Recalculare pensii. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6718/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.860/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTO - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3667 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 9465/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că răspuns intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 22.01.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.03.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamantul a chemat in judecata pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună recalcularea, începând cu 01.07.2005, a drepturilor de pensie pe baza veniturilor brute realizate, conform adeverințelor depuse la dosarul de pensie, venituri pentru care s-a reținut si virat contribuția de asigurări sociale; obligarea paratei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 01.07.2005.
În ședința publică din data de 29.04.2008, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că, solicită doar recalcularea drepturilor de pensie în raport de veniturile suplimentare și emiterea unei noi decizii de pensie care să valorifice veniturile dovedite cu adeverințele din 27.02.2008.
Prin sentința civilă nr.3667/29.04.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârsta cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.2580/27.02.2008, nr.2581/27.02.2008,nr.2582/27.02.2008 și nr.2583/ 27.02.2008 emise de
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/23.02.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4, au fost recalculate, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu 01.07.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului. În urma recalculării a fost determinat un punctaj mediu anual de 3,04051 puncte.
Ulterior, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare, la care a anexat adeverințele nr.2580/27.02.2008, nr.2581/27.02.2008, nr.2582/27.02.2008 și nr.2583/27.02.2008 emise de, cerere care nu a fost soluționată.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizări profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr.19/2001 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunal a reținut că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Astfel, având în vedere și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat pe pârâta, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârsta cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.2580/27.02.2008, nr.2581/27.02.2008, nr.2582/27.02.2008 și nr.2583/ 27.02.2008 emise de
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.4,9 și art.3041Cod procedură civilă și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- nelegalitate și netemeinicie rezultată din faptul că sentința fost dată cu încălcarea legii, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, în dauna ordinii constituționale și a interesului public și încălcarea de către instanța de fond a principiului juridic, conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Față de motivele de recurs invocate de recurentă, în cauză a depus întâmpinare intimatul-reclamant, criticând susținerile recurentei ca nefondate și apreciind că instanța de fond a aplicat corect legea.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bap rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatului, fără a lua în considerare veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr. nr.2580/27.02.2008, nr.2581/27.02.2008, nr.2582/27.02.2008 și nr.2583/27.02.2008 emise de, fostul angajator.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimatul a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat reclamantul, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, recalcularea făcându-se cu data de 22.05.2006, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverințele emise de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește, critica recurentei întemeiată pe disp. art.304 pct.4 Cod procedură civilă, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-reclamant, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare nr.-/23.02.2006 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3667/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică,azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
25.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
