Recalculare pensii. Decizia 6823/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5383/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6823/
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3884 din data de 12.05.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34524/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului și intimatul-contestator .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 18.11.2009 de către intimatul-contestator întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care a atașat împuternicire avocațială de reprezentare în original precum și dovada cheltuielilor de judecată avansate cu prezentul litigiu.
De asemenea, se mai arată faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3884 din data de 12.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34524/3/AS/2008 a fost admisă acțiunea precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului
S-a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.12.2008, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr./1/1/2/2470/2008 emisă de către CNCF CFR și obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu de cotizare complet de 20 de ani începând cu data de 1.12.2005.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că intimataa fost obligată la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului prin luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința nr./1/1/2/2470/2008 emisă de către CNCF CFR
Astfel, petentului i s-au recalculat drepturile de pensie ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverința mai sus-menționată, deoarece acestea cuprind sporuri de acord ce nu fac obiectul Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005 și pentru care angajatorul nu a plătit contribuțiile la pensia suplimentară de 2 %, conform normelor în vigoare la data respectivă.
S-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus emiterea unei noi decizii prin care să-i fie luate în considerare sporurile de acord menționate în adeverința de mai sus.
A mai invocat faptul că în mod greșit a fost obligată de către prima instanță să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu de cotizare complet de 20 de ani începând cu data de 1.12.2005.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și 304 pct 9 și art. 3041Cod procedură civilă, ale Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Cercetând recursul declarat, în limita criticilor formulate, Curtea reține că acesta este nefondat.
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 15.09.2000.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1994.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-reclamant nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatei-reclamante beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului Ialomița.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronunțată și decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect.
Cu privire la obligația intimatei de a recalcula pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.12.2008, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr./1/1/2/2470/2008 emisă de către CNCF CFR, Curtea reține următoarele:
Astfel, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința nr.154/15.03.2007 emisă de către
Or, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu de cotizare complet de 20 de ani începând cu data de 1.12.2005.
și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recurenta-intimată se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu, deoarece nu a calculat în mod corect stagiul de cotizare pentru contestator, deși există decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect și că nu a ținut cont la stabilirea cuantumului pensiei de toate veniturile realizate de către intimatul-contestator, Curtea reține că aceasta datorează, în temeiul art.274 din Codul d e Procedură Civilă, cheltuieli de judecată în favoarea intimatul-contestator în cuantum de 600 Ron, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr.704/17.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.3884 din data de 12.05.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34524/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 600 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.DZ./2 ex./15.12. 2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
