Recalculare pensii. Decizia 789/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4349/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 789/
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 2139 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1686/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2139 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1686/3/AS/2009, s- respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul a solicitat să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să-i recalculeze drepturile de pensie cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 1093/29.08.2008 emisă de SC Muntenia Sud SA.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- în justificarea sentinței instanța face o analiză completă a pricinii, reținând inadvertențele generate de legiuitor între prevederile Legii nr. 19/2000, care stabilesc principiul contributivității, și cele ale OUG nr. 4/2005;
- concluzionează instanța că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 acest principiu este respectat, în timp ce pentru stagiile anterioare soluția ar trebui să fie aceeași pentru identitate de situație și rațiune;
- contrar acestei argumentații logice, instanța dă dovadă de inconsecvență și respinge acțiunea, în condițiile în care într-o altă speță identică cu aceasta, a admis acțiunea.
În dovedirea motivelor de recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă (acest ultim text permițând examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de recurs), Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalului se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 1093/29.08.2008 emisă de SC Muntenia Sud SA, devenită în prezent ENEL Distribuție Muntenia SA, în perioada 1976-1995 în care a fost încadrat în muncă la respectiva unitate economică, recurentul-reclamant a realizat o serie de venituri suplimentare sub forma sporului de acord, venituri care nu au fost avute în vedere de intimata-pârâtă cu ocazia stabilirii și calculării drepturilor de pensie ale autorului acțiunii. De menționat că adeverința a fost transmisă Casei de Pensii, fiind însoțită de cererea recurentului de a i se recalcula pensia cu luarea în seamă și a veniturilor respective, cerere rămasă nesoluționată până în prezent.
Din conținutul aceleiași adeverințe reiese un element de fapt extrem de important, anume acela că veniturile respective au fost încasate de recurentul-persoană fizică în calitatea sa de salariat și în mod sistematic, periodic, la anumite intervale de timp (de cele mai multe ori lunar), putând fi încadrate astfel în categoria celor cu caracter permanent.
Este adevărat că adeverința nu atestă împrejurarea că fostul angajator al recurentului ar fi plătit contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de legislația în vigoare.
Însă, potrivit art. 1 din Decretul Consiliului de Stat nr. 389/1972, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat ", iar în conformitate cu prevederile art. 5 alineatul 2 din același act normativ, "nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați".
Printre principiile fundamentale ale Legii nr. 19/2000, după intrarea în vigoare a căreia au fost stabilite drepturile de pensie ale recurentului, se numără și cel al contributivității, prevăzut de art. 2 lit. e din lege. Conform acestui principiu, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Or, având în vedere acest principiu și dispozițiile anterior citate din Decretul nr. 389/1972 - care și-au produs efectele juridice în întreaga perioadă de timp la care face referire adeverința sus indicată - este evident că veniturile salariale suplimentare cu titlu de spor de acord realizate de recurent trebuiau luate în considerare de Casa de Pensii a Municipiului B atunci când a stabilit și calculat inițial drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale autorului cererii de chemare în judecată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât o astfel de operațiune ar fi fost în consonanță și cu prevederile art. 78 alineatul 1 din Legea nr. 19/2000, care statuează că "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile"
Așa fiind, ținând cont că deși intimata-pârâtă a fost sesizată cu o cerere de recalculare a pensiei formulată de recurentul-reclamant, cerere pe care nu a înțeles să o rezolve până la momentul actual (nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens), văzând și prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000, concluzia care se impune este aceea că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate, având obligația legală de a recalcula drepturile de pensie ale autorului acțiunii cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 1093/29.08.2008 emisă de SC Muntenia Sud SA.
În acest fel se asigură și respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie"prevăzut în preambulul OUG nr. 4/2005, precum și a celui al egalității reglementat de art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000, "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
În consecință, va fi admis recursul, iar hotărârea atacată va fi modificată în tot în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 2139 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1686/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 1093/29.08.2008 emisă de SC Muntenia Sud SA, devenită în prezent ENEL Distribuție Muntenia SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./23.02.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
