Recalculare pensii. Decizia 6298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4457/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6298/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3530 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27386/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - obligația de a face,recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 05.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.3530 din 28.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a fost anulată decizia nr.- emisă în 12.06.2008 de intimată; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă ce i se cuvine reclamantei, retroactiv, cu începere de la data de 01.10.2006 pe baza unei vârste standard de pensionare de 57 de ani și 11 luni, redusă la 56 de ani și 11 luni, în baza art.482din Legea nr.19/2000 și a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și 11 luni; a fost obligată intimata să plătească reclamantei diferențele dintre pensia pentru limită de vârstă și pensia anticipată pe perioada 01.10.2006-01.10.2007; a fost obligată intimata să plătească reclamantei suma de 10.500 lei daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din înscrisul de la fila 8 rezultă că prin decizia nr.- emisă în 12.06.2008, intimata a transformat pensia anticipată parțială a reclamantei în pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.10.2007, deși cererea era depusă din data de 20.10.2006.
Potrivit Anexei 3 a Legii nr.19/2000, la data depunerii cererii de pensionare respectiv octombrie 2006, vârsta standard era de 57 de ani și 11 luni, iar stagiul complet de cotizare era de 25 de ani și 11 luni.
Din înscrisurile de la filele 11-13 rezultă că reclamanta a născut 3 copii, motiv pentru care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 1 an, potrivit dispozițiilor art. 482lit. a) din Legea nr.19/2000.
Cum la data de 01.10.2006 reclamanta îndeplinea atât condiția de vârstă cât și ce de stagiu, iar cererea de pensionare a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată, rezultă că pensia pentru limită de vârstă trebuia stabilită cu începere din data de 10.10.2006 potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr.19/2000.
Constatând că decizia atacată este nelegală, instanța în baza art. 87 din Legea nr.19/2000, urmează aoa nula, iar în baza art. 98 din același act normativ, urmează a obliga intimata la emiterea unei noi decizii, prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă ce i se cuvine reclamantei, retroactiv, cu începere de la data de 01.10.2006, pe baza unei vârâte standard de pensionare de 57 de ani și 11 luni, redusă la 56 de ani și 11 luni, în baza art.482din Legea nr.19/2000 și a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și 11 luni.
Prin urmare Tribunalul a obligat intimata să plătească reclamantei diferențele dintre pensia pentru limită de vârstă și pensia anticipată cuvenite pe perioada 01.10.2006-01.10.2007.
De asemenea a fost obligată intimata să plătească reclamantei suma de 10.500 lei, daune materiale, având în vedere că pe perioada 01.10.2006-12.06.2008, reclamanta beneficia de pensie anticipată parțială, astfel încât nu se putea angaja cu contract individual de muncă, potrivit art.92 alin. (1) lit. b), din Legea nr.1/2000, iar suma reprezintă salariul minim pe economie de 500 lei lunar pe care reclamanta l-ar fi putu obține în perioada de mai sus, dacă ar fi avut pensie pentru limită de pensie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, intimata-recurentă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, prin care în temeiul art. 304 pct.4),7),8) și 9) și art. 3041proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate.
În motivarea în fapt a recursului se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece potrivit art.261 pct. 5) proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de pensie de limită de vârstă începând cu data de 01.10.2006 pe baza unei vârste standard de pensionare de 57 de ani și 11 luni redusă la 56 de ani și 11 luni și a unui stagiu de cotizare de 25 de ani și 11 luni, iar acesta după intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007 și a Ordinului nr.680 din 01 august 2007 care a intrat în vigoare la data de 22.08.2007, contestatoarea nu a depus nici o cerere prin care să solicite trecerea la pensie de limită de vârstă în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus.
O a doua critică se referă la obligarea sa la plata sumei de 10.500 lei cu titlul de daune materiale în temeiul art. 998-999 civ. iar potrivi dispozițiilor art.261 pct. 5) proc. civ. hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Recurenta susține de asemenea că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ anumite condiții, și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, iar în cauzele referitoare la angajarea răspunderii civile delictuale sarcina probei revenea contestatoarei.
Prin urmare, susține recurenta că pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost analizată existența acestor condiții, și nici nu a fost analizată întrunirea lor în mod cumulativ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că sentința recurată este temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu conform art. 3041proc. civ. Curtea constată că recursul este fondata, iar sentința va fi modificată în parte, în sensul că va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la daune materiale în cuantum de10.500 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței pentru motivele ce se vor arăta.
Cu privire la prima critică a trecerii de la pensia parțială la pensia pentru vechime integrală și limită de vârstă, Curtea consideră această critică neîntemeiată deoarece este vorba despre aplicarea dispozițiilor legale privind reducerea vârstei de pensionare, reducere ce i se cuvenea aplicată și intimatei conform Anexei 3 la Legea nr.19/2000n privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Cu privire la cea de-a doua critică privind obligarea recurentei la suma de 10.500 lei reprezentând daune materiale, Curtea constată că Tribunalul a stabilit în mod greșit starea de fapt și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, hotărârea instanței de fond nu se întemeiază pe nici un probatoriu din care să rezulte culpa intimatei-recurente, rezumându-se să reia în motivarea hotărârii argumentele indicate în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond nu face decât să analizeze un caz ipotetic în care intimata-contestatore s-ar fi angajat cu contract individual de muncă și pensia i-ar fi fost suspendată conform art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr.19/2000.
Curtea reține că nu se pot acorda de două ori despăgubiri pentru aceeași faptă culpabilă, respectiv neacordarea pensiei integrale de la data îndeplinirii condițiilor, și anume la data de 01.10.2006, precum și acordarea de daune materiale pentru aceeași perioadă.
Susținerea instanței de fond că dacă legea nu o împiedica pe intimata-contestatoarea aceasta se angaja cu contract individual de muncă, iar prin nesoluționarea cererii cu acea dată este vinovată intimata-recurentă CASA DE PENSII A MUNICPIULU nu se sprijină pe nici un mijloc de probă, fiind simple alegații ale instanței, lucru care nu duce automat la angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei-recurente.
Tribunalul a preluat pur și simplu motivarea cererii de chemare în judecată a contestatoarei prin care a solicitat suma de 10.500 lei ca urmare a faptului că nu s-ar fi putu angaja deoarece beneficia de pensie anticipată parțială iar aceasta în cazul unei angajări ar fi fost suspendată și astfel nu mai avea mijloace de existență.
Or, Curtea reține din probele aflate la dosar că pensia anticipată parțială nu era o obligația pe care ia impus-o Casa de Pensii, ci un drept pe care aceasta l-a exercitat începând cu anul 2003, iar interdicția legată de încheierea unui contract individual de muncă are drept sancțiune suspendarea pensiei anticipate parțiale, lucru pe care acesta nu l-a dovedit, adică faptul că a avut un contract individual de muncă și că pensia ia fost suspendată pentru că recurenta nu ar fi stabilit pensia începând cu data de 01.10.2006, ci cu 01.10.2007.
Chiar dacă am admite că lucrurile s-ar fi petrecut, ipotetic așa cum susține contestatoarea care sa temut să se angajeze deoarece pensia i-ar fi fost suspendată.
Pentru activitatea desfășurată obținea un salariu și ulterior așa cum instanța a stabilit drepturile pentru pensie integrală i-ar fi fost acordate începând cu data de 01.10.2006.
Prin urmarea, din toate susținerile acesteia și din așa zisa motivare a instanței de fond nu rezultă îndeplinirea condițiilor pentru a opera răspunderea civilă delictuală potrivit art. 998-999 civ. astfel că nu poate fi obligată intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B la plata de despăgubiri materiale, și pentru faptul că nu se pot obține pentru aceeași perioadă de două ori același tip de despăgubiri materiale.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) proc. civ. urmează să admită recursul să modifice în parte sentința atacată și să dispună respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea intimatei la daune materiale în cuantum de 10.500 lei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3530 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27386/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la daune materiale în cuantum de 10.500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./7.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
