Recalculare pensii. Decizia 5647/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4492/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5647/
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3266 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.32636/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 13.10.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3266/21.04.2009 pronunțată în dosarul nr.32636/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantei, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr.3906/14.05.2008 emisă de SA; a obligat intimata să plătească reclamantei diferențele dintre pensia cuvenită și cea încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu a luat în considerare veniturile reclamantei obținute sub formă de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.3906/14.05.2008 emisă de SA.
S-a statuat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente.
Astfel, etribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, s-au apreciat incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către prima instanță că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele ce decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este constituită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art.89 al.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.3906/14.05.2008 emisă de SA. Prin nevalorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.3906/14.05.2008 emisă de SA, intimata a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu ce se impunea a fir reparat, astfel că instanța de fond a apreciat ca fiind fondat acest capăt de cerere și a obligat intimata la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6,7 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut; că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept și că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că, prin cererea de chemare în judecată contestatoarea nu a precizat de la ce dată solicită recalcularea drepturilor de pensie, iar instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 01.12.2005 și la plata diferențelor dintre pensia încasată și pensia ce i se cuvenea, fără ca aceasta să fi cerut prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, se invocă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au formulat convingerea instanței și că raportând considerentele sentinței atacate la prevederile actelor normative în vigoare pentru perioada menționată în adeverințele impuse a fi avute în vedere la recalculare, se impune a se constata că acestea nu îndeplinesc condițiile de fond prevăzute de pct.VI Anexa OUG nr.4/2005, în sensul că din cuprinsul adeverințelor nu reiese temeiul legal și denumirea sporului în baza căruia au fost acordate, conform pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005. Se menționează că aceste venituri din adeverințe nu reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform prevederilor art.62 raportat la art.65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fondul stabilit prin planul unic național de dezvoltare economico-socială.
Nu trebuie neglijat, în susținerea recurentei, că potrivit prevederilor art.2 din Decretul nr.386/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat sau drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De asemenea, din dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, a acestuia, rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Or, această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005 anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
Așadar, pretinde recurenta, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în formă de premii nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, se arată că prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturilor realizate în acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de muncă, conform actelor normative în vigoare pentru perioadele menționate în adeverințe și că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară conform art.65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art.71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Potrivit art.164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prevederile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucru în acord global, stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentarea, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz retribuția diminuându-se), astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus și nu și pentru sumele prevăzute în adeverință.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă, întrucât prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de părți și în privința obiectului litigiului, s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție. Ori, în speță solicitându-se recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr.3906/14.05.2008 emisă de SA, evident că această recalculare se impunea a se realiza începând cu data de 01.09.2005, raportat la dispozițiile HG nr.733/2005, neputându-se susține să stabilind data la care operează recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, tribunalul ar fi statuat extra petita.
Dimpotrivă, se impune a se avea în vedere că în speță contestatorului i s-au deschis drepturile de pensie la data de 01.08.2000, conform deciziei de pensionare nr.-.
Prin urmare, contestatorul este beneficiarul procesului de recalculare al pensiilor, reglementat de OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, în raport de dispozițiile HG nr.733/2005.
În consecință, realizând o corectă aplicare a dispozițiilor actelor normative sus citate, corect a dispus prima instanță ca recalcularea drepturilor de pensie să se realizeze începând cu data de 01.09.2005, fără a fi acordat ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea în fundamentarea soluției pronunțate, a enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, sens în care evident nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept incidente în cauză. Se va avea în vedere astfel că, în condițiile în care din conținutul adeverinței nr.3906/14.05.2008 emisă de SA rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Referitor la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare în prezent și nu mai pot produce consecințe juridice.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravin actului normativ general, Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității.
Prin Decizia Curții Constituționale invocată în cauză, Decizia nr.736/24.10.2006, s-a respins într-adevăr excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa OUG nr.4/2005.
S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
Prima instanță s-a conformat celor susținute în Decizia Curții Constituționale, exprimând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei, la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție la asigurări sociale corespunzătoare.
Pentru acest motiv, nu pot fi reținute apărările recurentei în sensul că la stabilirea pensiei s-ar avea doar sporurile cu caracter permanent avute în vedere de Legea nr.49/1992 și OUG nr.4/2005, întrucât, așa cum s-a mai arătat, au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, respectiv art.2 din Legea nr.19/2000. Ori, aceste dispoziții dispun că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Ori, în speță, evident că au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte,nu s-ar avea în vedere scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea sa, iar pe de altă parte s-ar realiza o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Astfel, ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă din acestea unele sunt venituri nepermanente.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
Adeverința nr.3906/14.05.2008 emisă de SA întrunește standardele impuse de cap.VI din Anexa OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corect a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiilor (beneficiarul acestor sporuri), perioada acordată, aspectul achitării contribuțiilor de asigurări sociale conform prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Lipsa temeiului legal al acordării sporurilor din conținutul adeverinței sus citate nu afectează valabilitatea sa; de altfel, dispozițiile normative enunțate de OUG nr.4/2005 - cap.VI, nu prevăd nicio sancțiune pentru neindicarea temeiului legal al acordării sporurilor, sens în care, raportat la considerentele expuse, corect a valorificat prima instanță sporurile atestate de adeverințele anexate cauzei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă,va respinge recursul ca nefondat, constatând că prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de către părți și totodată în limitele pretențiilor deduse judecății, a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea și a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3266 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.32636/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.10.2009
Jud.fond:; Al.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
