Recalculare pensii. Decizia 726/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 726/2008
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 263/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care în ședința din 30 iunie 2008 s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul se află în concediu de odihnă, în compunerea completului de judecată va fi inclus judecătorul din planificare de permanență pe materii a secției. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent note de ședință, iar din partea pârâtei intimate întâmpinare. Intimata prin întâmpinare solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA - Secția contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi DE Asigurări Sociale solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în conformitate cu prevederile 47 alin.1 lit. b și art.60 alin.1 din Legea nr.19/2000, respectiv prin reducerea stagiului de cotizare de la 30 de ani la 20 de ani;
- să fie obligată pârâta să ia în calcul, pentru perioada 1.12.1984 - 1.12.1990 în care reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate de gradul II, salariul mediu pe economie și nu cel minim, cum greșit a procedat pârâta;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești rezultate, începând cu data de 1.07.2005, conform nr.HG1550/2004;
- să fie obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii sale, a arătat că cererea sa este una întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, care sancționează excesul de putere comis de B în rezolvarea cererii lui, și că în acest context competența de soluționare a pricinii revine Curții de APEL ALBA IULIA - Secția contencios administrativ și fiscal.
În al doilea rând, a susținut că pârâta B are calitate procesual pasivă deoarece este o autoritate care se încadrează în prevederile art.1 și art.2 alin.1 lit. b din Legea nr.554/2004 deoarece emite decizii de pensionare și dispune calcularea, recalcularea, indexarea și recorelarea pensiilor la nivel național.
Sub un al treilea aspect, a învederat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece între contestația la decizia de pensie nr.63589/30.06.2005 și refuzul de a răspunde la cererea din 27.03.2007, nu există nici o legătură.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.h, art.8 alin.1 și urm. din Legea nr.554/2004 și art.28 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a susținut că cererea reclamantului a rămas fără obiect deoarece această instituție a răspuns cererii sale înregistrată sub nr.838/MȘ/29.03.2007, cu adresa nr.5783/AM/8.05.2007, în conformitate cu Legea nr.233/2002 pentru aprobarea nr.OG27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. În plus, pârâta a susținut că nu are nici calitate procesual pasivă întrucât B asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul pensiilor.
În al doilea rând, a învederat că dacă reclamantul înțelege să conteste modul de calcul al pensiei sale, pârâta invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, raportat la dispozițiile art.155-156 din Legea nr.19/2000, care stabilesc că soluționarea acestor cereri revine tribunalelor în primă instanță.
Prin sentința nr.99/21.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel - Secția contencios administrativ și fiscal, și pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta în favoarea Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
Pentru a hotărî în acest mod, prim instanță a reținut că din motivarea acțiunii introductive de instanță rezultă că reclamantul este nemulțumit de modul de calcul al drepturilor sale de pensie și că, în conformitate cu prevederile art.155 lit. f din Legea nr.19/2000, tribunalele sunt competente să soluționeze astfel de cauze.
Prin urmare, în temeiul art.2 lit. c Cod proc.civ. coroborat cu art.155 lit. f din Legea nr.19/2000, instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, cu păstrarea numărului unic de înregistrare -.
La primul termen de judecată, după declinarea competenței, reclamantul a ridicat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu - secția civilă, cu motivarea că acțiunea sa se întemeiază pe prevederile Legii nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.263/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta B și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 36 lei cu titlu cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat, sub un prim aspect, că excepția necompetenței materiale invocată de reclamant este nefondată deoarece obiectul cauzei deduse judecății, îl constituie recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, în conformitate cu prevederile art.47 și art.60 din Legea nr.19/2000, iar în aceste condiții, acțiunea reclamantului cade sub incidența art.155 - 156 din Legea nr.19/2000, fiind de competența, în primă instanță, a tribunalului în a cărui rază teritorială își are reclamantul domiciliul.
Cât privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei instanța a constatat că este întemeiată, întrucât prin acțiunea formulată reclamantul contestă modul în care i-a fost recalculată pensia de către casa teritorială de pensii, singura cu atribuții de acest fel.
În consecință, acțiune a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În conformitate cu prevederile art.274 Co proc.civ. reclamantul fost obligat să plătească pârâtei suma de 36 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport justificate cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, Curții de APEL ALBA IULIA - Secția contencios administrativ și fiscal.
A mai solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei AS. B și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală întrucât cauza trebuia soluționată în contencios administrativ iar pârâta B ar fi avut calitate procesual pasivă. Prin urmare, recurentul a arătat că acțiunea nu trebuia declinată spre competentă soluționare la Tribunalul Sibiu ci trebuia să fie judecată conform procedurii reglementate de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În al doilea rând a învederat că instanța de fond nu a avut în vedere obiecțiunile și precizările formulate către acest la filele 27-29 din dosar vizând calitatea procesual pasivă a B și nici adresele emise de către Casa Județeană de Pensii Sibiu care atestă acest fapt.
Ultima critică s-a referit la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată la fond. Cu privire la acest aspect, a susținut că prima instanță a acordat aceste cheltuieli fără ca la dosar să fie atașate înscrisuri doveditoare în acest sens.
În drept, a invocat art.156 și 157 din Legea nr.19/2000, art.299 și art.304/1 Cod proc.civ. art.20 din Legea nr.554/2004 și art.3,4 și 7 lit. f și h din nr.HG13/2004 privind Statutul
Prin întâmpinarea depsuă în condițiile art.308 Cod proc.civ. intimata pârâtă Bas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul.
În apărare, a arătat că susținerile reclamantului, potrivit cărora instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Bs unt neîntemeiate deoarece nu există identitate între această instituție și persoana juridică obligată la stabilirea, calcularea și recalcularea pensiei reclamantului.
Cu privire la cea de-a doua critică, vizând greșita respingere a excepția necompetenței materiale a tribunalului,pârâta arătat că nu poate fi primită deoarece în cauză s-a pronunțat a hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care a fost declinată competența materială în favoarea Tribunalului Sibiu, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
În plus, procedând la verificarea propriei sale competențe, raportată la obiectul pricinii, tribunalul a constat în mod corect că este competent să soluționeze pricina dedusă judecății potrivit art.155 lit. f din Legea nr.19/2000.
A mai susținut că mențiunea cuprinsă în dispozitivul sentinței civile nr.99/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, vizând admiterea excepției competenței materiale, constituie o eroare materială, în sensul celor la care face referire art.281 Cod proc.civ. deoarece instanța admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea pricinii în favoarea Tribunalului Sibiu.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. se constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul aspect invocat de recurent este nefondat deoarece competența tribunalelor ca instanțe de fond, în materia litigiilor de asigurări sociale, este reglementată de art.155 din Legea nr.19/2000.
Prin urmare, tribunalul a constatat, în mod corect, că este competent să judece în primă instanță acțiunea reclamantului, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a recurat hotărârea de declinare a competenței pronunțată de către Curtea de APEL ALBA IULIA.
Ori, din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă în mod clar că reclamantul este nemulțumit de modul în care i-ai fost stabilite, calculate și recalculate drepturile de pensie deoarece la cererea sa trimisă prin fax la 27.03.2007, pârâta Bar ăspuns cu adresa nr. 5783/AM/8.05.2007 (6).
În ce privește lipsa calității procesual pasive pârâtei B, se constată de asemenea că susținerile reclamantului nu sunt fondate întrucât potrivit art. 86 din Legea nr.19/2000, drepturile de pensie se stabilesc prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii și a înscrisurilor doveditoare.
Față de cele de mai sus, se constată că atribuțiile vizând stabilirea, calcularea și recalcularea pensiilor aparțin caselor teritoriale de pensii, potrivit art.24 lit. e din nr HG-, care sunt servicii publice descentralizate investite cu personalitate juridică, și nu B, așa cum corect a reținut și instanța de fond, deoarece această instituție asigură doar coordonarea, îndrumarea și controlul activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislației în materia asigurărilor sociale de stat.
Ultima critică, legată de plata cheltuielilor de judecată, urmează să fie înlăturată deoarece pârâta a depus acte justificative, reprezentând contravaloarea transportului la prima instanță sesizată, respectiv la Curtea de Apel Alba ( 26-28), astfel încât urmare a declinării competenței ele au fost acordate corect de către instanța legal investită, potrivit art.274 Cod proc.civ.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 263/12.- pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
