Recalculare pensii. Decizia 6848/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4345/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6848/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3456 din data de 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4317/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bși intimata-.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 29.10.2009, cerere din partea intimatei - prin care depune la dosar talonul de pensie, în original, și declarație pe propria răspundere cu privire la faptul dacă aceasta, pe ultimele 12 luni, a mai beneficiat de ajutor public judiciar.
Curtea, după deliberare, constatând că intimata - nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.4 alin.2 din OG51/2008, în vederea acordării ajutorului public judiciar, respinge cererea formulată la data de 16.09.2009, privind desemnarea unui avocat din oficiu.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 3456 din data de 27.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, retroactiv începând cu data de 15.12.2005, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 2186 din 10.12.2008, eliberata de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a fost pensionată la data de 01.08.1993 pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar la data de 15.12.2008 a solicitat paratei recalcularea pensiei pe baza adeverinței nr. 2186/10.12.2008 din care rezultă că în perioada 01.08.1973 - 01.06.1985 și în perioada 19.11.1990 - 25.06.1992, aceasta a fost salariata realizând venituri suplimentare față de salariul de baza, pentru care s-au achitat lunar cotele de CAS, conform legii.
Cererea nu i-a fost soluționata favorabil, parata prevalându-se de OUG nr. 4/2005 care stabilește ca sumele reprezentând lucrul in acord si prime nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterior datei de 01.04.2001.
Tribunalul a apreciat că veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea in acord global presupunea salarizarea angajaților in funcție de realizările profesionale, ceea ce inseamna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare inscrise in carnetul de munca.
Legea nr. 27/1966 prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorata de angajator si se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Instanța de fond a reținut că pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art.2 lit.e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanelor fizice si juridice, partipante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite,
Tribunalul a reținut și dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 și a apreciat că art.4 alin 2 si 3 din OUG nr.4/2005 se abate de la principiul contributivității. Astfel, în privința formelor de retribuire in acord, in anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru " alte sporuri care nu au avut caracter permanent,
Instanța de fond a apreciat că în speța au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Lege nr. 19/2000, pentru ca soluția contrara presupune incalcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut in vederea de legiuitor la editarea acestuia.
Deși formele de retribuire în acord si celelalte venituri menținute in adeverință nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, conform reglementarilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau si se achitau in raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar. În OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească contraprestație din partea statului, acestea trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre parti.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat intimata, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6,7, 9 si art. 304/1 Cod Procedură Civilă, susținând următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare in judecata contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu includerea in baza de calcul a veniturilor ce reprezintă acord global atestate de adeverința nr.2186/ 10.12.2008 eliberata SC SA.
Recurenta a susținut că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, in sensul că prin cererea de chemare in judecata contestatoarea nu a precizat de la ce data solicita recalcularea drepturilor de pensie, iar instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 15.12.2005.
Recurenta a invocat și dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedura civila conform cărora hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, sa fie, precisa, sa nu se rezume la o înșiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea,sa răspundă in fapt si in drept la toate pretențiile formulate de către parti si sa conducă in mod logic si convingător la soluția din dispozitiv.
Raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile actelor normative in vigoare pentru perioada menționata in adeverința, recurenta a arătat că acordul global nu este un spor cu caracter permanent prevăzut in legislația asigurări sociale, aceste venituri nu reprezintă un spor ci o forma de stimulare conform prevederilor art. 62 raportat la art 65 din Legea nr.57/1974, care se acorda din fondul stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială. Conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de munca.
De asemenea, a susținut recurenta, potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu in carnetul de munca, coroborat cu nr.136/1976, veniturile realizate in acord global nu se înscriau in carnetul de munca si prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale in lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Recurenta a invocat pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005, precum și Decizia nr.736/24.10.2006 Curții Constituționale prin care s- respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. Nr.4/2005.
A mai arătat recurenta că potrivit Decretului nr.389/1972 și Legii nr.49/1972 plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției doar la pensia suplimentara. Din cuprinsul adeverinței nu rezulta ca angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentara si asupra veniturilor suplimentare ce reprezintă adaosuri, conform actelor normative in vigoare, astfel că se incalcă dispozițiile art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000 privind principiul contributivitatii,
Potrivit prevederilor art. 164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute în carnetul de muncă, se au in vedere si sporurile care au acut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În speța, a susținut recurenta, veniturile din adeverința nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si prin urmare nu pot fi avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Prevederile art. 4 si 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul in "acord global" stipulau ca, pe langa retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si a compensațiilor prevăzute de lege.
Recurenta a mai arătat că la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, contribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai contribuția stabilita prin contractul de munca" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentara conform actelor normative menționate mai sus si nu si pentru sumele revăzute in adeverința.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.2186/ 10.12.2008 eliberata SC SA.
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverința menționată atestă realizarea de către intimată, în perioada 1978-1983, unor venituri suplimentare, cu titlu de acord global, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverinței emisă de fostul angajator.
Conform Legii nr. 27/1966 și ulterior potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii erau obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul angajat indiferent de forma de realizare a acestor venituri.
Având în vedere că sumele obținute de contestatoare au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei întrucât, o soluție contrară ar determina încălcarea principiului contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și ar duce la obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale achitată de categoria de salariați aflată în situații similare.
Recurenta a făcut referire la veniturile obținute în acord global, invocând art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 însă, aceste dispoziții nu contravin principiilor generale aplicabile în calculul pensiilor.
Față de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, indiferent dacă aceste venituri au sau nu caracter permanent, în sensul art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de intimata-reclamantă trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia Curții Constituționale nr. 736/2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005 nu este de natură a conduce la o altă concluzie.
Este fondată însă critica recurentei privind faptul că instanța de fond nu a dispus corect asupra datei de recalculare a pensiei.
Astfel, instanța de fond a dispus recalcularea drepturilor de pensie începând cu 1.12.2005, deși intimata a trecut la pensie pentru limită de vârstă la 1.06.2004, în baza Legii nr. 19/2000. Prin urmare, în lipsa unei dispoziții exprese derogatorii, sunt incidente și în acest caz dispozițiile art. 95 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată urmând a fi acordată din luna următoare depunerii cererii la casa de pensii, nefiind aplicabile dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 4/2005, în privința acordării retroactive a drepturilor patrimoniale în termenul de prescripție. Întrucât cererea a fost depusă la data de 15.12.2008, recalcularea urmează a se aplica de la 1.01.2009.
Așa fiind, Curtea va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, va modifica în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, în parte, sentința civilă recurată în sensul că va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei retroactiv din data de 1.01.2009, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3456 din data de 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4317/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata -.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei retroactiv din data de 1.01.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
4ex./24.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
