Obligație de a face. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6854/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.864/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4649 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 10075/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Din oficiu, Curtea invocă excepția nulității recursului având în vedere că nu se realizează nici o critică cu referire la sentința civilă atacată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4649 pronunțată la data de 4.06.2008 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B;a fost anulată decizia nr.-/06.02.2008 emisă de Casa Locala de Pensii sector 5 B; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2006, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 31 ani, a unei vârste standard de pensionare de 63 de ani, redusă cu 6 ani și 6 luni, pentru activitatea desfășurată în grupa a Il-a de muncă; a fost respinsă cererea, sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/06.02.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bas tabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 01.09.2007, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 559 lei. Elementele avute în vedere de pârâtă la stabilirea pensiei au fost o vârstă standard de pensionare de 64 ani și 7 luni, o reducere a vârstei standard de pensionare de 6 ani și 6 luni, un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni, un stagiu de cotizare realizat de 48 ani și 6 zile, din care 28 ani si 21 zile - în grupa a Il-a de muncă și 7 ani 0 luni- spor aferent grupei a doua de muncă.
S-a considerat că un motiv de nelegalitate a deciziei atacate este acela că pârâta nu a respectat dispozițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, astfel cum sunt prevăzute acestea în Anexa 3 a Legii nr. 19/2000.
Astfel, s-a constatat că pârâta a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni și o vârstă standard de pensionare de 64 ani și 7 luni, prevăzute de Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare. Întrucât atât Anexa 3 a Legii nr.19/2000, cât și Anexa 9 a Ordinului nr.340/2001 au aceeași sferă de reglementare, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare, dar conțin prevederi contradictorii, instanța a avut în vedere actul normativ cu forță juridică superioară, care este legea, și nu ordinul ministrului edictat în aplicarea acestei legi.
Ori dispozițiile art. 41 din Legea nr.19/2000 stipulează: "Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.-
(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3."
S-a statuat că această formulare confirmă cu claritate intenția legiuitorului de a stabili anumite tranșe de creștere treptată a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare.
Tribunalul a reținut că vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare constituie elemente obiective, care trebuie să se aplice tuturor persoanelor care au calitatea de asigurat pe teritoriul României. Aceste elemente obiective cunosc în prezent modificări periodice, prin voința legiuitorului, care dorește să crească treptat vârstele standard la care asigurații pot solicita pensionarea, precum și stagiile complete de cotizare. Această creștere treptată a valorilor se realizează conform unui grafic de eșalonare prevăzut de Anexa 3 a Legii nr.19/2000. Prima coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se va face eșalonarea. Prin urmare, semnificația întregului tabel este în susținerea Tribunalului aceea că, în perioada indicată în prima coloană, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare și stagiul complet de cotizare sunt cele indicate în coloanele 2-4. Anexa 3 a legii este perfect convergentă cu Anexa 9 a Ordinului nr.340/2001 numai în privința persoanelor care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă și nu beneficiază de nici o reducere a vârstei standard de pensionare.
Ori de câte ori însă asiguratul beneficiază de vreo reducere a vârstei standard de pensionare, calculele efectuate în baza celor două anexe conduc la rezultate diferite. Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 este concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta.
Astfel, prin faptul că fiecărei persoane, în funcție de data nașterii, i s-a prestabilit în Anexa 9 un anumit stagiu de cotizare și o anumită vârsta standard de pensionare, contravine spiritului legii care prevede că, în orice moment dat, toți asigurații au dreptul sa beneficieze de același stagiu de cotizare și de aceeași vârstă standard de pensionare. Faptul că aceste valori cunosc creșteri în timp în funcție de opțiunea legiuitorului, după cum s-a arătat, nu este de natură să conducă la o altă concluzie. Prin stabilirea unor vârste standard diferite și a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în același interval, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriu de vârstă. Conform Anexei 3, în intervalul x, din coloana din stânga, vârsta standard de pensionare este y și stagiul complet de cotizare este y și z trebuie să fie aceleași pentru cele două persoane care formulează cereri de înscriere la pensie în același interval, indiferent de vârsta lor biologică. Vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat.
Prin aplicarea prevederilor din Anexa 3 a Legii nr. 19/2000 se ajunge la concluzia că reclamantul îndeplinea condițiile de trecere la pensie pentru limită de vârstă în decembrie 2006, astfel cum solicită prin cererea de chemare în judecată. În cazul drepturilor de pensie deschise în perioada decembrie 2006-martie 2007 anexa 3 prevede un stagiu complet de cotizare de 31 ani și o vârstă standard de pensionare de 63 ani. Aplicând reducerea vârstei de pensionare de 6 ani și 6 luni, recunoscută și de către pârâtă prin decizia atacată, rezultă că reclamantul, născut la data de 21.11.1948, îndeplinea condițiile de înscriere la pensie pentru limită de vârstă la data de 01.12.2006.
Față de aceste considerente, prima instanță, în baza art. 87 din Legea nr. 19/2000 a anulat decizia atacată, iar în baza art.89 alin.1 din același act normativ, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii, prin care să stabilească pensia pentru limita de vârsta cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2006, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 31 ani, a unei vârste standard de pensionare de 63 de ani, redusă cu 6 ani și 6 luni, pentru activitatea desfășurată în grupa a Il-a de muncă.
Admiterea în parte a vizat celelalte solicitări ale reclamantului din cererea de chemare în judecată, care fiind neîntemeiate, au fost respinse și anume diferențele cuvenite ca urmare a majorării punctului de pensie ce i-au fost plătite cu titlu de drepturi restante în luna februarie 2008, când a primit suma de 4132 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate, dar fără a se referi la motivarea primei instanțe, ce a constatat că în speța dedusă judecății, în cazul reclamantului sunt întrunite condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, astfel cum sunt prevăzute în Anexa 4 a Legii nr.19/2000, ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare cu 6 ani și 6 luni pentru activitatea prestată de acesta în grupa a-II-a de muncă. Aceste drepturi au fost stabilite începând cu data de 1.12.2006, de la care intimatul-reclamant îndeplinea condițiile de înscriere la pensie pentru limită de vârstă. Se invocă însă în cuprinsul recursului că în cauză s-au încălcat prevederile art.82 din Legea nr.19/2000, conform cărora trecerea de la pensia de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, se face la cerere potrivit dispozițiilor susmenționate și că în acest context s-au acordat drepturi reclamantului de la data de 1.12.2006, dată la care beneficia de pensie de invaliditate gradul II.
Raportat la aceste considerente, Curtea în temeiul art.306 raportat la art.303 Cod procedură civilă, din oficiu a invocat excepția nulității recursului, la termenul din data de 12.02.2009, constatând că motivele de recurs nu indică o critică concretă referitoare la considerentele, sau la dispozitivul sentinței atacate.
Referitor la excepția nulității recursului susmenționată, se vor constata următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de at.304 Cod procedură civilă.
Ori, în speța dedusă judecății, criticile aduse sentinței recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, o reproducere a dispozițiilor Legii nr.19/2000 pretinse a fi nesocotite în cauză, fără nici o referire la condițiile ce trebuie îndeplinite de contestator pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, condiții analizate în cuprinsul hotărârii.
În consecință, această neregularitate a cererii de recurs va fi sancționată cu nulitatea, raportat la art.306 alin.1 Cod procedură civilă, coroborate cu art.303 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4649/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
3.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
