Recalculare pensii. Decizia 5648/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4461/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5648/
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2132 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/203/14.10.2009 atașată la fila 11 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 2132 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, dispunându-se obligarea pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 2249/17.11.2008 emisă de SC SA.
Totodată, pârâta a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, se impune respingerea acțiunii, întrucât trebuie să se țină seama de prevederile cuprinse la punctul VI din Anexa la OUG nr. 4/2005;
- aceste dispoziții sunt în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernată de OUG nr. 4/2005 realizându-se cu respectarea normelor cuprinse în Legea nr. 19/2000, urmând a fi avute în vedere sub acest aspect, printre altele, și dispozițiile art. 164 din această lege;
- din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale trebuie valorificate pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanente, care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare;
- veniturile suplimentare obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea anumitor indicatori, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii;
- sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară;
- această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974, precum și din cele ale Decretului nr. 92/1976 coroborate cu cele ale Ordinului nr. 136/1976;
- din interpretarea acestor prevederi legale reiese că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000;
- legiuitorul a înțeles să excludă printr-un text expres anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, astfel că orice interpretări extensive ale acestui text nu sunt permise;
- hotărârile judecătorești pronunțate în spețe similare, prin care s-au admis acțiuni precum cea a reclamantului, nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul românesc de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, aspect reliefat și în literatura de specialitate.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în adeverința menționată în dispozitivul sentinței atacate se evidențiază faptul că pentru veniturile încasate de intimatul-reclamant în intervalul de timp în care a fost încadrat în muncă la SC SA (venituri care nu au fost luate în considerare cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale acestuia) s-au reținut și virat la stat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare pentru întreaga perioadă lucrată.
Or, în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a concluzionat că neluarea lor în calcul cu prilejul stabilirii pensiei intimatului-persoană fizică ar însemna să se contravină principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Susținerile recurentei în sensul că respectivele venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu au avut caracter permanent sunt contrazise de faptul că pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, ceea ce demonstrează că angajatorul a plătit drepturile respective din fondul de salarii. O asemenea împrejurare conduce la concluzia că sumele de bani în discuție au făcut parte din baza de calcul a pensiei și au avut caracter permanent, așa încât, date fiind și disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000, ele trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei cuvenite intimatului-persoană fizică.
Ceea ce trebuie subliniat în prezenta cauză este faptul că, în realitate, veniturile menționate în adeverință au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic). De aici concluzia ca fac parte din categoria celor cu caracter permanent.
Toate cele ce preced demonstrează faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, în speță este vorba despre venituri salariale (sporuri, adaosuri) cu caracter permanent, așa încât sunt aplicabile prevederile punctului V din aceeași anexă, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2132 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./23.10.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
