Recalculare pensii. Decizia 7288/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5772/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.7288/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - -
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5318 din data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3307/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimataCasa de Pensii a Municipiului B,având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 02 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5318/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prematurității cererii de recalculare a drepturilor de pensie cu luare în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința nr. AS 980/05.08.2008 emisă de SC SA și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta să recalculeze, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantului cu luare în considerare și a veniturilor suplimentare evidenția adeverința nr. 1000/15.11.2005 emisă de SC SA.
În motivare, a reținut că pârâta nu a luat in considerare veniturile reclamantului obținute sub forma de sporuri și, ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 1000/15.11.2005 emisă de SC SA.
Veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1din Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se prevedea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte se afirmă în art. 2 al legii cadru că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motivul că nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce este relevant nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parții.
În prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de data deschiderii drepturilor de pensie, 01.02.2001, potrivit HG nr. 1456/2005, reclamantul se încadrează în etapa a patra de recalculare, drepturile de pensie urmând a fi recalculate începând cu data de 01.12.2005.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, în baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care a dispus să se recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 1000/15.11.2005 emisă de SC SA.
Cu privire la excepția prematurității cererii de recalcularea a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr. AS 980/05.08.2008 emisă de SC SA, instanța de fond a admis excepția invocată, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca prematur formulat, întrucât conform art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, modificarea deciziei de recalculare a pensiei pe baza de înscrisuri doveditoare prezentate de pensionar se efectuează numai pe baza de cerere depusa la dosarul de pensionare. În lipsa unei astfel de cereri însoțită de originalul înscrisului doveditor, dreptul reclamantului de a solicita obligarea pârâtei la valorificarea acestei adeverințe nu este actual.
Întrucât reclamantul nu a depus adeverința menționată la pârâtă, instanța a admis excepția prematurității, și a respins acțiunea ca prematur formulată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, a depus atât la dosarul de fond al cauzei cât și, anterior - conform prevederilor art. 7 alin. 3 din nr.OUG 42/2005 - în susținerea cererii de recalculare depusă la intimata-pârâtă, un număr de două adeverințe:
Adeverința nr.1000/15.11.2005 emisă de SC, în temeiul căreia instanța de fond, în mod corect, a admis acțiunea obligând pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în aceasta și adeverința nr. 1176/1702.2006 emisă de Această adeverință a fost ignorată total de către instanța de fond ori a dispărut "inexplicabil" de la dosarul cauzei.
Mai mult, despre aceasta a doua adeverință se face referire atât în răspunsul administrativ al pârâtei-intimate de respingere a cererii de recalculare, în cererea de recalculare nr. 1738/07.02.2006 depusă de recurentul-reclamant la pârâtă cât și în acțiunea introductivă de instanță.
Într-adevăr, reclamantul a mai depus, numai la instanța de fond de această dată, în susținerea acțiunii sale, și adeverința nr. AS 980/05.08.2008 emisă tot de însă, scopul depunerii acestei adeverințe precizatoare a fost numai acela de a preciza încă odată, însa mult mai clar, că societatea angajatoare și-a îndeplinit obligațiile de plata a contribuțiilor sociale pentru întreaga perioadă în care reclamantul a fost angajatul ei.
Recurentul susține că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. fiind lipsită de rol activ.
Conform prevederilor invocate: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
În acest sens, atât timp cât adeverința cu nr. 1176/14.02.2006, emisă tot de către SC, fusese depusă de petentul-reclamant atât la pârâtă cât și la dosarul cauzei, iar înscrisuri esențiale din dosarul de fond făceau referire directă la această primă adeverință pe care reclamantul a înțeles să își fondeze pretențiile (răspunsul administrativ al pârâtei-intimate de respingere a cererii de recalculare, în cererea de recalculare nr. 1738/07.02.2006 depusă de recurentul-reclamant la pârâtă cât și în acțiunea introductivă de instanță și însăși adeverința respectivă) judecătorul fondului avea obligația legală de aol ua în considerare în soluționarea excepției de prematuri ta te și a fondului respectivului capăt de cerere.
Mai mult, în situația în care ar fi constatat lipsa acestui înscris esențial de la dosarul de fond, avea obligația legală de a ordona administrarea acestei probe atât reclamantului cât mai ales pârâtei care înregistrase respectiva adeverință si se pronunțase în soluționarea cererii inclusiv cu potrivire la aceasta si chiar dacă părțile s-ar fi opus.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art.312 alin.1 și 3 teza a 3- a și ultima și art. 7 alin. 3 din nr.OUG42/2005.
În dovedirea susținerilor, a depus următoarele înscrisuri: adeverința nr.1176/17.12.2006 eliberată de și anexa la adeverința de recalculare a pensiei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 decembrie 2005-27 ianuarie 2006, pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 02 decembrie 2009, instanța nu va reține acest aspect având în vedere că calea de atac este declarată de către și principiul neagravării în propria cale de atac, stipulat de dispozițiile art.316 coroborat cu art.296 din Codul d e Procedură Civilă.
Analizând recursul declarat de către sub aspectul motivelor de recurs, invocate de către acesta, Curtea constată următoarele:
s-a pensionat începând cu data de 01.02.2001, așa cum rezultă din decizia de pensionare nr.-/26.01.2001, depusă la fila 24 din dosarul de fond. Ca urmare a cererii formulate de recalculare a drepturilor de pensie prin luarea în considerare ca stagiu asimilat și perioada studiilor universitare, a fost emisă decizia de recalculare nr.-/31.08.2008, aflată la fia 25 din dosarul de fond.
Recurentul a formulat cerere de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, depunând în acest sens adeverințele nr.1000/15.11.2005 și adeverința nr.1176/14.02.2006.
Intimata pârâtă a respins cererea formulată de către recurentul contestatorul, cu motivarea că adeverințele depuse, respectiv nr.1075/14.02.2006, nr.1005/15.11.2005 și nr.1176/17.02.2006, nu pot fi luate în considerare deoarece, pe de o parte cuprind venituri în acord global, care nu sunt venituri cu caracter permanent și pe de altă parte în cuprinsul adeverințelor nu se menționează cuantumul corect al contribuțiilor și nici temeiul legal în baza căruia au fost eliberate.
Împotriva acestui răspuns, recurentul a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București formându-se dosarul nr.3307/3 S/2009. Tribunalul Bucureștia pronunțat sentința civilă nr.5318 din data de 18.06.2009, prin care a admis în parte contestația formulată și a obligat-o pe intimată să recalculeze pensia în raport de veniturile menționate în cuprinsul adeverinței nr. 1005/15.11.2005.
Cu privire la adeverința nr.980/05.08.2008, instanța de fond în mod corect și legal, a admis excepția prematurității, întrucât conform art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, modificarea deciziei de recalculare a pensiei pe baza de înscrisuri doveditoare prezentate de pensionar se efectuează numai pe baza de cerere depusa la dosarul de pensionare. În lipsa unei astfel de cereri însoțită de originalul înscrisului doveditor, dreptul reclamantului de a solicita obligarea pârâtei la valorificarea acestei adeverințe nu este actual.
Instanța de fond a reținut că recurentul nu a depus o cerere prin care să solicite recalcularea pensiei în raport de veniturile menționate în cuprinsul adeverinței nr.980/05.08.2008.
Curtea constată că recurentul, prin contestația formulată, a solicitat obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie în raport de adeverința nr.980/05.08.2008, fără a depune anterior o cerere în acest sens la Casa de Pensii a Municipiului Adeverința a fost depusă pentru prima dată în fața instanței de fond.
În cuprinsul motivelor de recurs, susține că adeverința cu nr. 1176/14.02.2006, emisă de către SC, fusese depusă atât la pârâtă cât și la dosarul cauzei, iar instanța de fond a ignorat acest înscris.
Curtea reține că, într-adevăr, instanța de fond nu a analizat adeverința nr.1176/14.02.2006, deoarece nu era învestită prin cererea de chemare în judecată formulată de către contestator cu soluționarea acestui aspect.
Astfel, a solicitat instanței de fond să dispună recalcularea pensiei în raport de veniturile consemnate în adeverințele nr.1000/15.11.2005 și nr.980/05.08.2008.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se face nicio referire la adeverința nr.1176/14.02.2006, emisă de către SC Chiar dacă recurentul formulase inițial cerere de recalculare a pensiei la Casa de Pensii a Municipiului B, în raport și de adeverința nr. 1176/14.02.2006, emisă de către SC A, nu a contestat și acest aspect, astfel încât instanța de fond a procedat în mod corect în soluționarea cauzei, fiind respectate principiile disponibilității și a rolului activ.
Susținerea recurentului că judecătorul fondului avea obligația legală de aol ua în considerare adeverința menționată în soluționarea excepției de prematuritate întrucât înscrisurile esențiale din dosarul de fond făceau referire directă la această primă adeverință pe care reclamantul a înțeles să își fondeze pretențiile (răspunsul administrativ al pârâtei-intimate de respingere a cererii de recalculare, în cererea de recalculare nr. 1738/07.02.2006 depusă de recurentul-reclamant la pârâtă cât și în acțiunea introductivă de instanță și însăși adeverința respectivă), nu poate fi reținută de C, deoarece avea obligația de a stabili cadrul procesual, respectiv obiectul acțiunii, părțile și cauza cererii de chemare în judecată, să invoce și să susțină în fața instanței de fond argumentele și apărările pe care înțelegea să le facă.
Nu era obligația instanței de fond să deducă că solicita recalcularea pensiei în raport de veniturile menționate în cuprinsul adeverinței nr. 1176/14.02.2006, emisă de către SC
Împrejurarea că adeverința nr. AS 980/05.08.2008 emisă de fusese eliberată în scopul precizării adeverinței nr. 1176/14.02.2006, emisă de către SC, cu privire la faptul că societatea angajatoare își îndeplinise obligațiile de plata a contribuțiilor sociale pentru întreaga perioadă în care recurentul a fost angajatul ei, trebuia invocată în fața instanței de fond, situație în care avea posibilitatea de a-și preciza cererea de chemare în judecată în acest sens.
Prin cererea depusă la fila 23 din dosarul de fond, recurentul nu și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită ca pensia să fie recalculată în raport de veniturile menționate în adeverința nr.980/05.08.2008.
Instanța de fond nu avea cum să deducă care este intenția contestatorului și nici nu putea să compare cele două adeverințe, atâta timp cât adeverința nr. 1176/14.02.2006, emisă de către SC nu era depusă la dosarul de fond
Pentru aceste considerente, apreciind că prin soluția dată cauzei, Tribunalul Bucureștia soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.5318 din data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3307/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, cu domiciliul în B, str. -. -, nr.8,.1,.2, sector 2 împotriva sentinței civile nr.5318 din data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3307/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, cu sediul în B, nr.6, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored.
2 EX./29.12.2009.
Jud. fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
