Recalculare pensii. Decizia 6927/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4986/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6927/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4394 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 2907/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2009 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant G, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 13.10.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4394/22.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr.64260/15.04.2009 emisă de SC SA începând cu 1.12.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens; a obligat intimata să plătească contestatorului diferențele de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării începând cu 01.01.2009; a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. -/11.03.1998 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii sector 2 contestatorul a fost pensionat în baza Legii nr.3/1977 începând cu data de 01.05.1990, drepturile de pensie fiindu-l recalculate în conformitate cu OUG nr. 4/2005 astfel cum rezultă din Buletinul de calcul nr. -/23.08.2005 emis de Casa de Pensii sector 2.
Din buletinul de calcul nr. -/23.08.2005 emis de Casa de Pensii sector 2 se constata ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare obținute ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 64260/15.04.2009 emisă de SC SA, înscris ce detaliază pe ani și luni veniturile atestate de adeverința nr. 57867/24.11.2008 emisă de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuiau luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Conform disp. art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
A apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu4 respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizarii scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverințele in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fara nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine rândul asiguraților sa primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Așa fiind, in baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita contestatorului, retroactiv, incepand cu data de 01.12.2005, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 64260/15.04.2009 emisă de SC SA.
Luând în considerare faptul că intimata a calculat și plătit contestatorului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat, instanța de fond a obligat pârâta la plata către acesta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și cea efectiv încasată începând cu 01.01.2009,astfel cum a solicitat contestatorul prin cererea completatoare. De asemenea, a obligat intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestator reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii;
- Instanța de fond nu a respectat principiul solidarității sociale și principiul obligativității, ambele statuate de art.2 lit.c și d din Legea nr.19/2000.
Față de motivele de recurs, intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că recurenta Casa de Pensii a Municipiului B trebuia ia în considerare la recalcularea pensiei, veniturile atestate de adeverințele nr.64260/15.04.2009 emisă de SC SA, înscris ce detaliază pe ani și luni veniturile atestate de adeverința nr. 57867/24.11.2008 emisă de SC SA, din cuprinsul cărora rezultă că reclamanta a încasat venituri suplimentare sub formă de acord global și prime, neînscrise în carnetul de muncă.
Ori, soluția contrară a fi dus la încălcarea principiului contributivității consacrat de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuției plătite.
Susține recurenta că, instanța de fond a încălcat principiul de drept, ce rezultă din Legea nr. 19/2000 (art.2 lit.c și d) și anume principiul solidarității sociale și principiul obligativității.
Acest argument al recurentei nu are acoperire în dovezile cauzei, câtă vreme, intimatul-contestator este beneficiarul unei pensii de asigurări sociale. Numai dacă acesta nu ar fi prestat muncă până la împlinirea vârstei de pensionare, iar din contribuțiile sale pe perioada activă nu s-ar fi reținut contribuția ce a fost virată la bugetul asigurărilor sociale de care au beneficiat persoanele deja pensionate, această critică ar fi avut temei legal.
Pe cale de consecință și având în vedere cele arătate în precedent, această critică nu poate fi primită și va fi înlăturată.
Mai învederează recurenta că s-a aplicat greșit legea și anume pct.VI din OUG nr.4/2005, și care exclude de la luarea în calculul drepturilor de pensie, veniturile obținute cu titlul de acord și prime.
Această critică nu poate fi primită de C deoarece adeverințele emise de foștii angajatori, dovedesc că pentru sumele cu titlu de sporuri primite și incluse în salariu, s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Așa fiind, nu are temei recurenta să invoce punctul VI din OUG nr.4/2005, pentru că veniturile în sens larg ale intimatei, au avut caracter permanent, situație certificată de fostul angajator, și care conform art.4 alin.3 din ordonanța de guvern citată în precedent, poartă răspunderea cu privire la corectitudinea adeverințelor.
Recurenta face trimitere prin motivele de recurs și la Decizia nr.736/24.10.2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, a Curții Constituționale (excepție respinsă).
Ori, unul din argumentele de respingere a excepției avute în vedere de Curtea Constituțională, a fost și acela că "În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, dovedite cu chitanța atașată la fila 16 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI cu sediul în B, Calea nr.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.4394/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G cu domiciliul în B,-,. 3.. C,. 5,. 112, sector 2 și cu domiciliul ales LA Cabinet de Avocatură " " din B,--3,. 2.. 1,. 4,. 11, sector 3.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
30.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
