la asigurările sociale a fost achitată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1941 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare în favoarea reclamantului în care punctajul mediu anual să fie de 2,12800 puncte.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului sumele de bani cuvenite reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv, începând cu data de 01.01.2007 și până la plata efectivă în sumă de 9801,952 lei, conform raportului de expertiză anexa 6.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă și munca depusă prin decizia nr.-/01.01.1997.
În baza OUG 4/2005 acestuia i s-a recalculat pensia din sistemul public emițându-se decizia nr.-/10.10.2007.
În conținutul acestei decizii s-a greșit conform susținerilor reclamantului punctajul general, respectiv punctajul mediu anual cuvenit neluându-se în calcul adeverințele nr.950/2007 și punctajul mediu anual cuvenit prin aplicarea prevederilor Legii nr.226/2006
La termenul din data de 09.06.2008 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare numind în cauză pe expertul contabil
Din expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul numit in cauză s-au constatat neconcordanțe între punctajul mediu anual stabilit în baza expertizei și cel acordat de către pârâtă.
Față de cele ce preced, ținând cont de concluziile raportului de expertiză, instanța deliberând a admis acțiunea formulată de reclamant, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie conform expertizei in care punctajul mediu anual să fie de 2,12800 puncte.
Totodată, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 9801,952 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea achitată efectiv.
Întrucât pârâta s-a aflat in culpă procesuală, conform art.274 pr.civ. a fost obligată să achite reclamantului suma de 1800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța nu a motivat juridic sentința, acordând dreptul la un punctaj care este calculat cu nerespectarea legilor de specialitate. În plus, onorariul expertizei este de patru ori mai mare decât cel obișnuit în aceste cazuri, astfel încât ar fi trebuit redus de instanța.
Adeverința nr. 950/2007 care conține salarii brute nu este defalcată pe salarii tarifare și sporuri, pentru a se putea îndeplini cerința textului legal, și anume art. 4 alin. 3 al OUG 4/2005 din OUG 4/2005.
Folosirea termenului de tarifar este necesară pentru a se diferenția salariul pur și simplu de orice spor, pentru a nu se lua în calcul de două ori același spor.
Indemnizația de parcurs prezintă aceiași dificultate de luare în calcul corect, întrucât este o suma globală, care cuprinde mai multe tipuri de indemnizație ( art. 4 din nr. 112/1965).
Recurenta a mai arătat că Legea 226/2006 nu este incidentă în cauză, deoarece nu sunt întrunite condițiile legale de formă și de fond.
Sporul de vechime este unul fixat prin lege, articolele unei legi se completează, având aceiași putere. Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, sporul de vechime a fost unul general până la data de 01.04.1992.Pentru perioada ulterioară, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, 304 pctr.9 și 312.pr.civilă.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, instanța, deliberând, constată următoarele:
În ceea ce privește noțiunea de salariu tarifar - de fapt, conform legislației anterioare anului 1990 - retribuție tarifară, aceasta cuprinde potrivit art. 9 lit. g al Legii 57/1974, retribuții majorate sau sporuri, pentru retribuirea diferențiată a muncii personalului care lucrează în condiții deosebite față de cele obișnuite.
În ceea ce privește Legea 226/2006 privind încadrarea unor condiții de muncă în locuri speciale, în mod greșit recurenta afirmă că aceasta nu este aplicabilă în speță, art. 2 alin. 2 necondiționând data de 1 aprilie 2001 ca fiind data limită până la care sunt încadrate locurile de muncă în condiții speciale.
De altfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 351 din 3 aprilie 2007, arată în mod explicit că, întrucât art.1 alin. 1 din Legea 226/2006 prevede încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă începând cu data de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii 19/2000, art. 2 alin. 2 reglementează asimilarea perioadelor de timp anterioare acestor date. S-a mai arătat totodată că toți salariații care îndeplinesc aceste condiții beneficiază de drepturile prevăzute de textul de lege, fără nici o discriminare în raport cu data înscrierii la pensie.
În ceea ce privește susținerea recurentei privind nedepunerea de către reclamant a actelor cerute de lege, aceasta apărare urmează a fi respinsă, întrucât această cerință este raportată la perioada 1 aprilie 2001- 1 iulie 2006, or reclamantul s-a pensionat anterior acestei date.
Instanța de fond a reținut în mod corect la calcularea punctului de pensie și sporurile și adaosurile care au alcătuit salariul brut, potrivit pct. IV din Anexa la OUG 4/2005.
În ceea ce privește vechimea în muncă, în speță sunt incidente prevederile art. 160 alin. 1 din Legea 19/2000 care prevede că vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legi constituie stagiu de cotizare, iar art. 160 alin. 5 prevede că durata vechimii în muncă realizată până la această dată se face cu carnetul de muncă sau alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale. Un astfel de act este adeverința nr. 950/2007, din care rezultă că s-a virat contribuția de asigurări sociale și pentru pensia suplimentară.
Față de cele de mai sus și având în vedere și precizările art. 23 coroborat cu art. 78 din Legea 19/2000, potrivit cărora baza de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie salariile brute plus sporurile și adaosurile, Curtea reține că punctajul acordat de prima instanța este cel legal, criticile recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de expertiză, se reține că acesta a fost stabilit de instanța de judecată, fără ca părțile să ceară cenzurarea lui, deși aveau această posibilitate. Pe de altă parte, recurenta nu a arătat sub ce aspect onorariul este exagerat, o apreciere generală a cuantumului acestuia nefiind suficientă pentru cenzurarea sa.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea reține că motivele invocare de recurentă în sprijinul cererii sale de recurs sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 312.pr.civilă, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274.pr.civilă, reținând culpa procesuală a recurentei, Curtea o va obliga pe aceasta la plata către intimatul a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 1941 din 20.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./16.03.2009
Președinte:Dana Cristina GârbovanJudecători:Dana Cristina Gârbovan, Laura Dima, Sergiu
