Recalculare pensii. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 476/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2365 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe intimata, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatei - avocat, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a înregistrat la data de 13 februarie 2009 întâmpinare, pe care arată reprezentanta acesteia că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial conform chitanței pe care o va depune până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2365 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii și, în consecință, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei, cu luarea în calcul la stabilirea stagiului de cotizare a perioadelor 30.10.1975-26.11.1976 si 18.03.1977-01.12.1983, cât s-a aflat in întrerupere de activitate pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 7 ani și să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.17895/18.03.2008, reclamantei i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. l din Legea nr. 19/2000 republicată, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă din care rezultă că în perioadele 30.10.1975-26.11.1976 si 18.03.1977-01.12.1983 si-a întrerupt activitatea pentru îngrijirea copilului conform art. 129 din Codul Muncii și art. 9 lit. k din Legea nr. 1/1970.
Conform art. 35 din Legea 76/2000, persoanelor cărora le-au fost suspendate contractele de muncă pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare premergătoare acordării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani cu perioadele de asigurare realizate după reluarea activității.
Potrivit art. 61alin.4 din OUG nr.148/2005 actualizată, perioada în care persoana beneficiază de concediu fără plata indemnizației pentru creșterea copilului constituie perioada asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 76/2002, precum și în vederea stabilirii indemnizațiilor de asigurări de sănătate prevăzute de OUG nr. 158/2005.
Prevederile art. 129 din Codul Muncii anterior (Legea nr. 102/23.11.1972), fac referiri la încetarea raporturilor de muncă ca urmare a încetării acestuia, prin acord, precum si ca urmare a inițiativei uneia dintre părți. Din coroborarea prevederilor art. 137 alin. l din Codul Muncii, cu dispozițiile art. 3 al.1, art. 9 din Legea 3/1977 - astfel cum a fost modificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 339 /1983 - și ale art. 20 din aceeași lege, rezultă că beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate femeia care a încetat activitatea, fiind gravidă sau pentru a-și crește un copil până la vârsta de 7 ani.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 155 si urm. din Legea 19/2000 completată si modificată a admis acțiunea formulată de către reclamantă și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensionare, cu luarea în calcul, la stabilirea stagiului de cotizare a perioadelor 30.10.1975-26.11.1976 si 18.03.1977-01.12.1983, cât s-a aflat în întrerupere de activitate pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 7 ani.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Cad eclarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat că, potrivit art.129 din Codul Muncii anterior, perioadele la care se referă acțiunea reclamantei nu sunt contributive deoarece reclamanta nu a avut calitatea de salariat nefiind achitate contribuțiile sociale.
S-a susținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă chiar cu luarea în considerare a acestor perioade.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând dispozițiile art.9 lit. k din Legea nr.1/1970, art.35 din Legea nr.76/2000, art.61din OUG nr.148/2005, art.3 alin.1, 9 și art.20 din Legea nr.3/1977.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă conform art.41 din Legea nr.19/2000, reclamanta trebuia să îndeplinească cumulativ condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare în sistemul public.
În raport de data nașterii reclamantei (02.06.1951), anexa nr.9 din Ordinul nr.340/2001 (Normele de aplicare a Legii nr.19/2000) stabilește un stagiu complet de cotizare de 27 de ani și 6 luni.
În prezent, reclamanta este beneficiara unei pensii de invaliditate acordată prin decizia nr.- din 19.07.2005 (5 fond), care a stabilit că la momentul respectiv reclamanta a realizat un stagiu de cotizare de 18 ani 4 luni și 21 zile.
Nefiind contestată, această decizie are caracter definitiv în ceea ce privește elementele asupra cărora a statuat, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție existența stagiului de cotizare realizat anterior și considerarea ca perioada contributivă a intervalelor de timp în care reclamanta s-a aflat în întrerupere de activitate pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 7 ani.
Un alt argument care justifică respingerea acțiunii derivă din dispozițiile legale referitoare la stagiul de cotizare și vechimea în muncă.
În acest context, Curtea observă că atât reclamanta, cât și prima instanță au apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr.76/2000 (probabil Legea nr.76/2002 întrucât actul normativ din 2000 este legea bugetului de stat, pe anul 2000); art.9 lit. k din Legea nr.1/1970 (probabil art.9 alin.2 din același act normativ deoarece art.9 lit. k tratează o ipoteză străină de fondul litigiului); art.61 alin.4 din OUG nr.148/2005 și art.3 alin.1, 9 și 20 din Legea nr.3/1977.
În mod evident, actele normative din 2002 și 2005 nu sunt aplicabile în cauză, neputând retroactiva conform principiului constituțional.
În privința art.9 alin.2 din Legea nr.1/1970, Curtea observă că efectul considerării ca vechime neîntreruptă în aceeași unitate a perioadei în care salariata și-a încetat activitatea pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 7 ani, este, potrivit art.12 alin.3 din Legea nr.1/1970, acordarea unui spor salarial, nicidecum cel pretins de reclamantă.
Sub acest aspect, Curtea constată că art.3 alin.1 din Legea nr.3/1977 condiționează dreptul la pensie și de plata contribuțiilor legale la fondul de asigurări sociale de stat, iar art.9 alin.1 echivalează vechimea în muncă cu timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.
În speță, reclamanta nici nu a fost încadrată în muncă în perioada 30.10.1975-26.11.1976 și 18.03.1977-01.12.1983, aflându-se în întrerupere de activitate și nici nu a plătit contribuții de asigurări sociale,ceea ce și din perspectiva legislației anterioare nu îi creează dreptul la pensie pentru limită de vârstă.
Este de reținut în acest context că noțiunea de vechime neîntreruptă în aceeași unitate este diferită de cea de vechime în muncă, aceasta din urmă fiind cea în funcție de care se verifică îndeplinirea condițiilor de pensionare.
De asemenea, acest argument este susținut și de art.20 din Legea nr.3/1977 care enumeră limitativ situațiile în care și alte perioade sunt asimilate vechimii în muncă, între aceasta fiind de remarcat alin.6 care prevede că "perioada în care o femeie a fost încadrată cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 6 ani, se socotește ca timp integral", ceea ce per a contrario exclude ipoteza invocată de reclamantă.
În fine, cadrul normativ este completat de dispozițiile Legii nr.19/2000 care prin art.8 alin.1 definește stagiul de cotizare ca perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public, ceea ce semnifică neluarea în considerare a perioadelor necontributive.
Singura excepție de la principiul enunțat anterior este instituită de art.38 alin.1 din Legea nr.- care reglementează trei situații în acest sens, în care însă reclamanta nu se încadrează.
Prin urmare, perioadele 30.10.1975-26.11.1976 și 18.03.1977- 01.12.1983 nu reprezintă stagii de cotizare astfel încât reclamanta nu îndeplinește condiția unui stagiu de cotizare de 27 de ani 6 luni, neputând beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va admite recursul în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va modifica hotărârea în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 2365 din 11.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
Red.//3 ex./13.03.2009
Președinte:Dana Cristina GârbovanJudecători:Dana Cristina Gârbovan, Laura Dima, Sergiu
