Cerere recalculare pensie. Decizia 6612/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4935/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6612/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurentul-reclamant și de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, împotriva sentinței civile nr.380 din data de 20.01.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36553/3/AS/2007 - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 11.11.2009 și recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic d-nul, cu delegație aflată la fila 17 dosar recurs.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 12.11.2009 de către recurentul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, în dublu exemplar.
Recurentul-reclamant prin avocat, având cuvântul, arată că înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea pretențiilor formulate, cu precizarea că acestea au fost comunicate și părții recurente adverse, prin reprezentant.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată de către recurentul-reclamant, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților recurente prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, având cuvântul, arată că două sunt criticile care vizează hotărârea pronunțată de către instanța de fond.
Astfel, arată că primul motiv se referă la faptul că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici pe cele pentru care s-au înlăturat cerile părților, iar cel de-al doilea motiv se referă la faptul că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Singurul temei juridic pe care-și întemeiază instanța de fond soluția este Legea nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, nefăcând însă trimitere la niciun articol din acest act normativ.
Față de aceste considerente, față de cele pe larg dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, în principal, desființarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Referitor la recursul declarat de către recurentul-reclamant, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere faptul că daunele solicitate nu au fost dovedite.
Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, având în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără putință de tăgadă faptul că temeinicia pretențiilor solicitate.
În ce privește recursul declarat de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, recurentul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu ale unor prepuși nu-i pot fi imputate, astfel nu se poate vorbi de o interpretare greșită a actului normativ, cu atât mai mult cu cât brevetul nu a fost înaintat organelor competente, acesta aflându-se în materialitatea sa la recurentul-pârât.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursurile înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.07.2009, recurenții Ministerul Apărării Naționale și au criticat sentința civilă nr.380/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36553/3/AS/2007.
.-și criticile pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, recurentul Ministerul Apărării Naționale a susținut că sentința nu este corespunzător motivată, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății și aplicând eronat dispozițiile legale pe care le-a indicat doar într-o manieră generică.
Recurentul a criticat sentința mai sus individualizată prin prisma neacordării daunelor morale, fără a-și întemeiat în drept recursul.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Deși dispozitivul sentinței civile nr.380/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36553/3/AS/2007 creează impresia că litigiul dedus judecății a fost soluționat pe fond, această impresie rămâne doar o aparență neconfirmată.
Cu toate că sentința nu este lipsită de partea ce trebuie să conțină considerentele în baza cărora instanța și-a format convingerea reflectată în soluția pronunțată, această parte deosebit de importantă este redactată într-o manieră defectuoasă care nu permite Curții să deceleze suficiente elemente de fapt și de drept pe care să le supună controlului judiciar.
Astfel, nu rezultă care sunt temeiurile concrete care au condus la admiterea în parte a acțiunii, după cum nu este suficient explicat din ce cauză pretențiile recurentului-reclamant având ca obiect daune morale au fost apreciate ca neîntemeiate.
Referirea generică la dispozițiile Legii nr.19/2000 este vădit insuficientă, câtă vreme acest act normativ cuprinde un număr de 198 de articole și e puțin probabil ca toate aceste articole să aibă incidență în cauză.
Din considerentele sentinței nu rezultă care sunt argumentele pentru care apărările recurentului-pârât au fost înlăturate, or, nu trebuie neglijat faptul că dreptul la un proces echitabil impune ca instanța să se pronunțe asupra tuturor cererilor sau, după caz, apărărilor, pentru a garanta, de o manieră obiectivă, o judecată efectivă.
Din această perspectivă, maniera în care a înțeles instanța de fond să se conformeze acestei obligații, cu specială trimitere către magistratul redactor al considerentelor, este vădit necorespunzătoare, împiedicând instanța de control judiciar să analizeze justețea raționamentului juridic din pricina faptului că acesta nu este suficient expus în considerentele sentinței.
Referirea la raportul de expertiză efectuat în cauză este insuficientă, câtă vreme lipsește coroborarea acestei probe cu caracter tehnico-științific cu dispozițiile legale care să îi confere relevanță juridică.
Pentru a se asigura o judecată efectivă nu este de ajuns să se delibereze, iar rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută, ci este necesar ca întregul raționament care a stat la baza soluției să fie expus în materialitatea sa contextuală în cuprinsul sentinței. În caz contrar, având doar rezultatul, dar nu și elementele în legătură cu care s-a deliberat, atât părțile, cât și Curtea, nu au posibilitatea obiectivă de a-și face apărările în calea de atac, respectiv Curtea nu are ce să cenzureze întrucât nu i se înfățișează ce a avut în vedere instanța de fond la momentul deliberării.
Fără ca prin prezentele argumente Curtea să pledeze în favoarea criteriului cantitativ al motivării, în detrimentul calității acesteia, totuși trebuie subliniat că aspectele de fond este necesar să aibă la bază un minim de formă, respectiv soluția să cuprindă în partea destinată considerentelor, o minimă motivare concretă, iar nu generică, succintă, dar nu enumerativă.
Curtea cunoaște situația rolului aglomerat al Secției a VIII-a a Tribunalului București, însă această împrejurare incontestabilă nu poate să conducă la vătămarea părților în lipsa unei judecăți efective care impune aducerea la cunoștința acestora a motivelor avute în vedere la momentul deliberării și pronunțării sentinței.
Prin maniera în care judecătorul redactor al considerentelor a înțeles să motiveze sentința recurată au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.261 pct.5 Cod pr.civilă ce reglementează o chestiune de formă procedurală, respectiv conținutul hotărârii judecătorești.
Vătămarea părților ce rezultă dintr-o asemenea încălcare constă în imposibilitatea de a cunoaște elementele raționamentului pentru a-l putea critica în exercitarea căii de atac sau, după caz, pentru a și-l putea însuși. Singura modalitate de înlăturare a acestei vătămări se regăsește în dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă. Hotărârea judecătorească reprezintă un act de procedură, care trebuie să respecte dispozițiile art.261 Cod pr.civilă în privința formei pe care trebuie să o îmbrace.
Raportând dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă în etapa procesuală a recursului la dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, Curtea consideră că prin hotărârea dată, instanța de fond și-a încălcat obligația de a motiva corespunzător sentința pronunțată, creând părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin lipsirea de efecte juridice a sentinței ca efect al casării acesteia în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă.
La rejudecare, instanța de fond va avea în vedere să dea un răspuns concret apărărilor pârâtei, expuse atât în întâmpinare, cât și în cererea de recurs și să indice cu precizie temeiurile juridice care susțin și justifică din punct de vedere legal soluția asupra căreia se va opri după analizarea materialului probatoriu încuviințat și administrat în cauză.
De asemenea, Tribunalul va explica care sunt motivele care conduc la respingerea unui capăt de cerere, însă o astfel de explicație pentru a fi considerată o motivare în fapt și în drept, va trebui să conțină temeiurile de drept și argumentele pentru care acestea nu sunt aplicabile situației de fapt a speței. Simpla trimitere la neîndeplinire condițiilor răspunderii civile delictuale, fără a explica în concret în ce constă această neîndeplinire, nu constituie o motivare, ci doar un citat, mai mult sau mai puțin fidel exprimării conținute de tratatele și cursurile universitare care au ajutat la formarea profesională în timpul studiilor universitare.
Soluționând o pricină, judecătorul este pus în situația de a trece dincolo de aspectele teoretice pe care și le-a însușit și este obligat să analizeze, iar ulterior să explice în ce constă analiza unei situații de fapt căreia îi conferă o anumită relevanță juridică.
Cu atât mai mult în chestiunea delicată a aprecierii asupra unor daune morale în contextul refuzului aplicării unor dispoziții legale de către instituțiile statului se cuvine a se acorda o atenție sporită analizei acestei probleme, atenție care să fie reflectată într-o motivare concretă ce nu are nimic în comun cu fraza pe care instanța de fond a inclus-o în finalul considerentelor pentru a se achita formal de îndatorirea de a-și "motiva" soluția.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite cele două recursuri și, în temeiul dispozițiilor legale mai sus evocate, va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant, domiciliat în B, Calea nr.25,.20,.4,.10,.152 sector 6 și de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5, Sector 5 împotriva sentinței civile nr.380 din data de 20.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36553/3/AS/2007.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/4 ex./17.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
