Recalculare pensii. Decizia 6624/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4991/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6624/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 3048 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 6591/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 14 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 03.11.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 13.11.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a hotărârii judecătorești pronunțată de către instanța de fond.
Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3048 din data de 09.04.2009, pronunțată în dosarul 6591/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.03.2009, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 86/29.01.2009 și de adeverința nr. 87/29.01.2009, emise de -
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/08.09.2006 emisă de - Casa Locală de Pensii sector 3 B au fost recalculate, în temeiul nr.OUG 4/2005, începând cu 01.19.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
A mai rețeinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a criticat modalitatea de recalculare sub aspectul faptului că nu au fost valorificate toate veniturile din adeverințele emise de fostul angajator, pentru care s-au achitat cotele de asigurări sociale.
A avut în vedere dispozițiile art. 4 alin.1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Din actele dosarului, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului s-au deschis la data de 01.04.1995, astfel cum a rezultat din decizia inițială de pensionare, aflată la dosar.
Din adeverințele nr. 86/29.01.2009 si nr.87/29.01.2009, ambele emise de, aflate la dosar, depuse la casa teritorială de pensii la data de 03.02.2009, rezultă că în perioada 1970 - 1995 reclamantul a lucrat în această unitate și a încasat veniturile menționate în adeverințe, venituri pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, dar care au fost omise a fi luate in calcul de către pârâtă la emiterea deciziei sus-menționate.
Instanța de fond a mai avut în vedere și dispozițiile art. 1 din nr.OUG 4/2005, conform cărora pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite in baza legislației in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează in condițiile prevăzute de acest act normativ. Potrivit art. 2 din această ordonanță, recalcularea prevăzută de art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
De asemenea, a mai avut în vedere și dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr.19/2000, care prevăd că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Raportând situația de fapt reținută, la dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul constatat că veniturile omise a fi luate în calcul de către pârâtă, pe perioada amintită, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, așa cum se arată în adeverințe, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Ca urmare, a apreciat că soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate, cât și o încălcare a principiului contributivității, consacrat de dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
A mai reținut prima instanță că data înregistrării cererii de recalculare a drepturilor de pensie, pe baza veniturilor din adeverințe, a fost data de 03.02.2009 și, potrivit art. 95 alin.3 din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, în cauză, începând cu data de 01.03.2009.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Se mai arată că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 figurat și în Codul d e procedură civilă din 1948 ("când instanța a depășit puterea ce îi este dată prin lege"), subliniindu-se că el are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Recurenta-pârâtă precizează că Tribunalul Bucureștia reținut, în considerentele sentinței civile atacate că în mod greșit Casa Locală de Pensii sector 3 B nu a luat in considerare veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele depuse de intimatul-reclamant și a apreciat, în mod eronat, că aceasta soluție ar reprezenta o încălcare aprincipiului contributivității, statuat de dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Arată cănormele generalese caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Mai arată cănormele specialesunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Ca urmare, susține recurenta-pârâtă, dat fiind faptul ca normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Întrucât, potrivit nr.OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, normă juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, recurenta-pârâtă apreciază că este netemeinică și nelegală obligarea recurentei la emiterea unei decizii, cu luarea în calcul a veniturilor menționate în adeverințe.
Concluzionând, susține că instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 11 și 13 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (aflat, în copie, la filele 23 - 38 dosar fond), cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 86/29.01.2009 și cu adeverința nr. 87/29.01.2009, ambele eliberate de de - A (aflate la filele 14 - 22 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare obținute cu titlu de adaosuri suplimentare la salariul de bază, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Curtea are în vedere dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor suplimentare realizate cu titlu de adaosuri suplimentare la salariul de bază.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Cât privește critica formulată de recurenta-pârâtă în sensul că judecătorii și-ar fi depășit atribuțiile ce le sunt conferite prin legi și că, prin sentința pronunțată de instanța de fond, s-ar fi efectuat incursiunea în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public, Curtea apreciază că această critică este nefondată, motiv pentru care o va înlătura ca atare.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, astfel că nu se poate considera că s-ar fi realizat o imixtiune în atribuțiile conferite prin lege altor autorități ale statului, câtă vreme dispozițiile art.155 alin.1 lit. f din Legea nr.19/2000 prevăd că: "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: - modul de stabilire și de plată a pensiilor -,text căruia se circumscrie și situația reglementată de dispozițiile art.95 privind recalcularea drepturilor de pensie, care în alin.2 prevede că:"Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.".
Totodată, Curtea apreciază că sunt nefondate și acele critici ale recurentei în sensul că dispozițiile nr.OUG 4/2005 ar reprezenta norma specială, în raport de dispozițiile Legii nr. 19/2000, care ar reprezentanorma generală.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că nu este vorba, în speță, despre aplicabilitatea normelor juridice speciale, în raport de normele juridice generale, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative, fiind la îndemâna legiuitorului să modifice și să completeze actele normative, ulterior emiterii lor, în raport de necesitățile socio-economice și de voința politică.
Potrivit art. 47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
În sprijinul celor reținute mai sus, apreciază Curtea, vin tocmai argumentele formulate de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs, referitoare laprincipiulspecialia generalibus derogant-latin exprimând regula potrivit căreia dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi (generalia specialibus non derogant).
Așadar, Curtea reține că cele două acte normative au același domeniu de aplicare, și anume, domeniul pensiilor stabilite în sistemul public, iar sfera de aplicare a nr.OUG 4/2005, fiind mai mică decât sfera de aplicare a Legii nr. 19/2000, se suprapune, într-o oarecare măsură, sferei legii-cadru, ordonanța menționată nefăcând însă decât să completeze dispozițiile acestei legi.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor nr.OUG 4/2005 este mai restrânsă decât cea a Legii nr. 19/2000, însă ea se suprapune peste sfera de aplicare a legii-cadru, aceste două acte normative având, practic, una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr. 19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant,întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative ce vizează același domeniu, nr.OUG 4/2005 nefâcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul nr.OUG 4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea reține că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile recurentei-pârâte, astfel că le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâ ă Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta- pârâ a căzut în pretenții, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata sumei de 500 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs, repezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale nr. 183/13.11.2009, aflată la fila 15 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3048 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.6591/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 16.12.2009
Jud. fond: -;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
