Recalculare pensii. Decizia 6565/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4763/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6565
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4472 din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă,având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/29.09.2009, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare la data de 06.10.2009, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă, prin avocat solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă în determinarea punctajului mediu anual, Casa de Pensii a Municipiului B trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani, întrucât intimata reclamantă a desfășurat activități în grupa I de muncă timp de 20 ani 5 luni și 13 zile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4472/26.05.2009, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei au fost stabilite prin decizia nr. -/10.11.1999, începând cu data de 31.12.1999. Prin decizia nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite acesteia, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în aplicarea noii legi a pensiilor, "stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Ori, din mențiunile de la pozițiile 31 și 63 din carnetul de muncă al reclamantei a rezultat că aceasta a desfășurat activitate timp de peste 20 de ani la Întreprinderea (în prezent SC SA), loc de muncă încadrat în grupa I de muncă în proporție de 100%, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, HG nr. 481/1990 și HG nr. 406/1991.
Analizând legislația, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 1 din HG nr. 406/1991 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din Combinatul de Copșa, Întreprinderea de și Întreprinderea de B ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă în vederea pensionării. Pentru condițiile de pensionare, legiuitorul a făcut aplicarea prevederilor HG nr. 478/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din Întreprinderea B și Întreprinderea de Produse Electrotehnice (Fabrica de ) B ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă în vederea pensionării.
Astfel, potrivit art.4 din HG nr.478/1990, personalul din întreprinderea "" B cuprins în grupele I și a Il-a de muncă poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Tribunalul a considerat că dispozițiile acestor hotărâri de Guvern nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977 potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 52 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Întrucât luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare mai redus determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 01.07.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16.07.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii formulată de.
Susține recurenta că intimata reclamantă a fost pensionată în baza art. 8 alin. 2 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, ceea ce a presupus o vechime în muncă a femeilor de 25 de ani și împlinirea vârstei de 55 de ani. Așadar, reclamanta a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare, datorită condițiilor din grupa I de muncă, și nu de reducerea stagiului complet de cotizare prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ca o condiție obligatorie. În acest sens, consideră recurenta pârâtă, au fost interpretate greșit prevederile legale referitoare la stagiul complet de cotizare.
La data de 01.07.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauza si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică in cererea de recurs textele de lege pe care consideră ca instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatei-reclamante.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatei-reclamante au fost deschise la 31.12.1999, fiind emisă decizia nr.-/10.11.1999, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Sectorului 2 B - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 32 de ani 10 luni și 13 zile, întregită la 33 de ani, din care 20 de ani, 5 luni și 13 de zile de activitate în grupa I de muncă, precum și 1 an și 11 luni în grupa a II-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatei reclamante au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.-/30.11.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977 pentru femei.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatei-reclamante s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatei trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani (sau 25 de ani pentru femei) la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 57 de ani la 50 de ani, în cazul femeilor.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatei-reclamante îi permitea acesteia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și prin raportare la noua lege, punctajul anual al intimatei trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatei-reclamante și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.308/16.11.2009 eliberată de Cabinet de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4472 din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red./ tehn. / 16.12.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Adela Cosmina Bodea, Dragoș
