Recalculare pensii. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.6800/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.717/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER - - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 6657 din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 26173/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 10 și 47 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar prin serviciul"Registratură"al secției, la data de 28.01.2010, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială de reprezentare în original, precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
De asemenea, se mai arată faptul că recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la ora 10 și 47 min. văzând dispozițiile art. 104 alin. (13) din al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare.
La reluarea pricinii la ordine, la ora 11 și 23 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant .
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6657 din data de 28.10.2009, pronunțată în dosarul nr. 26173/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință, a obligat pârâta să recalculeze pensia cuvenită acestuia, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Totodată, a obligat pârâta să îi plătească reclamantului diferența dintre pensia astfel recalculată, începând cu data de 17.06.2006 și cea efectiv încasată.
De asemenea, a obligat pârâta la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. -/14.10.1999, în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977 și că, din cuprinsul deciziei respective, rezultă că acesta a prestat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 25 de ani, 4 luni și 11 zile.
A mai reținut că, potrivit buletinului de calcul din data de 10.07.2008, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost de 30 de ani.
Față de dispozițiile Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond a apreicat că, la determinarea punctajului mediu anual, pârâta trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci nu de 30 de ani.
Ca urmare, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă să recalculeze pensia cuvenită acestuia, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prima instanță a reținut că, prin modul de calcul al cuantumului pensiei, pârâta i-a produs, din culpă, un prejudiciu reclamantului, ce este egal cu diferența dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată, precum și că există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul suferit de reclamant.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/14.10.1999, conform Legii nr. 3/1977
Se mai arată că reclamantul este nemulțumit de cuantumul pensiei sale, stabilit prin decizia de recalculare emisă de către Casa Locală de Pensii sector 6 B, deoarece, la determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși contestatorul a lucrat în grupa I de muncă 25 de ani, 4 luni și 11 zile.
Recurenta-pârâtă mai arată că reclamantul a ieșit la pensie la data de 14.10.1999, în baza Legii nr. 3/1977, cu un stagiu complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului anual, de 30 de ani.
Invocă dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, conform cărora persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 ani femeile puteau ieși la pensie pentru limita de vârstă.
Având în vedere că domnului i s-au deschis drepturile de pensie începând cu data de 14.10.1999, recurenta-pârâtă apreciază că stagiul complet de cotizare al pensiei acestuia este de 30 de ani, ci nu de 20 de ani, așa cum a reținut instanța de fond atunci când, prin sentința atacată cu prezentul recurs, a admis acțiunea formulată de acesta.
În acest sens, recurenta-pârâtă invocă și prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, potrivit cărora: "Pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 " și anume, stagiul de 30 de ani.
În consecință, recurenta-pârâtă consideră că a stabilit corect Casa Locală de Pensii sector 6 B drepturile de pensie ale domnului, conform legislației în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 și 8 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Intimatul-reclamant este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Mai reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.12.1999, prin decizia de pensionare nr. -/14.10.1999, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului I - Oficiul de Pensii (aflată la fila 5 din dosarul de fond), la data pensionării - în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977 -, acesta având ovechime realizată în grupa a I de muncă de 25 ani, 4 luni și 11 zile, iar în grupa a III-a de muncă (grupa obișnuită) de 7 ani, 8 luni și 13 zile.
Curtea constată că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie (în temeiul Legii nr. 3/1977), rezultă că data nașterii intimatului-reclamant este data de 16.11.1949, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 25 ani, 4 luni și 11 zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă (filele 14 - 33 dosar fond), cât și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 25 ani, 4 luni și 11 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin. 4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005, prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 4/2005.
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Așadar, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate, astfel că le va înlătura ca atare.
Totodată, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței atacate, stabilind data de la care urmează să se efectueze plata, către intimatul-reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită (corect recalculată) și pensia efectiv încasată de acesta, de asemenea în mod justificat prima instanță a ținut seama de prescripția extinctivă, astfel că a dispus caplata acestor diferențe să se efectuezenu cu începere de la data de 01.12.2005 (data avută în vedere pentru recalculare), ciîncepând cu data de 17.06.2006.
Ca urmare, au fost respectate prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora:
"ART. 1 -Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
ART. 2 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
ART. 3 -Termenul prescripției este de 3 ani.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, precum și în raport de data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de fond - data de 17.06.2009 -, Curtea constată că, într-adevăr, sunt prescrise acele pretenții ale intimatului-reclamant, referitoare la plata diferențelor de pensie aferente intervalului cuprins între data de 01.12.2005 și data de 16.06.2006.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Totodată, Curtea, apreciind că recurenta-pârâtă B a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta către intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului recurs, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 600 lei (RON), conform chitanței fiscale nr. 989/22.01.2010, aflată la fila 9 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 6657 din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 26173/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 600 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red: / tehnored:
2 ex. /09.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
