Recalculare pensii. Decizia 6438/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4772/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6438/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3664 din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33938/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 01.09.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar fotocopia cărții de identitate a intimatei în dovedirea schimbării domiciliului acesteia.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3664 din data de 05.05.2009, pronunțată în dosarul nr.33938/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.1590 din 04.09.2008 emisă de SA și adeverința nr.283 din 10.09.2008 emisă de SC""SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, diferențele dintre pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată, precum și la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâta nu a luat in considerare veniturile reclamantei obținute sub forma de sporuri si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr.1590/04.09.2008 emisă de SA și adeverința nr.283/10.09.2008 emisă de SC SA.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. A mai reținut Tribunalul că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 2 lit. e) și art. 78 din Legea nr. 19/2000.
În plus, s-a reținut că, prin dispozițiile art. 4 alin. 2 și 3 din nr.OUG 4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 nr.OUG 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu conform legislației anterioare.
Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a nr.OUG 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverințele din cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
A mai stabilit prima instanță că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului " ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
În concluzie, s-a stabilit că, prin nevalorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.1590/04.09.2008 emisă de SA și adeverința nr.283/10.09.2008 emisă de SC SA, intimata a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie in cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata către reclamanta a diferențelor dintre pensia cuvenita și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi, urmând a fi admis ca atare.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, că acordul global nu reprezintă un spor, ci o forma de remunerare in funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația anterioară, respectiv art.12 din Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Veniturile obținute în acord nu au fost reglementate ca sporuri, nu se înscriau în carnetul de muncă i, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 din Legea nr.19/2000, modificată și completată.
În conformitate cu art.164 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, la determinarea punctajelor anuale, pana la intrarea in vigoarea a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de muncă, sporul de vechime precum și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (Legea nr.3/1977).
Recurenta a făcut trimitere și la dispozițiile art. 4 alin. 2 din nr.OUG 4/2005, precum și la pct. VI al anexei aceluiași act normativ.
Referitor la dispoziția instanței de fond privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată întrucât cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale in legătura cu litigiile având ca obiect drepturi sau obligații de asigurări sociale sunt scutite de orice fel de taxa de timbru, conform art. 159 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat intimata să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.1590 din 04.09.2008 emisă de SA și adeverința nr.283 din 10.09.2008 emisă de SC""SA (filele 10-24 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverințele menționate atestă realizarea de către intimata reclamantă, în perioadele 1967-1983 și 1985-1997, unor venituri suplimentare - acord, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul adeverințelor emise de foștii angajatori.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de asigurat trebuie să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale, conform art. 78 din Legea nr. 19/2000, constituind baza de calcul a pensiei, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele la care asiguratul și-a desfășurat activitatea, fără a prezenta relevanță dacă acestea au avut sau nu caracter permanent.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității, obligativității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
Totodată, Curtea constată că nici scutirea de taxă de timbru a cererilor privind drepturile de asigurări sociale nu poate justifica respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocatului, suportate de reclamantă, câtă vreme instanța de fond în mod corect a reținut culpa procesuală a pârâtei.
Prin urmare, se reține că nu se regăsesc în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constată că, în cauză, nu subzistă nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) și 155 lit. a), e) și f) din Legea nr. 19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele fiind competente a soluționa în primă instanță, între altele, litigiile privind: modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Așadar, nu se poate considera că operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat constituie încălcări ale atribuțiilor constituțional recunoscute instanțelor judecătorești, incursiuni în domeniul altor puteri în stat, cu încălcarea ordinii constituționale și a interesului public, astfel cum a susținut recurenta.
În plus, recurenta nici nu a indicat modalitatea concretă în care a fost săvârșit excesul de putere al primei instanțe, respectiv actul îndeplinit de Tribunal pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl putea îndeplini.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței seria - nr. 12/6.10.2009 (fila 11 din dosarul instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, cu sediul în B, Calea nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.3664 din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33938/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, cu domiciliul în B,-,. 27,. 1,. 10,. 40, sector 2.
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. /tehnored.
4 ex./10.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
