Recalculare pensii. Decizia 6611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5378/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6611/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 4709 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28989/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă personal și asistată de apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 09.09.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 30.10.2009, de către intimata-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimata-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Depune la dosar practică judiciară.
Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezilor existente la dosar.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4709 din data de 02.06.2009, pronunțată în dosarul 28989/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință, a obligat-o pe aceasta să recalculeze, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare, evidențiate în adeverințele nr. 892/15.04.2008 și nr. 849/14.04.2008, emise de - și în adeverințele nr.591/02.06.2008 și nr.592/02.06.2008, emise de -
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a stagiilor asimilate, reprezentate de perioada studiilor universitare și de perioada de invaliditate.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta și la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/26.02.2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârstă, s-a transformat pensia de invaliditate în pensie pentru limita de vârstă, drepturile inițiale fiind stabilite începând cu data de 01.01.2000.
Din actele depuse la dosar, reiese că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord global, venituri atestate de adeverința nr. 892/15.04.2008 și nr.849/14.04.2008, ambele emise de - și adeverințele nr.591/02.06.2008 și nr.592/02.06.2008, ambele emise de -
Astfel, prima instanță a apreciat că veniturile realizate în sistemul de retribuire înacord globalși alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește, prin art. 1 și art. 2, că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și alin. 3 din nr.OUG 4/2005, legiuitorul se abate de laprincipiul contributivității,pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează, în anexa 1 Ordonanței, că acestea nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru"Alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a nr.OUG 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că. în speță. au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele deretribuireîn acordși celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor, care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Or, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, instanța de fond a reținut că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuțiile de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 - data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet"(metoda de interpretare a analogiei, potrivit căreia, unde se aplică același raționament, se obține aceeași soluție).
Prima instanță a mai reținut că viziunile diferite asupra chestiunii în discuție, între casele de pensii și instanțele judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Astfel, pe de o parte, se afirmă în art. 2 al legii-cadru,principiul contributivitățiimai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează, fără nicio justificare rezonabilă, aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Totodată, instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că primează principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, se arată că veniturile obținute în sistemul de retribuire în acord global nu reprezintă un spor, ci formă de remunerare,în funcție de realizarea indicatorilor, ce era reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Recurenta susține că această diferență rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974, care definea retribuția tarifară, inclusiv în cazul în care forma de retribuire era în acord și enumera, totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce se puteau acorda pe lângă retribuția tarifară.
Precizează că veniturile obținute în acord nu au fost reglementate ca sporuri
Având în vedere dispozițiile Decretului nr. 92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire și completate, păstrare și evidență a carnetului de muncă, rezultă că veniturile realizate înacord globalnu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată.
Ori, această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, acesta înțelegând să excludă din baza de calcul a drepturilor de pensie, printr-un text de lege expres, respectiv punctul IV, din Anexa nr.OUG 4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, sporul de vechime, precum și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Recurenta mai arată că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005, art. 4 alin. 2 și anexa pct. IV, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite,
- recompensele cu caracter limitativ, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizații de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă,
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au un caracter permanent.
Recurenta consideră că este neîntemeiată dispoziția instanței de fond de a obliga la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum si toate actele procedurale în legătura cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligații de asigurări sociale sunt scutite de orice fel de taxa de timbru, conform dispozițiilor art. 159 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct. 4 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 9 - 11 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr. 19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art. 161 alin. 2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de foștii angajatori și anume, cu adeverințele nr. 892/15.04.2008 și nr. 849/14.04.2008, ambele eliberate de - și cu adeverințele nr. 591/02.06.2008 și nr. 592/02.06.2008, ambele eliberate de - (aflate la filele 16 - 18 și, respectiv, 10 - 13 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și a celor obținute cu titlu deprimeși desporuri(spor de vechime, spor de fidelitate și alte drepturi),venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor realizate cu titlu de venituri înacord global, prime și sporuri (spor de vechime, spor de fidelitate și alte drepturi).
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere și rincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea reține că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile recurentei-pârâte, astfel că le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă și apreciind asupra diligențelor depuse de apărătorul ales al intimatei-reclamante în prezentul recurs, în raport de complexitatea cauzei, va admite doar în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de aceasta.
Ca urmare, Curtea o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata cheltuileilor de judecată în cuantum de 1.000 lei (RON), reprezentând doar o parte dintre cheltuielile ce au fost avansate de intimata-reclamantă în prezentul recurs, respectiv, doar o parte din onorariul de avocat în cuantum total de 1.500 lei (RON), conform chitanțelor fiscale nr. 418/09.09.2009 și nr. 423/20.0.2009 (aflate la filele 14 și 15 din dosarul de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 4709 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28989/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 16.12.2009
Jud. fond:;
-
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
