Recalculare pensii. Decizia 6503/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4707/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6503/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.557/F din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1244/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 01.09.2009, precum și faptul că atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii I cât și intimatul reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5574/F/02.06.2009, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea veniturilor reprezentând remunerația pentru orele de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru, menționate în adeverințele nr.1164/04.10.2007 și adeverința nr.5349/06.11.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
eclamantul este beneficiarul unei pensii calculată în baza Legii 3/1997.
Prin decizia nr. 75851 din 14.03.2007 emisă de pârâtă drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate.
S-a statuat că potrivit Anexei 1 cap.V din OUG nr.4/2005:, cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale sunt: sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I); sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă. Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.49/1992."
Contestația formulată de reclamant față de modul de recalculare a drepturilor sale de pensionare, se întemeiază pe următoarele considerente:
Potrivit cap.V al Anexei nr.1 din OUG nr.4/2005 rezultă că au caracter permanent și alte sporuri prevăzute ca atare în contractele colective sau individuale de muncă.
Ori potrivit adeverințelor nr.1164/04.10.2007 și nr.5349/06.11.2006 emise de Sucursala CFR Marfă C - de Exploatare Marfă F, sporurile cuvenite pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de sărbători legale și zilele declarate nelucrătoare au caracter permanent fiind prevăzute ca atare în art.27 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Mai mult, se specifică în același înscris că pentru aceste ore unitatea angajatoare a plătit contribuția de asigurări sociale.
În atare situație, pentru o corectă și justă aplicare a dispozițiilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5 și art.162 alin.2 din Legea nr.19/2000, a conchis tribunalul, la recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia să ia în calcul și veniturile cuprinse în adeverința reclamantului.
Mai mult decât atât, raportat la dispozițiile art.164 alin.3 și 4 din Legea nr.19/2000 chiar dacă nu au fost înscrise distinct în carnetul de muncă aceste mențiuni în condițiile în care pentru acestea s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, ele trebuiau luate în considerare pentru că, în caz contrar, se ajunge la situația încălcării dispozițiilor art.2 lit. din Legea nr.19/2000, principiul contributivității.
Așa fiind, pentru aceste considerente prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului, pe care a admis-o și pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea veniturilor reprezentând remunerația pentru orele de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru, menționate în adeverințele nr.1164/ 04.10.2007 și nr. 5349/06.11.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că, prin motivele invocate prin cererea de chemare în judecată în fapt se contestă Decizia nr.75851/14.03.2007, sens în care în baza art.87 din Legea nr.19/2000 se invocă prioritar excepția tardivității contestației.
Pe fondul dreptului dedus judecății, arată recurenta, că prevederile nr.OUG4/2005 și Anexa nr.1 la cap.V specifică clar sporurile cu caracter permanent, care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Sumele corespunzătoare orelor sau timpului de muncă suplimentar, peste durata normală a timpului de lucru, nu au avut un caracter permanent în accepțiunea nr.OUG4/2005, nu au fost cuprinse în conținutul acestui act normativ și în consecință nu pot fi luate în considerare în procesul de recalculare a pensiei.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Excepția tardivității invocate în cauză și în calea de atac, prin motivele de recurs formulate este neîntemeiată întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu este reprezentat de o contestație împotriva deciziei de stabilire a drepturilor de pensie ale contestatorului, ci o obligație de a face, întemeiată pe dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora atât beneficiarul drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I, pot să solicite revizuirea, recalcularea drepturilor de pensie, în baza unor noi elemente ce trebuie avute în vedere la modalitatea de calcul a pensiei.
Cum în speța dedusă judecății există astfel de elemente noi atestate de conținutul adeverinței nr.1164/4.10.2007 și nr.5346/6.11.2006 emise de Sucursala de Marfă C, respectiv ore de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru, evident că beneficiarul dreptului la pensie era îndreptățit să solicite recalcularea drepturilor de pensie în raport de aceste venituri.
Susținerile recurentei în sensul că veniturile reprezentând ore suplimentare, prestate peste durata normală a timpului de muncă nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum legal a reținut prima instanță aceste venituri trebuie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece aceste venituri suplimentare au determinat o sporire a drepturilor sale bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Ori, în speță, evident că au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar avea în vedere scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea sa, iar pe de altă parte, s-ar realiza o discriminare între persoane ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către angajat.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.557/F din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1244/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
