Recalculare pensii. Decizia 5868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4287/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5868/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.701 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 15.10.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.701/03.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale respins ca nefondată excepția tardivității contestației invocată de intimată; a admis contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T și a obligat intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat intimata la plata către contestator a diferenței dintre pensia primită și cea cuvenită.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, examinând cu prioritate excepția tardivității contestației în raport de prevederile art.137 alin.2 Cod pr.civilă, a constatat că aceasta este nefondată întrucât obiectul contestației îl constituie obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare, în temeiul OUG nr.4/2005, nefiind aplicabile prevederile art.87 din Legea nr.19/2000 și, prin urmare, s-a dispus respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat întemeiată contestația pentru următoarele considerente:
Contestatorul a fost pensionat la limită de vârstă conform deciziei nr.-/03.09.1994 emisă de Casa Județeană de Pensii T, drepturile acestuia fiind stabilite în temeiul legii nr.3/1977, în vigoare la acea dată.
Prin decizie s-a stabilit în cazul contestatorului o vechime în grupa I de muncă de 32 ani, 6 luni și 1 zi, în grupa a II-a de muncă 1 an, 6 luni și 4 zile, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și în raport de aceste criterii.
Fiind o pensie stabilită sub imperiul Legii nr.3/1977, drepturile de pensie se recalculează potrivit art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. În cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 20 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40/22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008, a admis că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.89 din Legea nr.19/2000, tribunalul a admis contestația și a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia primită și cea cuvenită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii T, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că în mod greșit a soluționat prima instanță excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată, pe considerentul că intimatul-contestator nu ar fi contestat decizia de recalculare, întrucât prin cererea formulată urmărește aceeași finalitate, respectiv recalcularea pensiei în baza OUG nr.4/2005 care s-a realizat prin Decizia nr.-/31.08.2005.
Apreciază recurenta că prima instanță ar fi nesocotit că a respectat la recalculare întocmai prevederile HG nr.1550/2004 și ale OUG nr.4/2005. Mai arată recurenta că raportat la prevederile art.8 din Legea nr.3/1977, incidente la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului, vechimea cerută pentru deschiderea dreptului la pensie era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și nicidecum 20 de ani, cum a reținut prima instanță.
Nu trebuie neglijat totodată că activitatea desfășurată de intimatul-reclamant în grupa I de muncă l-a ajutat la deschiderea dreptului de pensie în sensul reducerii vârstei de pensionare și de a beneficia la stabilirea cuantumului pensiei de prevederile prevăzute de art.11 din Legea nr.3/1977.
În susținerea recursului său, recurenta invocă și depune Normele tehnice de aplicare a prevederilor HG nr.1550/2004. Se consideră totodată neîntemeiată solicitarea intimatului-reclamant de a i se emite o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform OUG nr.4/2005. Aceasta întrucât această obligație revine recurentei, doar în situația în care pensionarul depune la Casa de pensii acte noi, din care să rezulte stagii de cotizare sau sporuri având caracter permanent ce nu au fost depuse și deci nu au fost utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie sau ca efect al apariției unor acte normative în materia asigurărilor sociale, situații ce nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Se invocă totodată și conținutul Deciziei nr.1888/30 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr.4912/2006, decizie ce statuează că în conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977, vechimea în muncă este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și faptul că art.14 din Legea nr.3/1977 se referă la beneficiarul sporului pentru vechimea în muncă și la reducerea vârstei de pensionare și nu reprezintă o excepție de la prevederile art.8 din aceeași lege. Raportat și la conținutul acestei decizii stagiul complet de cotizare la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului este de 30 de ani.
Alăturate cererii de recurs și în susținerea ei s-au anexat punctul de vedere al Casei Județene de Pensii T privitor la aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004, Normele tehnice date în aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004, Decizia nr.1888/30 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Prima instanță corect a respins excepția tardivității formulării contestației, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, obligația de a face, respectiv de emitere a unei decizii de recalculare în baza OUG nr.4/2005, nefiind incidente prevederile art.87 din Legea nr.19/2000, chiar dacă intimatul urmărește aceeași finalitate ca și cea realizată prin Decizia nr.-/31.08.2005, respectiv recalcularea drepturilor de pensie. Această recalculare se solicită ca efect al deciziei în interesul legii nr.40/22.03.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește durata stagiului de cotizare pentru persoanele ce au prestat activitate în grupa I de muncă, ce nu exista la momentul pronunțării deciziei de recalculare.
Drept urmare, ulterior pronunțării deciziei în interesul legii, evident că beneficiarul unei astfel de decizii, poate solicita recalcularea drepturilor de pensie, ceea ce de fapt a și realizat contestatorul prin acțiunea promovată în prezenta cauză.
Se va avea în vedere că prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1și 2 din Legea nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 26.03.1999,având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 32 ani, 6 luni și 1 zi, în grupa a II-a de muncă 1 an, 6 luni și 4 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu 30 de ani individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 32 ani, 6 luni și 1 zi, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat astfel la conținutul în date al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977, prevăd doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Conținutul aceleiași decizii fac irelevante și apărările referitoare la Normele tehnice de aplicare a prevederilor HG nr.1550/2004, norme tehnice ce prevăd un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în cazul contestatorului, întrucât aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004, trebuie să se realizeze în deplin acord cu cele menționate în decizia în interesul legii.
Decizia în interesul legii nr.40/22.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe pentru considerentele expuse, comparativ cu Decizia nr.1888/30 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal invocată de recurentă, ce reprezintă o decizie de speță neobligatorie, dat fiind faptul că precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Recalcularea pensiei nu se poate solicita doar în cazul unor erori de calcul, prin nevalorificarea de stagii de cotizare, sporuri permanente, ci și prin apariția unor acte normative ce modifică esențial legislația asigurărilor sociale după cum susține însăși recurenta. Ori, în speță, deși nu a intervenit un act normativ în materia asigurărilor sociale, s-a pronunțat decizia în interesul legii sus menționată, obligatorie pentru instanțe, care este lege pentru acestea, producând aceleași efecte ca și în cazul apariției unui nou act normativ.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.701 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
